ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2

din 7 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 344/45/2012, Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori a respins propunerea formulată de Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul teritorial Iași și în consecință:

În baza disp.art. 145

1

C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii obligării

de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, începând cu data de 7 aprilie 2012 până

la data de 6 mai 2012 față de inculpații L.C. și L.I..

Pe durata măsurii preventive

a obligării de a nu părăsi țara, fiecare inculpat este obligat

să respecte obligațiile

prevăzute de art. 145

1

raportat la art. 145 alin. (1

1

) C.

proc. pen., respectiv:

a) să se prezinte la organul

de urmărire penală sau, după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul

de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Secția de Poliție Rurala R., Jud.

Iași conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori

de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea organului de urmărire penală;

d) să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145

alin. (2

2

) C. proc. pen. și art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras

atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le

revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

În temeiul art. 145

alin. (2

1

) C. proc. pen. copie de pe încheiere se va comunica inculpaților,

Secției de Poliție Rurala R., Jandarmeriei, Poliției comunitare, Organelor competente

să elibereze pașaportul, Organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării

obligațiilor care le revin.

În baza art. 145

alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția Secției de Poliție Rurala R., asupra obligației

de a verifica periodic respectarea obligațiilor ce le revin.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea a reținut că sunt realizate cerințele prev.de art. 143 alin.

(1) C. proc. pen. în sensul că în cauză există indicii temeinice care generează

bănuiala legitimă că inculpații L.C. și L.I. ar fi săvârșit fapte de natură penală,

însă, sub aspectul existenței condițiilor impuse de disp. art. 148 lit. f) C.

proc. pen., s-a constatat că nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind

întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text, respectiv condiția pericolului

concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpați.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Iași, arătându-se

că încheierea nr. 2 din 7 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași este netemeinică

și nelegală deoarece:

a)Cazul de luare a măsurii

arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., incident

în cauză, invocat în cuprinsul referatului cu propunere de luare a măsurii arestării

preventive a fost ignorat de către judecătorul care a soluționat propunerea.

b)în mod greșit s-a apreciat

că în cauză nu este incident cazul de luare a măsurii arestării preventive prev.de

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..

În final, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și, în urma rejudecării,

admiterea propunerii formulate de parchet și luarea măsurii arestării preventive

față de inculpații L.C. și L.I. pe o perioadă de 29 zile.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet

nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că în motivarea referatului cu propunere de arestare

s-au reținut următoarele:

Cu referire la inculpatul

L.I.:

- în calitate de primar

al comunei Gorban, județul Iași, a dispus cu încălcarea dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 72/2002, arendarea cu titlu gratuit a suprafeței totale de 461,75

ha pășune aflată în patrimoniul comunei către SC A.G. SRL Iași (reprezentată în

operațiune de numitul B.R.) - modalitate în care, pe de o parte, bugetul Consiliului

Local Gorban Iași a fost prejudiciat cu contravaloarea taxelor de pășunat pe care

Consiliul Local nu le-a mai încasat în anul 2009 prin arendarea cu titlu gratuit

a suprafeței de pășune către societatea în cauză , iar pe de altă parte, SC

A.G. SRL Iași a obținut un avantaj patrimonial rezultat din exploatarea cu titlu

gratuit a pășunii în cauză

- în realizarea scopului

urmărit în fapt prin încheierea contractului de arendă și folosind documente false

(respectiv: adeverința din 2009) eliberată de numitul P.M. în contul Cabinetului

Medical Veterinar "P.M." și care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL

lași are în exploatare un număr de 302 bovine și 464 ovine, contractul de prestări

servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, județul Iași - administrate

de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreținere a pășunii

în cauză și în care este menționat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.")

