ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 489/2/2012 (220/2012), în temeiul art. 149 1 alin. (9) C. proc. pen., s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpații B.M. și G.B.N. În baza art. 149 1 , alin. (12) rap. la art. 146 alin. (11) 1 , art. 145 C. proc. pen. s-a dispus luarea față de inculpații B.M. și G.B.N. a măsurii obligării de a nu părăsi municipiul București, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20 ianuarie 2012 la 18 noiembrie 2012, inclusiv.

În temeiul dispozițiilor art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1) 1 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi municipiul București, fiecare dintre inculpații B.M. și G.B.N. a fost obligat să respecte următoarele obligații: a. să se prezinte la organul de urmărire penală ori de cate ori este chemat; b. să se prezinte la organul de politie din raza de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; c. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; d. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; În baza art. 145 1 alin. (2) rap. la art. 145 alin. (1) 2 lit. c) C. proc.

pen., s-a impus obligația ca fiecare dintre inculpații B.M. și G.B.N. să respecte următoarele obligații: - să nu se apropie de ceilalți inculpați și martorii din cauză, si sa nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării cu rea-credința a obligațiilor stabilite prin încheiere, conform art. 145 alin. (1) 1 raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut următoarele: La data de 20 ianuarie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a corupției a înaintat Curții de Apel București, secția I penală, Dosarul nr. 220/P/2012 cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, în condițiile art. 149 C. proc.

pen. reținându-se că: Prin rezoluția 220/P/2012 din 16 ianuarie 2012 Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției a dispus începerea urmăririi penale iar prin ordonanța din 19 ianuarie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților B.M. pentru infracțiunile de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, favorizarea infractorului în legătură directă cu o infracțiune de corupție, instigare la infracțiunea de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bunuri sau alte foloase necuvenite și șantaj în legătură directă cu infracțiunea de corupție, prevăzute de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. d) 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și G.B.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, conflict de interese și șantaj în legătură directă cu infracțiunea de corupție, prevăzute de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 253 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 lit. d) 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Examinând actele de urmărire penală ce au fundamentat punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților B.M. și G.B.N., și propunerea de luare a măsurii arestării preventive a acestora, prin prisma exigențelor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., art. 136 C. proc. pen., dar și prin prisma conformității măsurii solicitate cu scopul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție, Curtea a constatat că: În susținerea acuzației de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza 1 din Legea nr. 78/2000, există probe din care rezultă presupunerea verosimilă că inculpatul B.M.

- prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împreună cu inculpatul G.B.N. - secretar general al Primăriei Sectorului 1 București, au exercitat, în fapt, administrarea SC E.S. SRL, în perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, efectuând acte de comerț, inclusiv operațiuni financiare legate de deschiderea, creditarea, debitarea conturilor bancare, plata filelor CEC, a ordinelor de plată și, prin autoritatea pe care o aveau pe raza Sectorului l și, respectiv Sectorului 4,și prevalându-se de funcțiile publice, importante deținute, au obținut beneficiul cumpărării în condiții avantajoase, a deșeurilor colectate selectiv de pe raza sectoarelor 1 și 4 de către SC C.R.S. SA și SC R.E.S.R.

SA prin încheierea unor contracte de exclusivitate și pe o durată fermă de timp (exemplificativ: „.nu am cont. Și tre să le alimentez contul.”convorbire telefonică dintre B.M. și G.C.R. din data de 5 octombrie 2011, vol.5, filele 111-117); R.G. - director R. „Să trăiți, să trăiți Domn procuror”, „A rămas să ne vedem astăzi cu omul dvs.”, B.M. - „Păi vin și eu”, convorbire telefonică din 8 august 2011, ora 11:48:07, vol. 3 filele 275-276, „B.M.” „Păi ați spus că nu-l băgați în CA.”, R.G. „Putem să-i dăm drumul pe 2 ani, pe 3 ani” dar eu aș vrea să dăm drumul la acesta, ca să începem și noi, pe parcurs, rezolvăm restul prin anexe, că anexele nu le mai duc prin CA.” și lăsăm exclusivitatea pe 5 ani”, convorbire telefonică din 29 septembrie 2011, ora 11:57:57, vol. 4 filele 360-363, convorbire telefonică dintre V.M.S.

- director în cadrul SC C.R.S. SA cu G. angajat la aceeași companie: „După aia mi-a dat SMS că gagiu e procuror. Ai înțeles?. ăsta de la E.? G.V.M.S.: „Ăla din umbră”, vol. 8, filele 209-211). Judecătorul a constatat că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul G.B.N. și-a exercitat în mod direct influența asupra lui N.M., profitând de situația de „debitor” al Primăriei Sectorului 1 în relația cu SC C.R.S. SRL și, prin intermediul inculpatului B.M. asupra lui Velicu Mihai Sorin, reprezentant al aceleiași companii de salubrizare, pentru derularea contractului comercial, încheiat cu SC E. SRL, în momentul în care livrările de deșeuri reciclabile către această societate au fost stopate, datorită lipsei unui cântar la punctul de lucru din comuna Vidra (plățile fiind efectuate de către SC R. SRL doar pe bază de documente justificative, în acest caz a bonului de cântar), precum și pentru lipsa unei autorizații de mediu.

În condițiile în care sumele de bani încasate de SC C.R.S. SA, în baza contractului de delegare a gestiunii Serviciului Public de salubrizare, rezultă din plățile efectuate de Primăria Sectorului 1 București, autoritate publică în cadrul căruia inculpatul G.B.N. ocupă o importantă funcție cu atribuții de decizie în plan financiar, se reține că reprezentanții societății de salubrizare puteau avea serioase temeri cu privire la ivirea unor probleme legate de plata cu întârziere a facturilor. Elocventă, în acest sens, este convorbirea dintre inculpatul B.M. și martorul N.F.: ”o să-i zic și eu lui Bogdan: fă mă și tu plățile în martie pentru decembrie!, să vedem cum le convine!” (vol. 8 filele 130-132).

