ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 2 din 7 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 344/45/2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins propunerea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Iași și în consecință: În baza disp.art. 145 1 C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, începând cu data de 7 aprilie 2012 până la data de 6 mai 2012 față de inculpații L.C. și L.I.. Pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, fiecare inculpat este obligat să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., respectiv: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Secția de Poliție Rurala R., Jud. Iași conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului de urmărire penală; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. În baza art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen. și art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

În temeiul art. 145 alin. (2 1 ) C. proc. pen. copie de pe încheiere se va comunica inculpaților, Secției de Poliție Rurala R., Jandarmeriei, Poliției comunitare, Organelor competente să elibereze pașaportul, Organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin. În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția Secției de Poliție Rurala R., asupra obligației de a verifica periodic respectarea obligațiilor ce le revin. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut că sunt realizate cerințele prev.de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. în sensul că în cauză există indicii temeinice care generează bănuiala legitimă că inculpații L.C.

și L.I. ar fi săvârșit fapte de natură penală, însă, sub aspectul existenței condițiilor impuse de disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a constatat că nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text, respectiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpați. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, arătându-se că încheierea nr. 2 din 7 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași este netemeinică și nelegală deoarece: a)Cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., incident în cauză, invocat în cuprinsul referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a fost ignorat de către judecătorul care a soluționat propunerea. b)în mod greșit s-a apreciat că în cauză nu este incident cazul de luare a măsurii arestării preventive prev.de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și, în urma rejudecării, admiterea propunerii formulate de parchet și luarea măsurii arestării preventive față de inculpații L.C. și L.I. pe o perioadă de 29 zile. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că în motivarea referatului cu propunere de arestare s-au reținut următoarele: Cu referire la inculpatul L.I.: - în calitate de primar al comunei Gorban, județul Iași, a dispus cu încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 72/2002, arendarea cu titlu gratuit a suprafeței totale de 461,75 ha pășune aflată în patrimoniul comunei către SC A.G. SRL Iași (reprezentată în operațiune de numitul B.R.) - modalitate în care, pe de o parte, bugetul Consiliului Local Gorban Iași a fost prejudiciat cu contravaloarea taxelor de pășunat pe care Consiliul Local nu le-a mai încasat în anul 2009 prin arendarea cu titlu gratuit a suprafeței de pășune către societatea în cauză , iar pe de altă parte, SC A.G.

SRL Iași a obținut un avantaj patrimonial rezultat din exploatarea cu titlu gratuit a pășunii în cauză - în realizarea scopului urmărit în fapt prin încheierea contractului de arendă și folosind documente false (respectiv: adeverința din 2009) eliberată de numitul P.M. în contul Cabinetului Medical Veterinar "P.M." și care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL lași are în exploatare un număr de 302 bovine și 464 ovine, contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, județul Iași - administrate de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreținere a pășunii în cauză și în care este menționat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.") SC A.G.

SRL Iași, a obținut ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin pe suprafață pentru campania din anul 2009 în valoare totală de 91.641,07 RON - sumă ce urma (conform înțelegerii inițiale) să fie împărțită între el și ceilalți învinuiți, lui revenindu-i suma de 29.500 RON și parte din ultima tranșă de 18.367,53 RON blocată de organele de anchetă în conturile societății; - a sprijinit - încheind contractul de arendare din 15 martie 2010 și punându-i la dispoziție documente justificative întocmite în fals-n.n. demersuri făcute de către învinuitul L.C. ce a solicitat și obținut în baza deciziilor din 14 decembrie 2010 și, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafață (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 și 2011, în valoare totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociației A.C.B.O.C.G.

deschis la sucursala lași a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) și 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON). Cu referire la inculpatul L.C.: - împreuna cu numiții A.R., A.I.R., B.G., B.N., B.V., C.V., G.M. și D.R. - toți consilieri în cadrul Consiliului Local Gorban, județul Iași, a aprobat în ședința din data de 27 martie 2009 cererea de arendare a pășunii comunale formulată de SC A.G. SRL Iași, în condițiile în care: (a) societatea nu deținea animale și nu desfășura activități cu profil zootehnic sau vegetal fiind înființată în scopul exclusiv de arendare a pășunii comunale și de obținere a subvenției respective ; (b) asociații/administratorii firmei la momentul votului erau persoane aflate în relații de rudenie sau afinitate cu unui din consilierii locali ce au votat în favoarea arendării, respectiv: B.R.

