ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, a dispus, printre altele, în baza art. 139 C. proc. pen.,

înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului G.D., cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, județul Iași, fără

încuviințarea Curții de Apel Iași.

În baza art. 145 alin. (1

1

) C.

proc. pen., instanța a dispus ca pe durata obligării de a nu părăsi

localitatea, inculpatul G.D. să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată

ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție

desemnat cu supravegherea – Poliția comunei Românești, județul Iași, conform

programului de supraveghere întocmit de organul de poliție și ori de câte ori

este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea Curții de Apel Iași;

d) să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nici o categorie de arme.

Conform art. 145 alin. (1

1

) C.

proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul G.D.

este obligat să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de partea civilă C.E.,

de membrii familiei acesteia, de martora U.M. și să nu comunice cu acestea

direct sau indirect;

- să nu se afle în locuința victimei B.M.

Conform art. 145 alin. (2

2

) C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu

rea-credință a măsurii sau obligațiilor stabilite se va lua față de acesta

măsura arestării preventive.

Instanța a dispus punerea în libertate a

inculpatului G.D. la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este arestat în

altă cauză.

Analizând lucrările dosarului, instanța a

concluzionat că temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

sub aspectul pericolului pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a

inculpatului s-a modificat, raportat la probatoriul asupra căruia instanța

urmează a se pronunța și administra, pentru a nu se depăși termenii unei

detenții rezonabile. Curtea a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 139 C.

proc. pen. în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu impunerea obligațiilor

concretizate prin dispozitivul prezentei încheieri, conform dispozițiilor art. 145

C. proc. pen. pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal.

Împotriva încheierii de ședință din 24

septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 9617/99/2008 de Curtea de Apel Iași a

declarat recurs Parchetul de pe lângă curtea de Apel Iași.

În dezvoltarea motivelor de recurs se

susține că instanța de fond, în mod greșit, a înlocuit măsura preventivă luată

cu o altă măsură preventivă, deoarece se impunea menținerea măsurii arestării

preventive.

Recurentul menționează că probatoriul

administrat în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond și

chiar în fața instanței de apel până la data de 28 septembrie 2009 confirmă îndeplinirea

cumulată a condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru

inculpat. Astfel, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului continuă

să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din

analiza coroborată a următoarelor elemente: gravitatea deosebită a faptei

pentru care inculpatul este cercetat; natura și importanța deosebită a

valorilor sociale lezate (dreptul la viață); urmarea produsă și, nu în ultimul

rând, sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate

săvârșirea faptelor de genul celei comise de inculpat.

Recursul nu este fondat.

Inculpatul a fost arestat preventiv la

data de 11 octombrie 2008 în cursul urmăririi penale în temeiul art. 148 lit. f)

C. proc. pen., măsura fiind prelungită și menținută succesiv în condiții legale

pe parcursul procedurii penale a urmăririi penale, a judecății în primă

instanță și în apel.

Cauza se află în faza procesuală a

judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare,

cercetarea judecătorească nefiind finalizată.

Instanța de apel a reținut corect că în

cauză continuă să existe indicii temeinice care justifică bănuiala că

inculpatul a comis infracțiunea pentru care este judecat în cauză, condiție

impusă de art. 136 C. proc. pen. pentru luarea măsurilor preventive.

Curtea a reținut că martora U.M.,

concubina victimei și-a modificat declarația în apel, în sensul că nu a existat

nici un conflict între inculpat și victimă în seara respectivă și că nu a văzut

când inculpatul a lovit cu cuțitul victima, care dormea.

Raportându-se la criteriile de evaluare

conform art. 6 paragraf 1 din CEDO și art. 5 paragraful 3 CEDO, instanța a

apreciat, în mod corect, că durata arestării preventive a inculpatului de la

data de 10, respectiv, 11 octombrie 2008 până în prezent este o durată

rezonabilă care nu se impunea însă a fi menținută. O bănuială legitimă privind

comiterea de către inculpat a unei infracțiuni grave poate justifica inițial

detenția, însă după o anumită perioadă de timp ea nu mai este suficientă, fiind

necesar să existe noi motive care să justifice continuarea privării de

libertate.

Inculpatul nu are antecedente penale,

este caracterizat pozitiv în declarațiile de martori audiați în cauză, așa

încât se poate concluziona că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai

prezintă pericol pentru ordinea publică sub aspectul posibilității și

aptitudinii de comitere de noi infracțiuni sau a posibilității interferării

acestuia cu actele și probele cauzei în sensul influențării lor.

Instanța a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 139 C. proc. pen. și, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

încheierii din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori pronunțată în dosarul nr. 9617/99/2008, privind pe

inculpatul G.D.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.