A constatat că există, de asemenea, probe, din care rezultă presupunerea rezonabilă că învinuitul T.H.P.Ș., vicepreședinte în Biroul Politic Județean al P.N.L., filiala Ilfov, la rugămintea inculpatului B.M. (cu care se afla în relații de strânsă prietenie), l-a ajutat pe acesta să identifice un spațiu de închiriat pentru punctul de lucru al SC E. SRL, din comuna Vidra, județul Ilfov, printr-un consilier județean, membru al P.N.L., filiala Ilfov, T.M. zis „M.M.”, care avea relații cu W.M.A.M., reprezentant al societății locator. Elocventă este convorbirea telefonică purtată de B.M. cu N.F. la 30 septembrie 2011: „ști că M. are control pepe arab, înțelegi, eu lucrez o lună cu M. și cu firma lui de pază, după aia, o să-i dau o mare înțelegi?

Dar, ca să-l țin aproape aicea, până intru și eu și sunt cunoscut în sat. „îl țin aproape, după aia, îi spun M., nu mai pot să-ți plătesc” (vol. 4 filele 416-417). Prin intermediul lui T.H.P.Ș. a primit și ajutorul primarului P.N.L. din comuna Ciolpani județul Ilfov, C.B. (convorbire telefonică din 26 octombrie 2011, vol. 5, filele 249-252). Cu privire Ia acuzația de favorizare a infractorului în legătură directă cu o infracțiune de corupție, Curtea a reținut, de asemenea, că există date din care rezultă că inculpatul B.M.

în baza informației cu caracter clasificat „Strict Secret”, privind luarea unor măsuri specifice punerii în executare a autorizației din 26 mai 2011, emisă de Curtea de Apel București, în ce privește convorbirile purtate în mediul ambiental în biroul procurorului B.M.I., cercetat în Dosarul nr. 120/P/2011, (informație primită de la jandarmul R.C.C., învinuit în cauză), la data de 11/ 12 iunie 2011, s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în timpul desfășurării activităților specifice, a supravegheat perimetrul sediului și a fotografiat sediul și autoturismele de serviciu ale autorităților de stat implicate, după care a luat legătura telefonic cu ziariștii S.O.R.

și S. (fostă A.) A.I., care au publicat știrea primită și fotografiile efectuate pe site-ul x. De asemenea a constatat că există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că între jandarmul R.C.C. și inculpatul B.M. a existat o înțelegere în sensul divulgării informațiilor legate de punerea în aplicare a măsurilor de interceptare și înregistrare, învinuitul informându-l pe inculpatul B.M. și la data de 13 noiembrie 2010, când au fost efectuate asemenea demersuri în dosarul nr. 352/P/2010, al D.N.A. - Serviciul Teritorial București, așa cum rezultă din actele atașate în copie certificată pentru conformitate cu originalul (voi. 2 filele 107-119). Curtea a apreciat însă că nu sunt însă minime date din care să rezulte presupunerea că inculpatul B.M.

știa că s-a comis o infracțiune al cărui participant beneficiază de ajutorul său, iar ajutorul s-a dat pentru a împiedica descoperirea probelor. În fine, în susținerea acuzației aduse inculpatului G.B.N. de comitere a infracțiunii de conflict de interese, Curtea a constatat că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, în calitatea sa de secretar general al Primăriei Sectorului 1 București, deține controlul asupra modalității de executare a contractului încheiat cu SC C.R.S. SA, verificând prestațiile efectuate, de colectare a deșeurilor și plată a acestora și în același timp, beneficiind prin intermediul SC E. SRL, societate pe care o administrează și deține, în fapt, de cumpărarea acelorași deșeuri, banii plătiți de Primăria Sectorului 1 ajungând, în acest mod, în posesia inculpatului.

Prin urmare, Curtea a constatat întrunite exigențele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., în privința existenței motivelor verosimile că inculpații în cauză este posibil să fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați. Referitor la temeiul de drept invocat în susținerea propunerii, art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. în privința inculpatului B.M., Curtea a constatat că, în susținerea acestui temei, D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției a făcut referire la posibilitatea influențării martorilor, datorită relațiilor dezvoltate de inculpat, în calitatea de prim procuror deținută, în mediul de afaceri sau politic, astfel că „lipsa măsurii arestării preventive ar putea determina din partea inculpatului o atitudine șicanatorie, prin care să obțină întoarcerea „favorurilor” făcute acestora, avantajele și serviciile primite din partea inculpatului de către martorii din dosar, fiind enumerate de la a) la k). (filele 60-69 propunere).

Unele din argumentele expuse în susținerea temeiului prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. vizează, realmente, împrejurări factuale ce ar putea îmbrăca tiparul unor infracțiuni de corupție (exemplificativ: „P.M.M. a apelat la B.M. pentru soluționarea favorabilă a două dosare aflate pe rolul A.N.R.P. pe numele N.M.V. și A.A.G., sens în care B.M. și-a exercitat influența asupra numitului M.C.S., vicepreședintele A.N.R.P. In schimbul acestor servicii, B.M. i-a solicitat să-i facă cunoștință cu R.C.C., funcționară în cadrul Primăriei Municipiului București, pentru a-i facilita rezolvarea unor „probleme” sau numitul M.V. a apelat la serviciile lui B.M.

pentru ca acesta din urmă, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 să-i acorde și să-i prelungească dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, după ce permisul de conducere i-a fost reținut, în urma săvârșirii unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, care face obiectul Dosarului nr. 7294/P/2011, aflat în lucru, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, în schimbul acestui „favor”, inculpatul recurgând la serviciile de instalator ale numitului M.V., pentru amenajarea locuinței”). Au fost relatate și relațiile de care se bucură inculpatul în virtutea funcției de prim procuror, precum și favorurile făcute unor ziariști, pentru a beneficia din partea acestora de susținere mediatică.

