ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2
din 7 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 344/45/2012, Curtea de Apel Iași,
secția penală și pentru cauze cu minori a respins propunerea formulată de Ministerul
Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție - Serviciul teritorial Iași și în consecință:
În baza disp.art. 145
1
C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii obligării
de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, începând cu data de 7 aprilie 2012 până
la data de 6 mai 2012 față de inculpații L.C. și L.I..
Pe durata măsurii preventive
a obligării de a nu părăsi țara, fiecare inculpat este obligat
să respecte obligațiile
prevăzute de art. 145
1
raportat la art. 145 alin. (1
1
) C.
proc. pen., respectiv:
a) să se prezinte la organul
de urmărire penală sau, după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul
de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Secția de Poliție Rurala R., Jud.
Iași conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori
de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința
fără încuviințarea organului de urmărire penală;
d) să nu dețină, să nu
folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145
alin. (2
2
) C. proc. pen. și art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras
atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le
revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În temeiul art. 145
alin. (2
1
) C. proc. pen. copie de pe încheiere se va comunica inculpaților,
Secției de Poliție Rurala R., Jandarmeriei, Poliției comunitare, Organelor competente
să elibereze pașaportul, Organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării
obligațiilor care le revin.
În baza art. 145
alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția Secției de Poliție Rurala R., asupra obligației
de a verifica periodic respectarea obligațiilor ce le revin.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această
hotărâre Curtea a reținut că sunt realizate cerințele prev.de art. 143 alin.
(1) C. proc. pen. în sensul că în cauză există indicii temeinice care generează
bănuiala legitimă că inculpații L.C. și L.I. ar fi săvârșit fapte de natură penală,
însă, sub aspectul existenței condițiilor impuse de disp. art. 148 lit. f) C.
proc. pen., s-a constatat că nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind
întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text, respectiv condiția pericolului
concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri,
în termen legal, a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Iași, arătându-se
că încheierea nr. 2 din 7 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași este netemeinică
și nelegală deoarece:
a)Cazul de luare a măsurii
arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., incident
în cauză, invocat în cuprinsul referatului cu propunere de luare a măsurii arestării
preventive a fost ignorat de către judecătorul care a soluționat propunerea.
b)în mod greșit s-a apreciat
că în cauză nu este incident cazul de luare a măsurii arestării preventive prev.de
art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..
În final, s-a solicitat
admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și, în urma rejudecării,
admiterea propunerii formulate de parchet și luarea măsurii arestării preventive
față de inculpații L.C. și L.I. pe o perioadă de 29 zile.
Criticile aduse nu sunt
fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât
și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte
aspecte de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet
nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Examinându-se actele și
lucrările dosarului se constată că în motivarea referatului cu propunere de arestare
s-au reținut următoarele:
Cu referire la inculpatul
L.I.:
- în calitate de primar
al comunei Gorban, județul Iași, a dispus cu încălcarea dispozițiilor art. 18 alin.
(2) din Legea nr. 72/2002, arendarea cu titlu gratuit a suprafeței totale de 461,75
ha pășune aflată în patrimoniul comunei către SC A.G. SRL Iași (reprezentată în
operațiune de numitul B.R.) - modalitate în care, pe de o parte, bugetul Consiliului
Local Gorban Iași a fost prejudiciat cu contravaloarea taxelor de pășunat pe care
Consiliul Local nu le-a mai încasat în anul 2009 prin arendarea cu titlu gratuit
a suprafeței de pășune către societatea în cauză , iar pe de altă parte, SC
A.G. SRL Iași a obținut un avantaj patrimonial rezultat din exploatarea cu titlu
gratuit a pășunii în cauză
- în realizarea scopului
urmărit în fapt prin încheierea contractului de arendă și folosind documente false
(respectiv: adeverința din 2009) eliberată de numitul P.M. în contul Cabinetului
Medical Veterinar "P.M." și care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL
lași are în exploatare un număr de 302 bovine și 464 ovine, contractul de prestări
servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, județul Iași - administrate
de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreținere a pășunii
în cauză și în care este menționat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.")
