ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3925/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3925/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 272/ D din 29 iunie 2009 pronunțată

de Tribunalul Neamț

în

Dosarul penal nr. 4787/110/2009 s-au dispus următoarele:

În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din

C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.C.N. zis C., fiul lui G. și F.,

la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de

favorizarea infractorului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. a) din C. proc. pen.

A fost achitat același inculpat

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

întrucât fapta nu există.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe

durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut

din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest

preventiv din 11 mai 2008 și de la 13 mai 2008 până la 5 decembrie 2008

inclusiv.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen.

s-a menținut măsura interzicerii de a părăsi țara până la rămânerea definitivă

a hotărârii de condamnare.

II. În baza art. 334 C. proc. pen.

s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei P.M.

din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 264 C. pen., ambele cu

aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen., în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

și art. 264 C. pen.

În consecință:

În baza art. 264 C. pen. a fost

condamnată inculpata P.M., fiica lui G. și M., la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată aceiași inculpată pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

întrucât fapta nu există.

S-a interzis inculpatei exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. pe

durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

S-a dispus ca pe durata termenului

de încercare condamnata se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, organ desemnat cu supravegherea

sa;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatei cu

privire la conținutul art. 86

4

C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut

din durata pedepsei perioada executată prin reținerea din 11 mai 2008 și

arestul preventiv începând din 16 ianuarie 2009 până la data punerii efective

în libertate.

În baza art. 350 alin. (1), (3) lit.

b) din C. proc. pen. s-a revocat arestarea preventivă a inculpatei și s-a

dispus punerea acesteia în libertate de îndată, dacă nu este arestată în altă

cauză.

S-a dispus în ceea ce o privește pe inculpata P.M., luarea

măsurii de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 145 C. proc. pen., pe

durata obligării de a nu părăsi țara, inculpata a fost obligată să respecte

următoarele obligații:

- să se prezinte la instanțele de

judecată (din apel, recurs) ori de câte ori va fi chemată;

- să se prezinte la Poliția

municipiului Bacău desemnată cu supravegherea sa, ori de câte ori va fi

chemată;

- să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și

să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie de persoanele

vătămate din dosarul inculpatului favorizat H.O. precum și de persoana împreună

cu care a comis fapta, respectiv de T.C.N.

S-a atras atenția inculpatului că în

caz de încălcare cu rea credință a măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi țara sau a obligațiilor ce-i revin se va lua față de aceasta măsura

arestării preventive.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei

principale.

III. A fost condamnat inculpatul H.O., fiul lui Ș. și M., după cum

urmează:

- la pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002 și 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.;

- la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat

la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai

grea.

Pedeapsa de executat: 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi)

ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) din C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe duratași în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

IV. A fost condamnată inculpata I.A. zis A., fiica lui I. și

F., după cum urmează:

- la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002 și 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.;

- la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai

grea.

Pedeapsa de executat: 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

din C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (3)

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere.

S-a dispus ca pe durata termenului

de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 86

2

C. pen., condamnata

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, organ desemnat cu

supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natura a

putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatei cu

privire la conținutul art. 86

4

C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.,

din durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

V. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a

fost condamnat inculpatul M.A.C., fiul

lui I. și D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru deținerea în

vederea punerii în circulație de instrumente de plată electronică falsificate.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) din C. pen., pe timp de 2 ani.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit

durata termenului de încercare de 5 ani, care se socotește de la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenția inculpatului cu

privire la conținutul art. 83 C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe

durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ. s-a luat act că SC R. SA București nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e) din C. pen.

s-a confiscat de la inculpații H.O. și I.A. câte 225 RON.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen.

s-au confiscat telefoanele mobile și cartelele sim aflate în Camera de Corpuri

Delicte a Tribunalului Bacău.

S-au confiscat cele 40 de carduri (37

+ 3) aflate în plicurile de la fila 58 dosar fond și 48 dosar urmărire penală

vol. II.

S-a dispus plata din fondul special

al M.J. a următoarelor onorarii pentru avocații desemnați din oficiu:

- 300 lei av. Î.R. pentru inculpata

I.A.

