ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

Încheierea nr. 9 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 623/45/2010, s-a respins

propunerea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Iași și în consecință:

În

baza disp. art. 145

1

C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc.

pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30

de zile, începând cu data 23 septembrie 2010, față de inculpatul C.L.C.,

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a

impus inculpatului, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

țara, să respecte obligațiile prevăzute de art. 145

1

raportat la

art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., respectiv:

-

să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz la instanța de

judecată ori de câte ori este chemat;

-

să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv

Poliția Municipiului Iași, conform programului de supraveghere întocmit de

organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

-

să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului de urmărire penală;

-

să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Pe

durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, inculpatului i s-a

impus și obligația prevăzută de art. 145

1

raportat la art. 145 alin.

(1

2

) C. proc. pen., respectiv să nu se apropie și să nu ia legătura

cu denunțătorul și martorii din Dosarul nr. 107/P/2010 al Direcției Naționale

Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, să nu comunice cu aceștia direct sau

indirect.

În

baza art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen. și art. 145 alin. (3) C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu

rea-credință a măsurii sau obligațiilor ce-i revin, se va lua față de acesta

măsura arestării preventive.

În

temeiul art. 145 alin. (2

1

) C. proc. pen., s-a stabilit că de pe

prezenta încheiere se va comunica copie inculpatului, Poliției Municipiului

Iași, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze

pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării

obligațiilor care le revin.

În

baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția Poliției Municipiului

Iași, asupra obligației de a verifica periodic respectarea măsurilor luate față

de inculpat și a obligațiilor ce îi revin.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus cheltuielile judiciare

avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru

a pronunța această hotărâre, s-a reținut că sub nr. 623/45/2010 a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sesizarea Ministerului Public,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași de arestare preventivă, pentru o

perioadă de 29 de zile, a inculpatului C.L.C., cercetat sub aspectul

infracțiunilor de de luare de mită, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.

7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (2) C. pen. și

trafic de influență, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se ca și situație de fapt că, în

calitate de ofițer în cadrul Serviciului de Ordine Publică al Inspectoratului

de Poliție al Județului Iași, aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a

pretins/primit în cursul lunii iulie 2010 de la denunțătorul P.D. suma de 1.000

RON pentru a-i întocmi în regim de urgență documentația de obținere a unei

licențe de funcționare pentru activitatea de pază și protecție solicitate de

acesta, în calitate de reprezentant legal al SC K.I.S. SRL, iar ulterior, în

cursul lunii septembrie anul curent i-a mai pretins și suma de 3000 RON

(acceptând în final și primând de la denunțător suma de 2000 RON), lăsând să se

înțeleagă că acționează în calitate de interpus al ofițerului din cadrul

I.G.P.R. care trebuie să elibereze, în schimbul respectivei sume de bani,

licența în cauză.

În

motivarea propunerii de arestare preventivă, s-a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc.

pen., dar și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui

că inculpatul a comis două infracțiuni, cât și condițiile prevăzute de art.

136, art. 137, art. 143, art. 148 lit. f) și art. 149

1

C. proc.

pen., în sensul că inculpatul a săvârșit două infracțiuni pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, necesitatea

intervenției prompte a organului judiciar manifestată în luarea celei mai

severe dintre măsurile procesuale preventive, fiind impusă de gravitatea faptei,

calitatea de ofițer de poliție a inculpatului angrenat în mecanismul etatic de

asigurare a respectării legii de către ceilalți cetățeni, crearea riscului

formării unei imagini nereale în opinia publică asupra funcției și rolului

social al lucrătorilor de poliție, fiind vătămată imaginea corectitudinii,

profesionalismului și a obiectivității acestora, creându-se impresia că

deciziile administrative pe care aceștia sunt chemați să le ia pot fi facil

influențate prin fapte de corupție de genul luării de mită sau cumpărării de

influență.