Potrivit art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului, când sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., poate fi luată în cazul în care există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. Pentru a ne afla în prezența cazului prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., după începerea urmăririi penale, trebuie ca din probele existente la dosar (spre exemplu declarații de martori, experți, părți vătămate, părți civile, declarații a unor coinculpați ori învinuiți, procese-verbale de redare a comunicațiilor) să rezulte că inculpatul a încercat să împiedice aflarea adevărului în cauza în care se efectuează cercetări, prin influențarea unei părți, a unui martor, expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. Influențarea unei părți, a unui martor, ori expert, presupune constrângerea sau coruperea acestora, încercarea unei înțelegeri frauduloase între inculpați, îndemnurile, rugămințile adresate acestor persoane în scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauza dată.

Acest caz presupune o analiză a naturii și gravității de care este acuzat inculpatul, a contextului în care există bănuiala că a fost săvârșită infracțiunea, raportat la posibilitatea exercitării unor presiuni asupra martorilor, care au dat declarații în acuzare și demersurilor efectuate de inculpat în vederea identificării martorilor cu identitate protejată. În privința distrugerii, alterării sau sustragerii mijloacelor materiale de probă, trebuie demonstrat că activitatea inculpatului are ca scop încercarea alterării aflării adevărului în cauză. Din probele administrate în cursul cercetărilor, după începerea urmăririi penale, Curtea nu a identificat date din care să rezulte că inculpatul a încercat denaturarea aflării adevărului în prezenta cauză, prin influențarea martorilor ori prin alterarea sau distrugerea unor mijloace materiale de probă.

Toate argumentele aduse de D.N.A. în sprijinul existenței acestui caz, sunt pur teoretice și dezvăluie modalitatea în care inculpatul B.M. în calitatea sa de prim procuror s-a folosit de poziția avută, fie pentru a obține servicii contra altor servicii, fie pentru a „intimida” persoane care aveau interese contrare cu ale sale, în legătură cu activitatea de comerț, pe care în mod repetat, „pe durata funcției” a desfășurat-o, contrar dispozițiilor legii.

Acest modus operandi bazat pe „relații” și „interese” posibil, strict, doar în virtutea poziției de conducere a unui parchet, și a legăturilor pe care inculpatul și le-a creat cu persoane situate pe poziții de autoritate și influență, legături ce au la bază prietenii de durată, astfel cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice dar și din declarațiile inculpaților, învinuiților și martorilor, nu demonstrează că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului și că există riscul de a împiedica buna derulare a cercetărilor în cauza de față. Aceste riscuri nu pot fi invocate în mod abstract, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice astfel cum s-a arătat și în jurisprudența de contencios european (Becciev împotriva Moldovei, nr. 9190/03 pct. 59, 4 octombrie 2005). În susținerea temeiului arătat, cu referire la alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, în propunere, s-a menționat că una din faptele săvârșite de inculpatul B.M.

a presupus falsificarea grosolană a unor înscrisuri sub semnătură privată, înscrisuri folosite pentru inducerea în eroare a unei entități private, totul pentru a o ajuta pe numita A.S.L. (ruda sa, după cum este menționat la lit. c), în același referat), D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției punându-și întrebarea, Dacă pentru altă persoană inculpatul nu s-a sfiit să producă înscrisuri neconforme realității, ce ar fi în stare să facă pentru ameliorarea propriei situații juridice ” . Conform sesizării prin prezenta propunere, inculpatul B.M. nu este cercetat pentru falsuri, iar expunerea teoretică a unei împrejurări de fapt la nivel de supoziție nu poate fi primită, ca argument. Prin urmare, prima instanță a constatat că, în cauza de față, nu s-a demonstrat existența cazului prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Cât privește cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv învinuitul sau inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică: În ce privește teza I a art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a constatat că aceasta este îndeplinită în privința ambilor inculpați, sub aspectul minimului de gravitate prevăzut de lege. Inculpatul B.M. este cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc.

pen., care are limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu limite de pedeapsă de la 3 luni la 9 ani (maxim majorat cu 2 ani conform legii speciale); infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani și infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. d) 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu limite de pedeapsă de la 6 luni la 7 ani (maxim majorat cu 2 ani conform legii speciale) iar inculpatul G.B.N. este cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc.

pen., care are limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani, infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. d) 1 și art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu limite de pedeapsă de la 6 luni la 7 ani (maxim majorat cu 2 ani conform legii speciale) și infracțiunea prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani. Cât privește cea de a doua teză, care impune existența probelor, că, lăsați în libertate inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea constată că, din probele de la dosar, nu rezultă că această exigență este întrunită. Pornind de la criteriile dezvoltate în jurisprudență în susținerea argumentului pericolului pentru ordinea publică, Curtea a constatat că gravitatea potențialelor fapte comise de către inculpații B.M.