- 300 lei, av. P.I. pentru

inculpatul H.O.;

- 700 lei (300 + 400) av. P.B. pentru

H.O. și P.M.

S-a constatat că inculpații M.A.C., I.A.

și T.C.N. au avut avocați aleși.

S-a dispus păstrarea celor 21 CD-uri

depuse odată cu rechizitoriul și aflate la camera de Corpuri Delicte a tribunalului

Bacău, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

au fost obligati inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat, după

cum urmează:

- 1500 lei de către inculpatul T.C.N.;

- 2000 lei de către inculpata P.M.;

- 4000 lei de către inculpatul H.O.;

- 2000 lei de către inculpata I.A.;

- 1500 lei de către inculpatul M.A.C.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Bacău, inculpatul T.C.N. - zis C., fiul lui G. și F., recidivist, a fost trimis

în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea în stare de recidivă a

infracțiunilor prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., constând în aceea că după arestarea

membrilor unui grup infracțional format din H.O., H.M., C.I., B.C.A., I.A., B.O.I.

și C.G. și trimiterea acestora în judecată de către D.I.I.C.O.T. - Biroul

teritorial Bacău în Dosarul penal nr. 21D/P/2007, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, printre care și minori, precum și pentru

constituirea, aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, la

cererea expresă a liderului acestui grup, H.O. căruia i-a pus la dispoziție în

Penitenciar cât și în Arestul I.P.J. Bacău, mijloace tehnice de comunicare, a

procedat la contactarea părților vătămate audiate în cauza penală

susmenționată, pe care le-a intimidat și amenințat în vederea determinării

acestora să-și schimbe depozițiile inițiale conform cu realitatea, în scopul

denaturării adevărului, înlăturării răspunderii penale a persoanelor

susmenționate cât și a îngreunării judecării cauzei.

Prin același rechizitoriu a fost

trimisă în judecată, în lipsă, inculpata P.M. fostă F., fiica lui G. și M.,

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 și art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. și art.

37 lit. b) din C. pen., constând în aceea că după arestarea numiților H.O., H.M.,

C.I., B.C.A., I.A., B.O.I. și C.G. și trimiterea acestora în judecată de către

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău, în Dosarul nr. 21D/P/2007 pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane printre care și minori și

constituirea, aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, la

solicitarea expresă a liderului acestui grup, H.O., căruia i-a pus la

dispoziție în Penitenciar cât și în Arestul I.P.J. Bacău, mijloace tehnice de

comunicare, a procedat la contactarea părților vătămate audiate în cauza penală

susmenționată, pe care le-a intimidat și amenințat în vederea determinării

acestora să-și schimbe depozițiile inițiale, conforme cu realitatea, în scopul

denaturării adevărului, înlăturării răspunderii penale a persoanelor

susmenționate cât și a îngreunării judecării cauzei.

Prin același rechizitoriu a fost

pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a

următorilor inculpați:

- H.O., fiul lui Ș. și M., a fost

trimis în judecată în stare de arest (arestat în altă cauză) pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 25

C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.

33 lit. a) din C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2007 a deținut în

clubul care-i aparținea, cât și în locuința proprie din Bacău, un număr de 37

de carduri false, precum și codurile pin ale acestora, iar în luna decembrie a

determinat-o pe angajata sa I.A. să se deplaseze la anumite bancomate din Bacău

pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar de pe acele carduri false,

realizându-se numai într-o singură zi, retragerea sumei de 550 RON;

- I.A., fostă C., fostă B., fiica

lui I. și F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2)

și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) din

C. pen., constând în aceea că în cursul lunii decembrie 2007 a deținut asupra

sa 37 carduri bancare false, cu care, la instigarea patronului său H.O. s-a

deplasat la bancomatele din Bacău și la pos-uri, în vederea efectuării de

retrageri neautorizate de numerar, într-o singură zi reușind retragerea sumei

de 550 RON.

- M.A.C., fiul lui I. și D., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002,

constând în aceea că în cursul anului 2008 a deținut în locuința proprie

instrumente de plată falsificate, carduri blank, inscripționate cu datele unor

carduri bancare emise în străinătate, în vederea punerii lor în circulație.

