ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3201/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la 1 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța a dispus, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei B.N. cu măsura preventivă a obligării acesteia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței, prevăzută de art. 145 alin. (1) C. proc. pen., respectiv, comuna Topraisar. S-a dispus ca inculpata, pe timpul măsurii, să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. proc.

pen., respectiv: - să se prezinte în instanță de câte ori este chemată; - să se prezinte la formațiunea de poliție de la locul de domiciliu (organ desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere, sau ori de câte ori este chemată; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină și să folosească sau să poarte nici o categorie de arme; - să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, coinculpat și numitul D.M. și de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a făcut comunicarea conform dispozițiilor legale. S-a dispus punerea, la rămânerea definitivă a încheierii atacate, în libertate a inculpatei B.N., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 84 din 27 septembrie 2007, emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este arestată sau reținută în altă cauză.

S-a făcut comunicarea la locul de deținere. S-a atras atenția asupra inculpatei asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor dispuse. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că la acest moment procesual temeiurile reținute cu ocazia arestării preventive a inculpatei s-au modificat, fiind puternic atenuat pericolul pentru ordinea publică generat de o eventuală lăsare în libertate a inculpatei.

S-a avut în vedere faptul că durata arestării preventive a inculpatei a depășit 2 ani, cauza aflându-se în soluționare în calea de atac a apelului în care s-au administrat o parte din probele apreciat ca necesare urmând a se completa probatoriul cu audierea nemijlocită de către instanța de apel a părților vătămate. Se apreciază că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu nu poate influența negativ buna desfășurare a procesului penal, inculpata urmând a fi obligată să respecte mai multe măsuri restrictive a dreptului la libera circulație. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța solicitând admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpatei, având în vedere că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Critica adusă este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază că recursul Parchetului este fondat, urmând a fi admis, ca atare, pentru considerentele ce urmează. Din actele existente la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că B.N. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Se reține că, începând cu primăvara anului 2005, învinuitul D.M.

a luat hotărârea infracțională de a se ocupa cu racolarea și ademenirea mai multor minore provenind din familii defavorizate sau dezorganizate și, sub pretextul oferirii unei vieți mai ușoare, le-a găzduit în mai multe locații din Constanța, unde acestea au fost lipsite de libertate în mod ilegal și obligate să practice prostituția, cu ajutorul învinuitului A.C. și a inculpaților G.E.M. și B.N. Contribuția inculpatei B.N. la comiterea faptelor a fost permanentă, întrucât aceasta supraveghea părțile vătămate, împiedicându-le să părăsească locațiile în care se aflau, iar atunci când acestea se opuneau, erau reclamate învinuitului D.M. care le lovea, menținându-le, astfel, într-o stare de temere continuă și înfrângându-le posibilitatea de a fi libere.

Având în vedere gravitatea faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor respective prin ademenirea părților vătămate, minore, sub pretextul oferirii unei vieți îndestulate, după care le lipseau de libertate și le obligau să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați, inculpata B.N. având un rol important în cadrul activității infracționale, în sensul că le păzea pe părțile vătămate pentru a le împiedica să fugă din locurile unde se aflau. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și fac necesară în continuarea privarea de libertate a inculpatei. Perioada de 2 ani de când inculpata se află în stare de arest preventiv nu încalcă termenul rezonabil consacrat de dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., acest termen fiind analizat în raport de circumstanțele specifice cauzei, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 227 din 9 mai 2008 a Tribunalului Constanța la pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Constanța, pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatei existând pericolul ca aceasta să influențeze bunul mers al procesului penal, în condițiile în care instanța de apel urmează să procedeze la audierea părților vătămate. Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., să admită recursul Parchetului, să caseze în parte încheierea recurată și, rejudecând în fond, să respingă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Va menține starea de arest a inculpatei. Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva încheierii din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 973/36/2008, privind pe inculpata B.N. Casează în parte încheierea atacată și rejudecând în fond, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Menține starea de arest a inculpatei. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.