SC A.G. SRL Iași, a obținut ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.)

aferent schemelor de sprijin pe suprafață pentru campania din anul 2009 în valoare

totală de 91.641,07 RON - sumă ce urma (conform înțelegerii inițiale) să fie împărțită

între el și ceilalți învinuiți, lui revenindu-i suma de 29.500 RON și parte din

ultima tranșă de 18.367,53 RON blocată de organele de anchetă în conturile societății;

- a sprijinit - încheind

contractul de arendare din 15 martie 2010 și punându-i la dispoziție documente justificative

întocmite în fals-n.n. demersuri făcute de către învinuitul L.C. ce a solicitat

și obținut în baza deciziilor din 14 decembrie 2010 și, respectiv, din 21

decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor

de sprijin pe suprafață (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 și 2011, în valoare

totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociației A.C.B.O.C.G.

deschis la sucursala lași a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON),

29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) și 30

ianuarie 2012 (104.413,72 RON).

Cu referire la inculpatul

L.C.:

- împreuna cu numiții

A.R., A.I.R., B.G., B.N., B.V., C.V., G.M. și D.R. - toți consilieri în cadrul Consiliului

Local Gorban, județul Iași, a aprobat în ședința din data de 27 martie 2009 cererea

de arendare a pășunii

comunale formulată de SC A.G. SRL Iași, în condițiile în care:

(a) societatea nu deținea

animale și nu desfășura activități cu profil zootehnic sau vegetal fiind înființată

în scopul exclusiv de arendare a pășunii comunale și de obținere a subvenției respective

;

(b) asociații/administratorii

firmei la momentul votului erau persoane aflate în relații de rudenie sau afinitate

cu unui din consilierii locali ce au votat în favoarea arendării, respectiv: B.R.

- asociat și administrator al firmei era/este fratele consilierului B.G., A.V. -

asociat al firmei era/este socrul (afin de gradul I) al consilierului A.I.R., B.G.

- asociat al firmei era/este nora (afin de gradul I) consilierului B.V., C.L. -

asociat al firmei era/este soția consilierului C.V. iar L.C.M. - asociat al firmei

era/este fiul său,

- a sprijinit, implicându-și

fiul (L.C.M.) în înființarea/administrarea SC A.G. SRL Iași, redactând, întocmind

documentele necesare și însoțindu-l pe învinuitul B.R. la Centrul Regional Iași

al A.P.I.A. - pentru depunerea cererii și documentației justificative, demersurile

făcute de acesta în numele societății pentru a obține în baza unor documente false

(respectiv, adeverința din 2009 eliberată de numitul P.M. în contul Cabinetului

Medical Veterinar "P.M." și care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL

lași are în exploatare un număr de 302 bovine și 464 ovine, contractul de prestări

servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, județul - administrate

de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreținere a pășunii

în cauză și în care este menționat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.")

ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin

pe suprafață pentru campania din anul 2009 în valoare totală de 91.641,07 RON -

sumă ce urma (conform înțelegerii inițiale) să fie împărțita între el și ceilalți

învinuiți , lui revenindu-i suma de 10.000 RON și parte din ultima tranșă de 18.367,53

RON blocată de organele de anchetă în conturile societății ;

- în calitate de consilier

în cadrul Consiliului Local Gorban, județul Iași a participat la deliberarea și

adoptarea Hotărâri de consiliul local din 11 martie 2010 prin care s-a aprobat arendarea

pășunii comunale Asociației A.C.B.O.C.G. în condițiile în care definea la momentul

votului calitatea de membru fondator și îndeplinea funcția de președinte al Consiliului

Director și, respectiv, de președinte al asociației având interes direct în arendarea

pășunii și obținerea de către aceasta a subvenției pe suprafață anuale acordate

de A.P.I.A., semnând ulterior, în calitate de președinte al asociației, contractul

de arendare numărul suprafața de 409,54 ha pășune comunală aflată la acel moment

în domeniul public al comunei.