- asociat și administrator al firmei era/este fratele consilierului B.G., A.V. - asociat al firmei era/este socrul (afin de gradul I) al consilierului A.I.R., B.G. - asociat al firmei era/este nora (afin de gradul I) consilierului B.V., C.L. - asociat al firmei era/este soția consilierului C.V. iar L.C.M. - asociat al firmei era/este fiul său, - a sprijinit, implicându-și fiul (L.C.M.) în înființarea/administrarea SC A.G. SRL Iași, redactând, întocmind documentele necesare și însoțindu-l pe învinuitul B.R. la Centrul Regional Iași al A.P.I.A. - pentru depunerea cererii și documentației justificative, demersurile făcute de acesta în numele societății pentru a obține în baza unor documente false (respectiv, adeverința din 2009 eliberată de numitul P.M.

în contul Cabinetului Medical Veterinar "P.M." și care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL lași are în exploatare un număr de 302 bovine și 464 ovine, contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T.

SRL Gorban, județul - administrate de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreținere a pășunii în cauză și în care este menționat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.") ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin pe suprafață pentru campania din anul 2009 în valoare totală de 91.641,07 RON - sumă ce urma (conform înțelegerii inițiale) să fie împărțita între el și ceilalți învinuiți , lui revenindu-i suma de 10.000 RON și parte din ultima tranșă de 18.367,53 RON blocată de organele de anchetă în conturile societății ; - în calitate de consilier în cadrul Consiliului Local Gorban, județul Iași a participat la deliberarea și adoptarea Hotărâri de consiliul local din 11 martie 2010 prin care s-a aprobat arendarea pășunii comunale Asociației A.C.B.O.C.G.

în condițiile în care definea la momentul votului calitatea de membru fondator și îndeplinea funcția de președinte al Consiliului Director și, respectiv, de președinte al asociației având interes direct în arendarea pășunii și obținerea de către aceasta a subvenției pe suprafață anuale acordate de A.P.I.A., semnând ulterior, în calitate de președinte al asociației, contractul de arendare numărul suprafața de 409,54 ha pășune comunală aflată la acel moment în domeniul public al comunei. - în baza contractului de arendare din 15 martie 2010 dar folosind documente/declarații false (pe care le-a întocmit personal sau care i-au fost puse la dispoziție de numiții L.I. - primarul comunei Gorban , B.I.

- viceprimar și P.D. - inspector în cadrul Primăriei Gorban, învinuitul L.C. a solicitat și obținut prin deciziilor numerele din 14 decembrie 2010 și, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafață (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 și 2011, în valoare totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociației A.C.B.O.C.G. deschis la sucursala lași a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) și 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON). S-a apreciat de reprezentatul parchetului că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, art. 137, art. 143, art. 148 lit. d) și f) și art. 1491 C. proc.

pen., arătând că inculpații după declanșarea cercetărilor (15 aprilie 2010) și începerea urmăririi penale în prezenta cauză (31 mai 2010) au săvârșit noi infracțiuni (faptele descrise la punctele (c)) - unele dintre acestea având limitele de pedeapsă (de la 10 la 20 de ani închisoare) mai mari decât cele săvârșite inițial. Pe de alta parte, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru unele dintre infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverența infracțională cât și de impactul pe care devoalarea faptelor săvârșite de aceștia le-au avut la nivelul comunității comunale din care fac parte: și-au însușit și folosit în interes personal mare parte din sumele acordate de A.P.I.A.

cu titlu de subvenție pentru pășunea comunală de care ar fi trebuit să beneficieze indirect întreaga comunitate - aspecte ce impun, pentru a asigura încrederea în actul de justiție și prevenirea săvârșirii faptelor de acest gen, necesitatea unei intervenției prompte din partea organelor judiciare manifestată prin luarea celor mai severe dintre măsurile procesuale preventive - arestarea inculpaților . I. Critica referitoare la nemotivarea cazului de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de către judecătorul fondului, nu este întemeiată. Încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină instanța de fond a realizat o analiză a situației de fapt și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc.

pen., a motivat în drept soluția pronunțată și a răspuns tuturor criticilor formulate de apărare, ca atare apreciază Înalta Curte că nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea încheierii. II. Critica referitoare la greșita apreciere a instanței de fond că în cauză nu este incident cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de disp.art. 148 lit. f) C. proc. pen., este de asemenea neîntemeiată. Potrivit art. 149 1 C. proc. pen. , măsura arestării preventive se dispune atunci când se consideră că arestarea este în interesul urmăririi penale și numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și dacă exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc.

pen.. Dispozi țiile art. 143 C. proc. pen. prevăd posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai dacă există probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei fapte, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta. Analiza unei propuneri de arestare preventiv ă implică aprecierea acesteia prin prisma existenței a cel puțin uneia dintre cele două posibilități prevăzute alternativ de legiuitor, având în vedere că urgența măsurii nu permite întotdeauna strângerea de probe care au un caracter mai complex, ci doar de indicii temeinice.