S-a

mai arătat că lipsa datelor personale care să-l caracterizeze drept periculos

pentru ordinea publică pe inculpat nu exclude luarea măsurii arestării

preventive față de acesta și nu anulează necesitatea analizei pericolului

social al infracțiunii și trebuie făcută o distincție clară între modul de

analiză al pericolului pentru ordinea publică generat de faptele de corupție

față de cel generat de celelalte fapte penale.

Analizând

propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.L.C., formulată de

Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, instanța de fond

a apreciat că aceasta nu este fondată.

Astfel,

s-a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice în sensul art. 143 C.

proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit

infracțiunile de trafic de influență și luare de mită, prevăzute de lege cu

închisoare de la 3 la 14 ani închisoare și, respectiv, de la 2 la 14 ani

închisoare dar, în cauză, nu este îndeplinită niciuna din cerințele art. 148

lit. f), teza a II-a C. proc. pen. și niciunul din celelalte cazuri prevăzute

de acest articol. Scopul măsurilor preventive, în sensul cerut de art. 136 C.

proc. pen., este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a

împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori

de la executarea pedepsei.

Analizând

caracterul necesar al măsurii arestării preventive în cauza de față, instanța

de fond a constatat că buna desfășurare a procesului penal nu impune arestarea

preventivă a inculpatului, scopul prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

putând fi atins și printr-o măsură restrictivă și nu privativă de libertate, respectiv

prin măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură aptă să asigure prezența

inculpatului ori de câte ori este necesar în fața organelor de urmărire penală.

Pe

de altă parte, nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a

inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pregătirea

inculpatului, nivelul de instrucție, funcția pe care a ocupat-o și din care a

demisionat, conduita lui anterioară generală bună, sunt elemente care nu conduc

la existența unui pericol social concret pentru ordinea publică prin lăsarea

lui în libertate.

S-a

reținut că argumentul stării de pericol asupra ordinii publice nu poate fi

considerat suficient și pertinent decât dacă are la bază elemente de fapt din

care rezultă că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar periclita în mod

real, efectiv ordinea publică.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Iași, solicitând casarea încheierii și pe fond admiterea

propunerii de arestare preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de

zile.

În

motivarea recursului s-a învederat, în esență, că încheierea atacată este

nelegală și netemeinică, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru dispunerea acestei măsuri, lăsarea inculpatului în stare de libertate

prezentând pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere faptele

reținute în sarcina inculpatului și relațiile sociale lezate, această măsură

răspunzând scopului prevăzut de legiuitor și este în acord cu practica Curții

Europene a Drepturilor Omului.

Înalta

Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,

potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată

că recursul este nefondat.

În

mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune luarea măsurii arestării

preventive față de inculpatul C.L.C.

Astfel,

deși în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea art. 143 C. proc. pen.,

din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele

penale de care este acuzat, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute

de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lăsarea inculpatului în

stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în

raport cu circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, acesta având

capacitatea și pregătirea necesară conștientizării adoptării unui comportament

adecvat situației în care se află.

În

plus, măsura preventivă dispusă de instanța de fond - de obligare a

inculpatului de a nu părăsi țara - ca alternativă legală la arestarea

preventivă, este proporțională cu gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite

și oferă suficiente garanții, prin obligațiile ce i-au fost impuse pe durata

ei, pentru a asigura supravegherea eficientă a comportamentului social viitor

al inculpatului, prezența acestuia în fața organului de urmărire penală sau a

instanței de judecată și corecta administrare a probatoriului cauzei, eventuala

încălcare a obligațiilor respective expunându-l pe acesta riscului de a fi

arestat, în condițiile legii.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Iași împotriva Încheierii nr. 9 din 23 septembrie 2010 a

Curții de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 623/45/2010, privind pe inculpatul C.L.C.

Totodată,

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași

împotriva Încheierii nr. 9 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 623/45/2010, privind

pe inculpatul C.L.C.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - GV