- în baza contractului

de arendare din 15 martie 2010 dar folosind documente/declarații false (pe care

le-a întocmit personal sau care i-au fost puse la dispoziție de numiții L.I. - primarul

comunei Gorban , B.I. - viceprimar și P.D. - inspector în cadrul Primăriei Gorban,

învinuitul L.C. a solicitat și obținut prin deciziilor numerele din 14

decembrie 2010 și, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite

din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafață (S.A.P.S.) acordate

pentru anii 2010 și 2011, în valoare totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost

virate în contul Asociației A.C.B.O.C.G. deschis la sucursala lași a C.E.C. la datele

de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28

noiembrie 2011 (83.255,96 RON) și 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON).

S-a apreciat de reprezentatul

parchetului că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, art.

137, art. 143, art. 148 lit. d) și f) și art. 1491 C. proc. pen., arătând că inculpații

după declanșarea cercetărilor (15 aprilie 2010) și începerea urmăririi penale în

prezenta cauză (31 mai 2010) au săvârșit noi infracțiuni (faptele descrise la punctele

(c)) - unele dintre acestea având limitele de pedeapsă (de la 10 la 20 de ani închisoare)

mai mari decât cele săvârșite inițial.

Pe de alta parte, s-a

arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru unele dintre infracțiunile ce le-au

fost reținute în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani lăsarea lor în libertate

prezentând un pericol concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverența

infracțională cât și de impactul pe care devoalarea faptelor săvârșite de aceștia

le-au avut la nivelul comunității comunale din care fac parte: și-au însușit și

folosit în interes personal mare parte din sumele acordate de A.P.I.A. cu titlu

de subvenție pentru pășunea comunală de care ar fi trebuit să beneficieze indirect

întreaga comunitate - aspecte ce impun, pentru a asigura încrederea în actul de

justiție și prevenirea săvârșirii faptelor de acest gen, necesitatea unei intervenției

prompte din partea organelor judiciare manifestată prin luarea celor mai severe

dintre măsurile procesuale preventive - arestarea inculpaților .

I. Critica referitoare

la nemotivarea cazului de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art.

148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de către judecătorul fondului, nu este întemeiată.

Încheierea atacată cuprinde

motivele pe care se sprijină instanța de fond a realizat o analiză a situației de

fapt și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., a motivat

în drept soluția pronunțată și a răspuns tuturor criticilor formulate de apărare,

ca atare apreciază Înalta Curte că nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea

încheierii.

II. Critica referitoare

la greșita apreciere a instanței de fond că în cauză nu este incident cazul de luare

a măsurii arestării preventive prevăzut de disp.art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

este de asemenea neîntemeiată.

Potrivit art. 149

1

C. proc. pen.

,

măsura arestării preventive se dispune atunci când se consideră că arestarea este

în interesul urmăririi penale și numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 C. proc. pen. și dacă exista vreunul din cazurile prevăzute de art.

148 C. proc. pen..

Dispozi

țiile art. 143 C.

proc. pen. prevăd posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai dacă există

probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței

unei fapte, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare

pentru justa soluționare a cauzei sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă

prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea

rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.

Analiza unei propuneri

de arestare preventiv

ă

implică aprecierea acesteia prin prisma existenței a cel puțin uneia dintre cele

două posibilități prevăzute alternativ de legiuitor, având în vedere că urgența

măsurii nu permite întotdeauna strângerea de probe care au un caracter mai complex,

ci doar de indicii temeinice.

No

țiunea de „indicii temeinice"

este definită în art. 68

1

C. proc. pen. și presupune ca din datele existente

în cauză să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează

acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Practic, aceast

ă primă condiție esențială

pentru luarea măsurii arestării preventive

presupune dou

ă cerințe, și anume: în primul rând, să

existe date care să justifice presupunerea

re

zonabilă că persoana pentru care se pune problema

luării măsurii preventive a comis o faptă

,

în al doilea rând, faptele bănuit a fi comise

să fie prevăzute de legea penală; cu alte cuvinte,

respectiva fapt

ă să fie susceptibilă

de a fi încadrată în vreuna dintre normele de incriminare

ale dreptului penal rom

ân.