SC A.G. SRL Iași, a obținut ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.)
aferent schemelor de sprijin pe suprafață pentru campania din anul 2009 în valoare
totală de 91.641,07 RON - sumă ce urma (conform înțelegerii inițiale) să fie împărțită
între el și ceilalți învinuiți, lui revenindu-i suma de 29.500 RON și parte din
ultima tranșă de 18.367,53 RON blocată de organele de anchetă în conturile societății;
- a sprijinit - încheind
contractul de arendare din 15 martie 2010 și punându-i la dispoziție documente justificative
întocmite în fals-n.n. demersuri făcute de către învinuitul L.C. ce a solicitat
și obținut în baza deciziilor din 14 decembrie 2010 și, respectiv, din 21
decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor
de sprijin pe suprafață (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 și 2011, în valoare
totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociației A.C.B.O.C.G.
deschis la sucursala lași a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON),
29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) și 30
ianuarie 2012 (104.413,72 RON).
Cu referire la inculpatul
L.C.:
- împreuna cu numiții
A.R., A.I.R., B.G., B.N., B.V., C.V., G.M. și D.R. - toți consilieri în cadrul Consiliului
Local Gorban, județul Iași, a aprobat în ședința din data de 27 martie 2009 cererea
de arendare a pășunii
comunale formulată de SC A.G. SRL Iași, în condițiile în care:
(a) societatea nu deținea
animale și nu desfășura activități cu profil zootehnic sau vegetal fiind înființată
în scopul exclusiv de arendare a pășunii comunale și de obținere a subvenției respective
;
(b) asociații/administratorii
firmei la momentul votului erau persoane aflate în relații de rudenie sau afinitate
cu unui din consilierii locali ce au votat în favoarea arendării, respectiv: B.R.
- asociat și administrator al firmei era/este fratele consilierului B.G., A.V. -
asociat al firmei era/este socrul (afin de gradul I) al consilierului A.I.R., B.G.
- asociat al firmei era/este nora (afin de gradul I) consilierului B.V., C.L. -
asociat al firmei era/este soția consilierului C.V. iar L.C.M. - asociat al firmei
era/este fiul său,
- a sprijinit, implicându-și
fiul (L.C.M.) în înființarea/administrarea SC A.G. SRL Iași, redactând, întocmind
documentele necesare și însoțindu-l pe învinuitul B.R. la Centrul Regional Iași
al A.P.I.A. - pentru depunerea cererii și documentației justificative, demersurile
făcute de acesta în numele societății pentru a obține în baza unor documente false
(respectiv, adeverința din 2009 eliberată de numitul P.M. în contul Cabinetului
Medical Veterinar "P.M." și care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL
lași are în exploatare un număr de 302 bovine și 464 ovine, contractul de prestări
servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, județul - administrate
de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreținere a pășunii
în cauză și în care este menționat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.")
ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin
pe suprafață pentru campania din anul 2009 în valoare totală de 91.641,07 RON -
sumă ce urma (conform înțelegerii inițiale) să fie împărțita între el și ceilalți
învinuiți , lui revenindu-i suma de 10.000 RON și parte din ultima tranșă de 18.367,53
RON blocată de organele de anchetă în conturile societății ;
- în calitate de consilier
în cadrul Consiliului Local Gorban, județul Iași a participat la deliberarea și
adoptarea Hotărâri de consiliul local din 11 martie 2010 prin care s-a aprobat arendarea
pășunii comunale Asociației A.C.B.O.C.G. în condițiile în care definea la momentul
votului calitatea de membru fondator și îndeplinea funcția de președinte al Consiliului
Director și, respectiv, de președinte al asociației având interes direct în arendarea
pășunii și obținerea de către aceasta a subvenției pe suprafață anuale acordate
de A.P.I.A., semnând ulterior, în calitate de președinte al asociației, contractul
de arendare numărul suprafața de 409,54 ha pășune comunală aflată la acel moment
în domeniul public al comunei.