și G.B.N., existând presupunerea rezonabilă, că de pe pozițiile deținute, care le confereau acestora autoritate și influență, au organizat, condus și administrat o societate comercială în numele căreia, au încheiat, în fapt, în mod direct, contracte de exclusivitate în condiții avantajoase, cu eludarea legii, și s-au implicat totodată, în mod direct, în activitatea acesteia, luând contact cu partenerii de „afaceri” în mod direct și uzând de funcțiile publice, de autoritate pe care le dețineau (partenerii cunoscând că derulau afaceri cu un prim procuror și respectiv, un secretar general de primărie), apelând la prieteni cu poziții de autoritate în partide politice pe plan local, prin rugăminți și promisiuni de contra servicii, la nevoie, deși pune în lumină o conduită reprobabilă, precum și degradarea morală a inculpaților, având în vedere circumstanțele factuale reținute, nu atinge periculozitatea socială de natură să susțină aprecierea necesității apărării ordinii publice, în sensul reprimării infracțiunilor grave, pentru a nu întreține opiniei publice sentimentul de insecuritate și pentru a evita repetarea unor astfel conduite de către alte persoane, aflate pe aceleași poziții de conducere.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în cazul tulburărilor aduse ordinii publică că, dacă un asemenea motiv poate fi luat în calcul potrivit art. 5, în circumstanțe excepționale, și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, acesta nu poate fi considerat relevant și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea deținutului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (Letellier împotriva Franței 26 iunie 1991, seria A, nr. 707, pct. 51, cauza Dumont Maliverg împotriva Franței, Hotărarea din 31 mai 2005,pct. 65-66). Așa cum s-a arătat, după examinarea faptelor relevante (probate prin procesele-verbale ale investigatorului cu identitate reală, autorizat de procurorul D.N.A.

- S.I., declarațiile testimoniale date de N.M., V.M.S., P.V.F., R.G., H.G., N.F., N.M.G., T.M., declarațiile învinuiților R.C.C., T.H.P.Ș., propriile declarații ale inculpaților G.B.N. și B.M. - declarație dată în fața judecătorului - procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental, interceptate și înregistrate în mod autorizat), Curtea a constatat deja că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen. în privința existenței probelor din care rezultă că inculpații B.M. și G.B.N. au comis fapte prevăzute de legea penală. A apreciat totodată, că nu sunt îndeplinite cazurile prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. în privința inculpaților în cauză.

Luarea măsurii arestării preventive presupune și aprecierea asupra caracterului necesar al privării de libertate pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, sau cu privire la proporționalitatea măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și scopul urmărit prin dispunerea sa.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat, și totodată, existența unei proporționalități a detenției, raportat la alte măsuri mai puțin stringente (cazul Saadi contra Regatului Unit, Hotărârea din 14 mai 2006, Vrencev contra Serbiei, Hotărârea 2361/05 din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei, Hotărârea din 18 martie 2008). In același timp, s-a subliniat că arestarea preventivă a unei persoane, este o măsură atât de gravă încât este justificată numai în ultimă instanță, atunci când alte măsuri mai puțin severe au fost analizate și s-a constatat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public (Witold Litwa c Poloniei, Hotărârea 2662/95 din 4 iunie 2000, Hilda Hafsteinsdottir c Islandei, Hotărârea din 8 iunie 2004, Enharn c. Suediei Hotărârea din 25 ianuarie 2005). Examinând, individual, situația fiecărui inculpat în cauză, profilul personal, situația familială, astfel cum rezultă din înscrisurile administrate în dovedirea circumstanțelor personale, ținând seama că, la momentul procesual analizat, niciunul dintre inculpați nu se mai bucură de prerogativele funcțiilor încredințate (operând suspendarea din funcție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale), în considerarea prev. de art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., art. 143 alin. (1) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 149 1 alin. (12) raportat la art. 146 alin. (11) 1 C. proc. pen., Curtea a apreciat că luarea măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în condițiile art. 145 C. proc. pen. este în măsură, prin impunerea obligațiilor generale și a celei speciale vizând interdicția de a lua legătura direct sau indirect cu celelalte persoane învinuite, inculpații ori martorii în cauză, să răspundă în mod eficient imperativului bunei desfășurări a urmăririi penale fiind necesară lămurirea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu se apreciază a fi, pentru fiecare inculpat, necesară în vederea atingerii scopului măsurii preventive în conformitate cu art. 136 alin. (1) C. proc.

pen. și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, astfel cum sunt evidențiate de faptele relevante în cauză. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Parchetul de pe lângă I.C.C.J. – D.N.A. și inculpatul B.M. Parchetul a criticat hotărârea ca netemeinică întrucât, deși instanța a constat că există indicii cu privire la săvârșirea faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, a apreciat în mod greșit că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea a criticat aprecierea făcută în cauză, că nu subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen. pentru luarea măsurii arestării preventive în cazul inculpatului Betelie, deși faptele enumerate la pct. a)-k) din Referat atestă relațiile dezvoltate de inculpat în calitatea de prim procuror deținută, în mediul de afaceri sau politic, existând posibilitatea influențării martorilor care s-ar simți obligați să-i întoarcă favorurile făcute.

Inculpatul B.M. a criticat hotărârea ca netemeinică, întrucât în cauză nu există indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, faptele reținute de parchet fiind doar abateri disciplinare. Înalta Curte, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Pentru luarea oricărei măsuri preventive este necesar să se constate că sunt probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Pentru luarea măsurii arestării preventive este necesar pe lângă îndeplinirea acestei condiții prevăzute de art. 143 alin. l să se rețină și incidenței vreunuia din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc.

pen. Prima instanță a constatat că există indicii cu privire la săvârșirea unor fapte penale, dar că nu se justifică reținerea temeiurilor prevăzute la art. 148 lit. b) și f) în cazul inculpatului B. și a celor prevăzute de art. 148 lit. f) în cazul inculpatului G. În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc.

pen., în sensul existenței indiciilor privind săvârșirea unor fapte penale Înalta Curte reține următoarele: 1. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată din probatoriul administrat până în prezent (procesele-verbale ale investigatorului cu identitate reală, S.I., declarațiile martorilor N.M., V.M.S., P.V.F., R.G., H.G., N.F., N.M.G., T.M., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental) că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză există indicii cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni de către ambii inculpați. In declarația dată în fața instanței inculpatul Betelie a și recunoscut că avea o societate comercială pe care o administra în fapt, și care îi aparținea, deși era înregistrată pe numele altor persoane.