Din întregul material probator

administrat în acuză, instanța a reținut următoarea situație de fapt.

- H.O., I.A., B.C.A., C.I., B.O.I. și

H.M. au fost arestați preventiv în anul 2007 și în luna martie 2008 trimiși în

judecată în stare de arest preventiv pentru trafic de ființe umane, printre

care și minore (fila 40- 143 dosar u.p.), liderul grupului infracțional

organizat fiind H.O.

Acesta, pentru a scăpa de rigorile

legii penale, prin telefon a luat legătura cu P.M., concubina sa, care a

revenit din străinătate unde fusese plecată la muncă, cât și cu vechiul său

prieten T.C.N. pentru a pune în aplicare planul de a le convinge pe victimele

traficului de persoane, ca înainte de a începe cercetarea judecătorească în

dosarul penal având ca obiect traficul de persoane, să-și retracteze

declarațiile date în fața procurorului care-l acuzau pe el cât și membrii

grupului infracțional organizat și care au fost avute în vedere la întocmirea

rechizitoriului nr. 21D/P/2007.

Telefoanele mobile i-au fost aduse

în Arestul I.P.J. Bacău și în penitenciarul Bacău de către concubina sa P.M. și

prietenul său T.C.N.

Planul pus la cale de inculpatul H.O.

era următorul:

- părțile vătămate din dosarul

privind traficul de persoane (D.E., D.R., T.P.R., C.J.M. să dea mai întâi alte

declarații scrise, autentificate de un avocat prin care să arate că au fost

forțate de către procuror și polițiști să susțină vinovăția;

- declarațiile respective să fie

depuse la dosarul penal având ca obiect traficul de persoane, înainte de a

începe cercetarea judecătorească;

- în instanță, când vor fi audiate

să-și schimbe declarațiile date în fața procurorului și să susțină declarațiile

date în fața avocatului;

- să se depună diligențele necesare

pentru a se intra într-o emisiune în direct la postul de televiziune O. cu

părțile vătămate din dosarul de trafic de persoane, care trebuie să susțină

nevinovăția sa cât și a membrilor grupului infracțional organizat, și să-i

critice pe procurorii și polițiștii care au efectuat cercetări în cauză;

inculpatul H.O. i-a indicat concubinei sale, cu cine anume să vorbească pentru

a intra în legătură cu patronului postului O.;

- de a fi înștiințate ziarele de

mare tiraj locale și naționale, de a se obține audiențe la procuratura

generală, la Comisia de Abuzuri din cadrul Parlamentului României, față de care

să fie invocate nume sonore (S., ș.a.), incidente născocite cu „cei de la Crimă

organizată” pentru a rezulta că au fost arestați și trimiși în judecată din

răzbunare;

- victimele din dosarul de trafic de

persoane să-i trimită scrisori în penitenciar în care să arate că este

nevinovat și că au fost forțate de anchetatori să-l acuze pe nedrept;

- să fie denigrată justiția pe toate

căile pentru ca prin intimidarea acesteia să obțină punerea în libertate.

Tot planul avea ca scop punerea în libertate, respectiv zădărnicirea

desfășurării procesului penal, astfel ca inculpații să nu fie condamnați.

Fiind de acord cu planul, P.M. și T.C.N.

au înțeles să-l favorizeze pe infractorul H.O.

Pentru aceasta, cei doi l-au vizitat

la locul de deținere unde au primit și alte indicații, în afara celor transmise

telefonic, cu privire la pașii pe care trebuiau să-i parcurgă pentru realizarea

planului.

Inculpații P.M. și T.C.N. i-au

înlesnit inculpatului H.O. posibilitatea de a vorbi la telefon cu victimele din

dosarul privind traficul de persoane, pe care le-a învățat cum să se comporte

în instanță, când vor fi ascultate, pentru a-l scăpa de închisoare, deși era

vinovat.

Din convorbirile telefonice

interceptate autorizate rezultă că toți cei implicați erau convinși de

vinovăția lui H.O., dar voiau să-l favorizeze pentru a nu suporta rigorile

legii penale, planul acestuia fiind în același timp și planul lor.