- în baza contractului
de arendare din 15 martie 2010 dar folosind documente/declarații false (pe care
le-a întocmit personal sau care i-au fost puse la dispoziție de numiții L.I. - primarul
comunei Gorban , B.I. - viceprimar și P.D. - inspector în cadrul Primăriei Gorban,
învinuitul L.C. a solicitat și obținut prin deciziilor numerele din 14
decembrie 2010 și, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite
din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafață (S.A.P.S.) acordate
pentru anii 2010 și 2011, în valoare totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost
virate în contul Asociației A.C.B.O.C.G. deschis la sucursala lași a C.E.C. la datele
de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28
noiembrie 2011 (83.255,96 RON) și 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON).
S-a apreciat de reprezentatul
parchetului că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, art.
137, art. 143, art. 148 lit. d) și f) și art. 1491 C. proc. pen., arătând că inculpații
după declanșarea cercetărilor (15 aprilie 2010) și începerea urmăririi penale în
prezenta cauză (31 mai 2010) au săvârșit noi infracțiuni (faptele descrise la punctele
(c)) - unele dintre acestea având limitele de pedeapsă (de la 10 la 20 de ani închisoare)
mai mari decât cele săvârșite inițial.
Pe de alta parte, s-a
arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru unele dintre infracțiunile ce le-au
fost reținute în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani lăsarea lor în libertate
prezentând un pericol concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverența
infracțională cât și de impactul pe care devoalarea faptelor săvârșite de aceștia
le-au avut la nivelul comunității comunale din care fac parte: și-au însușit și
folosit în interes personal mare parte din sumele acordate de A.P.I.A. cu titlu
de subvenție pentru pășunea comunală de care ar fi trebuit să beneficieze indirect
întreaga comunitate - aspecte ce impun, pentru a asigura încrederea în actul de
justiție și prevenirea săvârșirii faptelor de acest gen, necesitatea unei intervenției
prompte din partea organelor judiciare manifestată prin luarea celor mai severe
dintre măsurile procesuale preventive - arestarea inculpaților .
I. Critica referitoare
la nemotivarea cazului de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art.
148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de către judecătorul fondului, nu este întemeiată.
Încheierea atacată cuprinde
motivele pe care se sprijină instanța de fond a realizat o analiză a situației de
fapt și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., a motivat
în drept soluția pronunțată și a răspuns tuturor criticilor formulate de apărare,
ca atare apreciază Înalta Curte că nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea
încheierii.
II. Critica referitoare
la greșita apreciere a instanței de fond că în cauză nu este incident cazul de luare
a măsurii arestării preventive prevăzut de disp.art. 148 lit. f) C. proc. pen.,
este de asemenea neîntemeiată.
Potrivit art. 149
1
C. proc. pen.
,
măsura arestării preventive se dispune atunci când se consideră că arestarea este
în interesul urmăririi penale și numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute
de art. 143 C. proc. pen. și dacă exista vreunul din cazurile prevăzute de art.
148 C. proc. pen..
Dispozi
țiile art. 143 C.
proc. pen. prevăd posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai dacă există
probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței
unei fapte, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare
pentru justa soluționare a cauzei sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea
rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.
Analiza unei propuneri
de arestare preventiv
ă
implică aprecierea acesteia prin prisma existenței a cel puțin uneia dintre cele
două posibilități prevăzute alternativ de legiuitor, având în vedere că urgența
măsurii nu permite întotdeauna strângerea de probe care au un caracter mai complex,
ci doar de indicii temeinice.
No
țiunea de „indicii temeinice"
este definită în art. 68
1
C. proc. pen. și presupune ca din datele existente
în cauză să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează
acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Practic, aceast
ă primă condiție esențială
pentru luarea măsurii arestării preventive
presupune dou
ă cerințe, și anume: în primul rând, să
existe date care să justifice presupunerea
re
zonabilă că persoana pentru care se pune problema
luării măsurii preventive a comis o faptă
,
în al doilea rând, faptele bănuit a fi comise
să fie prevăzute de legea penală; cu alte cuvinte,
respectiva fapt
ă să fie susceptibilă
de a fi încadrată în vreuna dintre normele de incriminare
ale dreptului penal rom
ân.