Inculpatul B.M., prin apărător a arătat că pentru subzistența acesteia este necesar să se constate existența unor operațiuni financiare, operațiuni care nu pot fi desfășurate decât de instituțiile financiare, limitativ enumerate în art. 8 lit. b) din Legea nr. 656/2002. La o primă vedere o asemenea faptă poate fi calificată ca fiind infracțiunea prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 - efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană - existând și practică judiciară în acest sens. Aspectul dacă activitățile reținute în Referatul parchetului pot fi echivalate cu efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț nu poate fi analizat într-un asemenea cadru procesual.

Dezbaterea privind întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii trebuie supusă atenției instanței care soluționează fondul cauzei, singura în măsură să decidă dacă s-a săvârșit sau nu o infracțiune. Unul dintre apărătorii inculpatului B. a susținut că instanța investită cu soluționarea propunerii de arestare preventivă trebuie să constate că s-a săvârșit o infracțiune pentru a dispune arestarea preventivă, în sensul că trebuie să constate că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, întrucât dispozițiile art. 148 lit. f) utilizează noțiunea de infracțiune și nu de faptă penală. De aceea instanței care soluționează fondul cauzei i-ar reveni doar sarcina să aplice pedeapsa și nu să analizeze infracțiunea, pentru că o asemenea cercetare a fost deja făcută atunci când s-a dispus arestarea preventivă.

Curtea constată că o asemenea apărare este construită pe confuzia ce se poate crea între cele două accepțiuni ale noțiunii de infracțiune. Codul penal, în art. 17 definește infracțiunea ca fiind fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Ca atare un prim sens al acestei noțiuni ar fi acela de faptă prevăzută de legea penală care a fost săvârșită în concret de către o persoană, astfel încât cu privire la aceasta se poate constata că a acționat cu vinovăție, iar despre faptă, că prezintă în concret o anumită gravitate astfel încât sunt îndeplinite condițiile privind pericolul social.Ca atare putem afirma despre o persoană că a săvârșit o infracțiune doar dacă acțiunile sau inacțiunile sale se circumscriu unei fapte penale, dacă ele prezintă un grad de pericol social și dacă se constată că fapta a fost săvârșită cu vinovăție.

Un al doilea sens al acestei noțiuni se referă la fapte grave din punct de vedere social, care intră în zona ilicitului penal și care au fost denumite astfel pentru a le distinge de faptele ce intră în zona ilicitului civil, comercial,etc. In acest al doilea sens noțiunea de infracțiune este sinonimă cu cea de faptă penală. La această a doua accepțiune fac referire textele din capitolul destinat măsurilor preventive. Ca atare legea nu solicită instanței ce se pronunță cu privire la măsurile preventive să facă o analiză detaliată a infracțiunii reținute și a vinovăției, ci doar să constate că există indicii ale săvârșirii unei fapte penale. De altfel și art. 143 folosește noțiunea de faptă penală, iar jurisprudența C.E.D.O.

a statuat în repetate rânduri că cel arestat se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. 2. În ceea ce privește infracțiunea de favorizarea infractorului în legătură cu o infracțiune de corupție prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. rap. Ia 17 alin. lit. a) și Ia art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte consideră că situația de fapt nu este suficient de bine conturată la acest moment pentru a vorbi de indicii privind săvârșirea acestei infracțiuni, aspecte ce rezultă și din hotărârea primei instanțe. 3. Raportat la instigarea Ia infracțiunea de folosire a influenței sau autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani,bunuri sau alte foloase necuvenite, prev. de art. 25 C. pen.

rap. Ia art. 13 din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatului B.M., din materialul probator administrat până la această dată există indicii că inculpatul B.M. i-a determinat pe T.H., vicepreședinte al Biroului Politic Județean al P.N.L., Filiala Ilfov și pe T.M., consilier județean, membru al P.N.L., filiala Ilfov, să își folosească influența printre membrii P.N.L. care dețineau funcții în administrația locală pentru ca aceștia, în numele instituțiilor pe care le conduceau să încheie contracte cu SC E. SRL București. Relevante în acest sens sunt interceptările convorbirilor telefonice : B.M.: „Dar cum stăm noi? Stăm bine?”, „în Călărași. în Călărași și în Ilfov. Giurgiu nu mă interesează pe zona P.N.L.

Că știu că stă bine”, „.în Călărași ce se întâmplă? Asta. auzi, mă? Asta a lui G. s-a infiltrat bine acolo?”, „Mă, mâine, dacă e întâlnirea cu primarii, aș vrea să vin și eu și să-ți spun de ce! Că o arunc așa, le las câte o carte de vizită, înțelegi?” T.H.P.Ș.: „.Te pun. te pun în legătură cu ăia șmecheri nu cu toți fraierii!” B.M.: „.Băi, tu îmi faci un semn și când tu îmi faci. mă ciupești, înseamnă că îi dau cartea de vizită”, „Că vreau să țin legătura cu șmecherii, știi.? Pe ce spuneam eu, când ne-am văzut ultima oară” (convorbire telefonică cu T.H.P.Ș. din data de 20 septembrie 2011, ora 19:34:05; vol. 11, filele 183-191). De asemenea există indicii că inculpatul B. l-a determinat pe T.M.

să îl ajute la contractarea forței de muncă și la închirierea unui spațiu comercial pentru SC E. SRL în condiții avantajoase. (Dialogul telefonic din data de 11 august 2011, ora 21:14:38, dintre B.M. și învinuitul T.: B.M. „De-aia te sunasem. Ne. ne interesa un fost C.A.P. care să aibă din alea betonate, știi? Să nu mai băgăm bani prea mulți în beton!”, te sunasem cu treaba aia, cu. cu Vidra, cu terenul. Să-mi găsești un teren pentru.” T.: „Păi, mergem, mergem, când vrei! Am vorbit acolo”, „Am stație. Hai, că vorbim mâine dimineață. îți spun eu.” (vol. 3, filele 353-357). B.M.: „Bă, ăsta e serios, A.?”, „Bă, din câte știu eu, da!” T.M.: „Nu, i-am zis că e. trebuie să țină relația că e bine și că.”, „Adică i-am explicat tot ce.” B.M.: „Aha, am înțeles”, (convorbire telefonică cu T.M., din data de 30 septembrie 2011, ora 18:42:35; voi.