No țiunea de „indicii temeinice" este definită în art. 68 1 C. proc. pen. și presupune ca din datele existente în cauză să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Practic, aceast ă primă condiție esențială pentru luarea măsurii arestării preventive presupune dou ă cerințe, și anume: în primul rând, să existe date care să justifice presupunerea re zonabilă că persoana pentru care se pune problema luării măsurii preventive a comis o faptă , în al doilea rând, faptele bănuit a fi comise să fie prevăzute de legea penală; cu alte cuvinte, respectiva fapt ă să fie susceptibilă de a fi încadrată în vreuna dintre normele de incriminare ale dreptului penal rom ân.

În cons iderarea acestor dispoziții prevăzute de dreptul intern dar și a reglementărilor internaționale menționate în art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale care condiționează legalitatea măsurii arestării preventive de existența motivelor verosimile, se apreciază că datele și informațiile oferite de probatoriul administrat până în prezent în cauză, conturează împrejurarea că asupra inculpaților planează acuzația implicării în comiterea unor activități ilicite ce atrag incidența legii penale speciale. Subliniind func ționalitatea măsurilor preventive, legea (art. 136 alin. (1) C. proc. pen.) arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurarea procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Înalta Curte apreciază, cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că în cauză există indicii temeinice care generează bănuiala legitimă că inculpații L.C. și L.I. ar fi săvârșit fapte de natură penală. Cu privire la existența condițiilor impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se constată că nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text, respectiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpați. Legea procesual penală nu definește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât aceasta trebuie analizată prin prisma naturii infracțiunilor comise, gravitatea acestora, calitatea persoanei precum și consecințele asupra ordinii de drept.

În practica recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tarău c.României, din februarie 2009) s-a statuat că instanțele naționale trebuie să ia în calcul posibilitatea adoptării unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern și art. 5 par.3 din Convenție ce impune autorităților să aibă în vedere astfel de măsuri și să le aplice ori de câte ori situația se pretează și acuzatul furnizează garanții că va participa la proces.

Detenția unei persoane este acceptată de Curte numai pentru motive suficient de puternice (cauza Hass c.Poloniei, 7 noiembrie 2006). Pentru a se susține că este vorba de un pericol public care să justifice luarea măsurii arestării, nu este suficient doar să se afirme acest lucru, ci mai trebuie să demonstreze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber, este necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru ordinea publică, astfel, se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei. Se constată că nu există probe care să demonstreze că odată lăsați în libertate inculpații ar periclita în vreun mod desfășurarea urmăririi penale.

Elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, buna conduită a acestora în familie și societate susțin concluzia că nu se impune privarea de libertate a inculpaților L.C. și L.I., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată de instanța de fond fiind apreciată de Înalta Curte ca fiind o măsură adecvată în cauză, cu atât mai mult cu cât buna desfășurare a urmăririi penale va fi asigurată prin respectarea obligațiilor impuse de instanță și prevăzute de art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen.. Obligațiile pe care trebuie să le respecte cei doi inculpați sunt garanții puternice care asigură prezentarea lor în fața organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată așa cum prevăd dispozițiile art. 5 parag.

3 lit. c) teza a II-a din CEDO. Aprecierile procurorului de caz din referatul cu propunere de arestare preventiva conform cărora, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68 1 C. proc. pen., dar și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpații au comis mai multe fapte penale, sunt pertinente. Chiar daca pedeapsa prev ăzută de lege pentru unele dintre infracțiunile ce se presupune că le-ar fi comis inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, susținerea că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverența infracțională cât și de impactul pe care devoalarea faptelor săvârșite de aceștia le-au avut la nivelul comunității comunale din care fac aparte (aprecieri generale), nu este întemeiată.

Față de toate argumentele prezentate, reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat, astfel încât în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să-l respingă ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii nr. 2 din 7 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 344/45/2012, privind pe inculpații L.C. și L.I.. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.