În cons
iderarea acestor dispoziții
prevăzute de dreptul intern dar și a reglementărilor internaționale menționate în
art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale
care condiționează legalitatea măsurii arestării preventive de existența motivelor
verosimile, se apreciază că datele și informațiile oferite de probatoriul administrat
până în prezent în cauză, conturează împrejurarea că asupra inculpaților planează
acuzația implicării în comiterea unor activități ilicite ce atrag incidența legii
penale speciale.
Subliniind func
ționalitatea măsurilor
preventive, legea (art. 136 alin. (1) C. proc. pen.) arată că acestea se iau pentru
a se asigura buna desfășurarea procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea
învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea
pedepsei.
Înalta Curte apreciază,
cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond că sunt realizate condițiile
prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că în cauză există indicii
temeinice care generează bănuiala legitimă că inculpații L.C. și L.I. ar fi săvârșit
fapte de natură penală.
Cu privire la existența
condițiilor impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se constată că
nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind întrunite cumulativ cele
două cerințe prevăzute de text, respectiv condiția pericolului concret pentru ordinea
publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
Legea procesual penală
nu definește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât aceasta
trebuie analizată prin prisma naturii infracțiunilor comise, gravitatea acestora,
calitatea persoanei precum și consecințele asupra ordinii de drept.
În practica recentă a
Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tarău c.României, din februarie 2009)
s-a statuat că instanțele naționale trebuie să ia în calcul posibilitatea adoptării
unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern și art. 5 par.3
din Convenție ce impune autorităților să aibă în vedere astfel de măsuri și să le
aplice ori de câte ori situația se pretează și acuzatul furnizează garanții că va
participa la proces.
Detenția unei persoane
este acceptată de Curte numai pentru motive suficient de puternice (cauza Hass c.Poloniei,
7 noiembrie 2006).
Pentru a se susține că
este vorba de un pericol public care să justifice luarea măsurii arestării, nu este
suficient doar să se afirme acest lucru, ci mai trebuie să demonstreze că o întreagă
colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber, este necesar ca
la dosar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru
ordinea publică, astfel, se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă în
luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei.
Se constată că nu există
probe care să demonstreze că odată lăsați în libertate inculpații ar periclita în
vreun mod desfășurarea urmăririi penale. Elementele ce caracterizează persoana fiecărui
inculpat, lipsa antecedentelor penale, buna conduită a acestora în familie și societate
susțin concluzia că nu se impune privarea de libertate a inculpaților L.C. și L.I.,
măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată de instanța de fond fiind
apreciată de Înalta Curte ca fiind o măsură adecvată în cauză, cu atât mai mult
cu cât buna desfășurare a urmăririi penale va fi asigurată prin respectarea obligațiilor
impuse de instanță și prevăzute de art. 145
1
raportat la art. 145
alin. (1
1
) C. proc. pen..
Obligațiile pe care trebuie
să le respecte cei doi inculpați sunt garanții puternice care asigură prezentarea
lor în fața organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată așa cum prevăd
dispozițiile art. 5 parag. 3 lit. c) teza a II-a din CEDO.
Aprecierile procurorului
de caz din referatul cu propunere de arestare preventiva conform cărora, sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68
1
C. proc.
pen., dar și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană a
drepturilor omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că
inculpații au comis mai multe fapte penale, sunt pertinente.
Chiar daca pedeapsa prev
ăzută de lege pentru unele
dintre infracțiunile ce se presupune că le-ar fi comis inculpații este închisoarea
mai mare de 4 ani, susținerea că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol
concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverența infracțională cât
și de impactul pe care devoalarea faptelor săvârșite de aceștia le-au avut la nivelul
comunității comunale din care fac aparte (aprecieri generale), nu este întemeiată.
Față de toate argumentele
prezentate, reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat,
astfel încât în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. urmează să-l respingă ca atare.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii nr. 2 din 7 aprilie 2012 a
Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul
nr. 344/45/2012, privind pe inculpații L.C. și L.I..
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.