4, filele 410-413); T.M.: „.să trăiți, domnu' șef! Ce fac cu contractul? Cui îl duc?”, B.M.: „Păi, mi-l aduci. mi-l aduci mie încoace”, „sunt la Vidra. „(convorbire telefonică a inculpatului B.M. cu T.M., din data de 03 octombrie 2011, ora 14:16:31; vol. 5, filele 63-64); B.M.: „Concentrează-ți tot efortul și găsește-mi și mie în Vidra un teren de vreo trei-patru mii de metri pătrați”, „Eu știu, că mi-au spus băieții că mă pot baza pe tine, că ești un om foarte serios și cu multe relații, conexiuni în zonă și de-aia te-am și sunat pe tine, înțelegi?” (convorbire telefonică cu T.M., din data de 08 octombrie 2011, ora 11:13:29; vol. 5, filele 136-140); B.M.: „Am vorbit cu cineva din zonă, de acolo, un tip șmecher ăă.

liberalul nostru. Știi, că acuma l-am sunat. Bă, îmi cauți un teren. Am, știu. Ne luăm un teren și ne facem noi [înjură]. Nu mai stau eu la mâna cuiva, frate! L-am luat, mi-am trântit hala, mi-am betonat-o imediat, că avem resurse. imediat că. avem o fabrică de ciment, unde cunoaștem bine. Mi-am betonat 2000 de metri pătrați”, (convorbire telefonică a inculpatului B.M. cu O.G.A., din data de 08 octombrie 2011, ora 11:35:47; vol. 5, filele 141-145. B.M.: „eu îl sun luni pe M. să dea sfară-n țară, să strângă negrii pe plantație și o să zică: bă, marți, miercuri, la ora patru, să fie. 10 oameni, să fii cu ei acolo” (convorbire telefonică cu N.F., din data de 24 septembrie 2011, ora 11:24:53; vol. 4, filele 336-341); B.M.: „Ne vedem azi la patru, eu vin.

adică venim toți acolo, știi.? Adică venim să vedem ce ne-a găsit M. ăsta. pentru personal, da?” (convorbire telefonică cu N.F., din data de 30 septembrie 2011, ora 09:59:50; voi. 4, filele 386-388); Există de asemenea indicii că inculpatul l-a determinat pe învinuitul T. să-și folosească influența pe lângă primarul comunei C., B.C. pentru a încheia un contract fictiv cu un terț care urma să doneze utilaje primăriei, utilaje care urmau a fi folosite în fapt însă de societatea inculpatului. B.M.: „H., fii atent aici! Știi că un prieten de-al meu vrea să doneze la o Primărie. „de-a voastră. niște utilaje pe care să Ie iau eu.”, „M-a sunat acuma, de fapt ieri și mă ... (obscen). La telefon încontinuu.”, „Băi, zi-mi Primăria, zi-mi Primăria”…

T.H.P.Ș.: „A. Ciolpani, cred. Mă lași 10 minute?” B.M.: „Deci îmi trebuie, dragul meu, că îmi trebuie să știu ca să știu ce-i spun. Dar, după aia știi că le iau de-acolo, nu le las!” (convorbire telefonică a inculpatului B.M. cu T.H.P.Ș., din data de 26 octombrie 2011, ora 10:40:59; vol. 5, filele 249-252); T.H.P.Ș.: „A. C.” B.M.: „Da' ai un nume, cum îl cheamă pe primar?” T.H.P.Ș.: „Da. B.C.” (convorbire telefonică a inculpatului B.M. cu T.H.P.Ș., din data de 26 octombrie 2011, ora 11:03:21; vol. 5, filele 253). 4. Referitor la infracțiunea de șantaj în legătură cu o infracțiune de corupție, reținută în sarcina inculpaților B.M. și G.N.B., Înalta Curte constată că din conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați sau purtate de inculpatul Betelie cu alte persoane rezultă indicii cu privire la faptul că cei doi inculpați au constrâns pe reprezentanții SC R. SRL, V.M.

și N.M. să continue livrările de deșeuri către SC E. SRL, cu care încheiaseră un contract, deși aceasta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege (nu avea autorizație de mediu). Mai mult, întrucât la punctul de lucru al SC E. SRL nu exista un cântar, astfel încât să se poată stabili cantitatea de deșeuri livrată de firma de salubritate, SC R. SRL nu avea nici interesul, din punct de vedere economic, să continue livrările întrucât pentru colectarea acestor deșeuri nu putea primi bani de la Primăria sector 1, cu care avea un contract în acest sens. Astfel, în discuțiile telefonice pe care le-a avut cu B.M., V.M.S. i-a solicitat în mod expres acestuia să remedieze situația privind inexistența unui cântar întrucât societatea la care este angajat va avea probleme în decontarea serviciilor de salubrizare pe care le prestează pentru Primăria Sectorului 1: „V.M.S.

- Ați rezolvat problema cu cântărașul? B.M. - Am rezolvat-o., (convorbire telefonică cu V.M.S., din data de 09 noiembrie 2011, ora 14:28:54; vol. 8, filele 193-195); V.M.S. - la noi era și o problemă, nu avem documentele alea de cântar, care pe noi ne frig la. la.”, (convorbire telefonică cu B.M., din data de 14 decembrie 2011, ora 19:02:41; vol. 8, filele 212-214); V.M.S. - „eu inițial vă întreb, s-a rezolvat problema cu cântarul?” B.M. - „încă nu.” V.M.S. - „Aia e o mare problemă, la., la. noi este o mare problemă”, „trebuie neapărat urgentată chestia aia, deci pe noi ne blochează la mantinelă rău de tot, adică n-avem ce face, le ducem cursa aia în loc să. intre la plată, neavând chestiile alea și documentele încheiate la.