În cons

iderarea acestor dispoziții

prevăzute de dreptul intern dar și a reglementărilor internaționale menționate în

art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale

care condiționează legalitatea măsurii arestării preventive de existența motivelor

verosimile, se apreciază că datele și informațiile oferite de probatoriul administrat

până în prezent în cauză, conturează împrejurarea că asupra inculpaților planează

acuzația implicării în comiterea unor activități ilicite ce atrag incidența legii

penale speciale.

Subliniind func

ționalitatea măsurilor

preventive, legea (art. 136 alin. (1) C. proc. pen.) arată că acestea se iau pentru

a se asigura buna desfășurarea procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea

învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea

pedepsei.

Înalta Curte apreciază,

cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond că sunt realizate condițiile

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că în cauză există indicii

temeinice care generează bănuiala legitimă că inculpații L.C. și L.I. ar fi săvârșit

fapte de natură penală.

Cu privire la existența

condițiilor impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se constată că

nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind întrunite cumulativ cele

două cerințe prevăzute de text, respectiv condiția pericolului concret pentru ordinea

publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpați.

Legea procesual penală

nu definește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât aceasta

trebuie analizată prin prisma naturii infracțiunilor comise, gravitatea acestora,

calitatea persoanei precum și consecințele asupra ordinii de drept.

În practica recentă a

Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tarău c.României, din februarie 2009)

s-a statuat că instanțele naționale trebuie să ia în calcul posibilitatea adoptării

unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern și art. 5 par.3

din Convenție ce impune autorităților să aibă în vedere astfel de măsuri și să le

aplice ori de câte ori situația se pretează și acuzatul furnizează garanții că va

participa la proces.

Detenția unei persoane

este acceptată de Curte numai pentru motive suficient de puternice (cauza Hass c.Poloniei,

7 noiembrie 2006).

Pentru a se susține că

este vorba de un pericol public care să justifice luarea măsurii arestării, nu este

suficient doar să se afirme acest lucru, ci mai trebuie să demonstreze că o întreagă

colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber, este necesar ca

la dosar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru

ordinea publică, astfel, se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă în

luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei.

Se constată că nu există

probe care să demonstreze că odată lăsați în libertate inculpații ar periclita în

vreun mod desfășurarea urmăririi penale. Elementele ce caracterizează persoana fiecărui

inculpat, lipsa antecedentelor penale, buna conduită a acestora în familie și societate

susțin concluzia că nu se impune privarea de libertate a inculpaților L.C. și L.I.,

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată de instanța de fond fiind

apreciată de Înalta Curte ca fiind o măsură adecvată în cauză, cu atât mai mult

cu cât buna desfășurare a urmăririi penale va fi asigurată prin respectarea obligațiilor

impuse de instanță și prevăzute de art. 145

1

raportat la art. 145

alin. (1

1

) C. proc. pen..

Obligațiile pe care trebuie

să le respecte cei doi inculpați sunt garanții puternice care asigură prezentarea

lor în fața organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată așa cum prevăd

dispozițiile art. 5 parag. 3 lit. c) teza a II-a din CEDO.

Aprecierile procurorului

de caz din referatul cu propunere de arestare preventiva conform cărora, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc.

pen., dar și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană a

drepturilor omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că

inculpații au comis mai multe fapte penale, sunt pertinente.

Chiar daca pedeapsa prev

ăzută de lege pentru unele

dintre infracțiunile ce se presupune că le-ar fi comis inculpații este închisoarea

mai mare de 4 ani, susținerea că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverența infracțională cât

și de impactul pe care devoalarea faptelor săvârșite de aceștia le-au avut la nivelul

comunității comunale din care fac aparte (aprecieri generale), nu este întemeiată.

Față de toate argumentele

prezentate, reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat,

astfel încât în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. urmează să-l respingă ca atare.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii nr. 2 din 7 aprilie 2012 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 344/45/2012, privind pe inculpații L.C. și L.I..

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.