În virtutea înțelegerilor stabilite

în prealabil P.M. și T.C.N. au luat legătura cu D.E., D.R., T.P.R. și C.J.M. (parte

vătămată în dosarul de trafic de persoane).

Pentru a le convinge să-și schimbe

declarațiile date în fața procurorului, în baza cărora H.O. și membrii grupului

infracțional organizat au fost trimiși în judecată, în stare de arest

preventiv, s-au folosit mai multe metode: manipularea, intimidarea,

amenințarea, cumpărarea bunăvoinței.

Astfel, P.M. le-a oferit victimelor

traficului de persoane diferite sume de bani, le-a cumpărat obiecte de

îmbrăcăminte, făcându-le promisiuni și în ceea ce privește achiziționarea de

bunuri imobile.

Aceeași inculpați le-au și amenințat

pe victime când a constatat că acestea șovăiesc privitor la schimbarea

declarațiilor sau la prezentarea în fața unui avocat pentru a scrie declarații

necorespunzătoare realității, speriindu-le că H.O. oricum va fi eliberat, dată

fiind puterea pe care o are în lumea interlopă, legăturile strânse ce aceasta,

cât și influențele pe care le are în diferite structuri ale statului, astfel că

este bine să-și schimbe declarațiile, pentru a nu avea de suferit.

Tot la fel a procedat și T.C.N. care

a amenințat victimele că dacă nu vor da declarații favorabile inculpaților

aflați în arest preventiv, vor fi căutate de prietenii acestora care se află în

libertate, care le vor agresa, spunându-le că vor fi desfigurate, prin tăierea

fețelor cu cuțitul.

La solicitarea expresă a lui H.O.,

cu care a păstrat permanent legătura telefonică, T.C.N. a stabilit o legătură

strânsă cu părțile vătămate, în special cu T.P.R. pe care a făcut-o să se îndrăgostească

de el și i-a promis că o va lua de soție, numai cu condiția de a-și schimba

depoziția dată în dosarul penal privind traficul de persoane.

Inculpatul T.C.N. a convins-o pe T.P.R.

să le contacteze și pe celelalte victime, pentru a le determina să-și schimbe

declarațiile inițiale date împotriva lui H.O. și a membrilor grupării

infracționale.

În realizarea acestui scop și-a

petrecut multe zile în compania tinerelor respective, pe care le-a invitat la

plimbare, la cofetărie ș.a.

Pentru a obține bunăvoința surorilor

D.R. și E., inculpatul T.C.N. le-a mințit că ar fi rude.

- P.M. și T.C.N. au păstrat în permanență legătura, atât

telefonic cât și prin întâlniri personale pentru a-și comunica dacă au reușit

să le determine pe părțile vătămate să-și schimbe declarațiile și să

stabilească în ce mod le vor ține sub control până la punerea în libertate a

lui H.O. și a celorlalți membrii ai grupării.

La sugestia lui H.O. cei doi au luat

hotărârea ca înainte de termenele fixate pentru judecată să mute victimele de

la casele lor, cunoscute de către organele de urmărire penală, pentru a nu mai

putea fi contactate de altcineva în afara membrilor grupării H.

Avocatul ales al inculpatului H.O. -

a învățat cum să se procedeze pentru ca părțile vătămate din dosarul de trafic

de persoane să-și retracteze declarațiile inițiale, punându-i în legătură pe P.M.

și pe T.C.N. cu avocatul M.C. din Iași, care urma să autentifice declarațiile

mincinoase ale victimelor.

La începutul lunii aprilie 2008,

inculpații P.M. și T.C.N., le-au convocat pe victimele din dosarul de trafic de

persoane în fața Hotelului M. din Bacău, în vederea plecării în afara

municipiului Bacău în timpul deplasării victimelor au fost instruite de cei doi

inculpați ce să scrie în declarațiile care le vor da în fața avocatului.