știți că se fac niște formulare de transport. e o problemă majoră, înseamnă că tot ce duc la dumneavoastră nu pot să recuperez costurile de transport și de colectare” (convorbire telefonică cu V.M.S., din data de 19 decembrie 2011, ora 14:38:10; voi. 8, filele 217-221); V.M.S. – „și când am văzut că n-are cântar, n-are aia, n-are aia, am oprit prestația”, eu ca să pot să le bag pe contract îmi trebuia un bon de cântar, îmi trebuia o chestie și el nu putea să mi-o ofere” (convorbire telefonică cu G., angajat al SC C.R.S. SA, din data de 14 decembrie 2011, ora 18:57:40; vol. 8, filele 209-211). (V.M.S.: „Eu i-am oprit la prestație … ă,. domnu' N. nu mi-a spus nimic, l-am anunțat. așa și dăm.(neinteligibil.) n-am, n-am dus decât o singură cupă”, „sunt ăia cu Vidra, mă,.ă.na.

nu pot să zic prin telefon” (convorbire telefonică cu S., angajat al SC C.R.S. SA., din data de 12 decembrie 2011, ora 16:45:19). V.M.S.: „că eu oricum am întrerupt mai demult livratul de marfă că nu îmi prezentase la contract autorizația de mediu”, „noi n-am făcut decât unu sau maxim două transporturi acolo și când am văzut că n-are cântar, n-are aia, n-are aia, am oprit prestația, l-am anunțat și pe domnul N.”, „zic bă, ia opriți, până nu se sparge buba!” (convorbire telefonică cu G., angajat al SC C.R.S. SA, din data de 14 decembrie 2011. ora 18:57:40; vol. 8, filele 209-211). Începând cu data de 14 decembrie 2011, inculpatul B.M., l-a contactat în permanență pe reprezentantul SC R. SRL, V.M.S., pentru a-i trimite „dispoziții” privind reluarea livrărilor: V.M.S.: „șmecherașul ăla mi-a dat telefon, că n-ai mai trimes, n-ai mai făcut, nu știu ce!”, „zic domne', era o problemă”, (convorbire telefonică cu G., angajat al SC C.R.S.

SA, din data de 14 decembrie 2011, ora 18:56:30; vol. 8, filele 207-208); V.M.S.: „acum mă trezesc cu telefon de la ăsta, nu i-am răspuns, după aia mi-a dat SMS, că gagiu' e procuror. ai înțeles?” G.: „Asta de la E.?” V.M.S.: „Ăla din umbră. ca să știu ce vorbesc mâine cu domnul N.”, (convorbire telefonică cu George, angajat al SC C.R.S. SA din data de 14 decembrie 2011, ora 18:57:40; vol. 8, filele 209-211); „Buna seara. Va sunasem sa va spun ca nu ați făcut nicio livrare, deși dispozițiile erau altele” (SMS trimis de B.M. către V.M.S., la data de 14 decembrie 2011, ora 18:52:16; vol. 8, fila 206); B.M.: „dom' director, nu făceam decât oficiile să transmit un mesaj, adică mi s-a spus să vă sun astăzi, v-am sunat, nu s-a făcut nicio livrare nimic, nici astăzi”, „domn director eu a primit o rugăminte să vă sun astăzi, să mă asigur că se fac livrările.

Eu nu fac decât să-mi fac treaba, atât. atât. atât si să dau un răspuns mai departe ca să întreb dacă s-au făcut livrări sau nu, atât, restu. „(convorbire telefonică cu V.M.S., din data de 14 decembrie 2011, ora 19:02:41; voi. 8, filele 212-214); V.M.S.:,,m-a sunat omu' cu Vidra, cu problema aceea, știți dumneavoastră” N.M.: „Da.” V.M.S.: „Așa, că n-am mai transmis acolo, hodoronc-tronc ne-a mai venit și ceva de la, o citație de la poliție”, „noroc că n-am dus decât două curse” N.M.: „Măi să fie!” V.M.S.: „Am vorbit cu el și a zis e concurența, nu vă faceți probleme!”, „și am primit mesajul că trebuie să., zic domne', eu nu știu, trebuie să vorbesc cu domnul N.” N.M.: „Da, o vorbim mâine” (convorbire telefonică cu N.M., director SC C.R.S.

SA., din data de 14 decembrie 2011, ora 20:54:20; voi. 8, filele 130-132); B.M.: e luni și nimic la Vidra, uite eu mă duc acum la Vidra și am auzit că n-a venit nicio mașină nici astăzi” V.M.S.: „N-ați vorbit cu domnul N.?” B.M.: „Păi, eu n-am vorbit, pe mine m-au., eu am fost rugat să vă sun pe dumneavoastră eu mi-am făcut datoria si atât” V.M.S.: „Am înțeles, OK. Că am vorbit cu domnul N. ceva și a zis că până nu discută dânsul, nu ne mișcăm” B.M.: Ascultați-mă, domnul B. a vorbit cu domnul N., cred că vineri ultima oară, B. nu e în tară si m-a rugat să mă ocup eu”, deja o lună din contract am pierdut-o degeaba, practic nu ni s-a livrat nimic” (convorbire telefonică cu V.M.S., din data de 19 decembrie 2011, ora 14:38:10; vol. 8, filele 217-221).

Ca urmare a presiunilor exercitate, reprezentanții SC R. SRL au acceptat să încheie un act adițional antedatat la contractul inițial, act care permitea reluarea livrărilor chiar și în lipsa unui cântar care să ateste cantitățile transportate spre prelucrare, precum și a autorizației de mediu și astfel continuarea activității E.: V.M.S. „pentru chestia aia cu Vidra, vă rog frumos pregătiți un act adițional”, „o închidem ca să putem să dăm drumul la lucrare urgent” (convorbire telefonică cu P.D., angajat al SC C.R.S. SA, din data de 21 decembrie 2011, ora 12:09:51; vol. 8, filele 222-224); P.D. „Nu vreau să vă necăjesc, da nenea ăsta cu Vidra ne-a adus autorizația de mediu ?”, V.M.S. „A adus-o la domnul N.” P.D.

„Da' ați văzut-o ?” V.M.S. - „A adus-o la domnul N., da' eu n-am văzut-o”, deci e de sus, gata e închisă”, P.D. „Știu, am înțeles da' e ușor periculos”. V.M.S. „e de executat, dacă se mai întâmplă ceva iar o blocăm și-am terminat bâlciul, dar trebuie s-o deblocăm acum”, (convorbire telefonică cu P.D., angajat al SC C.R. SA, din data de 21 decembrie 2011, ora 16:19:48; vol. 8, filele 225-226). B.M. deși nu i-a amenințat în mod direct pe reprezentanții SC R. SRL, a urmărit prin insistențele sale să le dea de înțeles că dacă nu vor face livrările poate trece și la alte coerciții, constând în întârzierea plății de către Primăria Sector I a facturilor către SC R. SRL, creând astfel serioase probleme economice societății: G. B.N.: „Asta, M., de față cu mine i-a zis :ai două zile să .găsești variante și să nu aud discuții si deja e a treia; B.M.: A, bun,îmi dai voie să-l sun?

Cu mare drag. Aoleo ce-o să se umfle mușchii pe mine.; G.B.N.: Elegant,rugămintea, elegant „(Convorbire telefonică, vol. 8, fia 701 „îmi venea să-i zic .[râde]. tu știi cine semnează plățile?! .[râde].”. Când i-oi zice treaba asta Iu' B. când se întoarce!”, da' o să îi zic când se întoarce, bă, tu știi ce mi-a zis acesta ieri?, că ieri mi-a zis, zice domne, știi că de fapt., zic băi, nene, stai în loc de un cântar”, „zic să mori tu! zic da, bine, Ok, am înțeles”, „si o să îi zic și eu Iu' B.: Fă, mă si tu plățile în martie pentru decembrie! Să vedem cum le convine!” (convorbire telefonică cu N.F., din data de 21 decembrie 2011, ora 12:49:37; vol. 8, filele 130-132); Aspectul invocat de inculpatul B. prin apărători că în cauză nu subzistă infracțiunea de șantaj întrucât numiții V.M.F.

și N.M. au arătat la audieri că nu s-au simțit amenințați și că nu au în dosar calitatea de părți vătămate, ci aceea de martori nu poate fi reținută de instanță. În primul rând poziția subiectivă a celui șantajat nu are relevanță pentru existența acestei infracțiuni, iar pe de altă parte aspectul că cei doi nu au calitatea de părți vătămate în cauză nu prezintă nicio relevanță întrucât dispozițiile art. 82 C. proc. pen. permit ca persoana vătămată să fie ascultată ca martor dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. 5) Cu privire Ia acuzație de comitere a infracțiunii de conflict de interese aduse de inculpatul G.B.N. s-a arătat că. Din actele depuse la dosar, din declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului B.M.

rezultă indicii că inculpatul G.B.N., în calitate de secretar general al Primăriei Sectorului 1 București, a desfășurat acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, prin persoane interpuse, deținând în fapt SC E. SRL Inculpatul, profitând de poziția pe care o deținea la primăria Sectorului 1, a determinat firma SC R.S. SA, care asigura salubritatea în sectorul I, să încheie un contract cu firma sa și să livreze acesteia o parte din deșeurile colectate,asigurându-și astfel un folos material. Deși contractul de colectare a deșeurilor între Primăria Sectorului 1 București și SC C.R.S.

SA a fost încheiat înainte de contractul perfectat cu SC E. SRL, aceste contracte sunt cu executare succesivă, în sensul că Primăria Sectorului 1 București efectuează plăți periodice către compania care îi prestează serviciul de colectare a deșeurilor, astfel încât inculpatul putea condiționa în fapt derularea acestui contract de modul în care se desfășurau relațiile comerciale ale SC R. SRL cu propria firmă. În ceea ce privește faptele inculpatului G., înalta Curte constată că în raport de soluția primei instanțe care a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea și față de aspectul că inculpatul nu a atacat hotărârea cu recurs, recunoscând implicit că există indicii privind săvârșirea acestor fapte, nu se mai impunea cercetarea condiției prev. de art. 143 privind săvârșirea unei fapte penale.

Având in vedere însă că apărătorii acestui inculpat nu au înțeles care este rolul și scopul căilor de atac, întrucât, deși au învederat că au solicitat chiar ei primei instanțe luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în recursul Parchetului au susținut că activitățile reținute în sarcina inculpatului nu reprezintă fapte penale, Curtea se simte obligată să înlăture orice dubiu cu privire la acest aspect, subliniind că există indicii că inculpatul a săvârșit faptele ce i se rețin în sarcină. Inculpatul G. a susținut că avea dreptul, conform statutului său de funcționar să dețină societăți comerciale și să desfășoare acte de comerț, invocând în acest sens dispozițiile art. 96 din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că textul invocat este în concordanță cu dispozițiile art. art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 și cu cele ale art. 253 1 C. pen., deoarece prevede incompatibilitatea desfășurării unor activități în domeniul privat care să aibă legătură cu atribuțiile exercitate ca funcționar public („Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari, și funcționarii publici cu statut special, pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari, și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate în sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar, sau funcționar public cu statut special potrivit fișei postului.) Pentru luarea oric