Instructajul a continuat și în

incinta restaurantului din zona Fântânele, jud. Bacău în sensul că D.E., C.E.S.,

T.P.R. și C.J.M. n-ar fi fost exploatate sexual de către H.O. și de către

ceilalți membrii ai grupării și că depozițiile lor inițiale, aflate la dosarul

cauzei ar fi fost date sub presiunea anchetatorilor.

Inculpații au asigurat victimele

manipulate de ei, că declarațiile lor date în fața avocatului vor servi la

eliberarea lui H.O., H.M. și ceilalți din Penitenciar.

Anterior, H.O. prin convorbirile

telefonice purtate a făcut în așa fel încât fetelor să le fie milă de el și

să-l ajute să fie pus în libertate.

Cu toate acestea D.E. a ezitat că îi

este teamă să dea declarație mincinoasă deoarece putea fi acuzată de mărturie

mincinoasă, însă inculpatul T.C.N. a asigurat-o că nu i se va întâmpla nimic,

iar dacă refuză să dea declarația solicitată o va abandona în pădure.

După ce fetele au dat pe rând

declarațiile scrise solicitate, în prezența avocatului, inculpata P.M. le-a

răsplătit, dându-le suma de 600 RON. Tot atunci și inculpatul T.C.N. le-a

oferit câte 100 RON, spunându-le să-și cumpere ceva frumos de îmbrăcat.

Inculpatul T.C.N. a depus

diligențele necesare pentru a aduce părțile vătămate la Tribunalul Bacău, la

termenul din 10 aprilie 2008, deși acestea nu fusese citate, în speranța că se

va proceda la audierea lor, învățându-le ce să declare în fața judecătorului

pentru a obține punerea în libertate a lui H.O. și a celorlalți din grupul său

infracțional.

Diligențele depuse de către T.C.N. au

fost zadarnice, deoarece la termenul respectiv, părțile vătămate din dosarul

privind traficul de persoane n-au fost audiate.

La data de 10 aprilie 2008 a fost termen de judecată în

dosarul având ca obiect traficul de persoane, când H.O., H.M. și ceilalți din

grup n-au fost puși în libertate, deși s-a solicitat acest lucru, motiv pentru

care P.M. și T.C.N., la solicitarea expresă a lui H.O. transmisă telefonic au

luat hotărârea de a obține un spațiu de emisie la postul privat de televiziune

O. din București, solicitând pentru acesta ajutorul unor interlopi din Bacău și

din capitală.

Cererea fiind admisă, în cadrul unei

emisiuni televizate de lungă durată, în direct, T.P.R. și D.E. au susținut că

nu au fost exploatate sexual de către H.O. și de ceilalți membrii ai grupării,

așa cum li s-a cerut, însă din emisiune a rezultat contrariul, chiar fetele

ajungând la concluzia că s-au făcut de rușine.

La data de 13 mai 2008, inculpatul T.C.N.

a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 264 C. pen., măsura

fiind prelungită și menținută în condițiile legii până la data de 5 decembrie

2008, inclusiv.

La aceeași dată s-a dispus arestarea

în lipsă a inculpatei P.M., măsura preventivă fiind aplicată tocmai la data de

16 ianuarie 2009, susnumita fiind judecată în stare de arest preventiv întrucât

prevenția a fost menținută potrivit legii.

În sarcina inculpatului H.O. s-a

reținut săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 365/2002

și art. 25 C. pen. rap.la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Astfel, cu ocazia percheziției

efectuate la sediul SC M.I. SRL Bacău la data de 18 decembrie 2007 s-au găsit

37 de carduri bancare false, având inscripționată pe banda magnetică datele

unor carduri bancare emise în străinătate, iar la percheziția de la domiciliul

lui H.O. au fost depistate și ridicate o serie de înscrisuri reprezentând

codurile pin ale cardurilor bancare false găsite și ridicate de la clubul SC M.I.

SRL Bacău.

Cu privire la proveniența cardurilor

false, inculpatul H.O. a păstrat tăcerea, nedând explicații plauzibile privind

procurarea cardurilor false și deținerea acestora la locul său de muncă.

Tot în cursul lunii decembrie 2007,

inculpatul H.O. a trimis-o pe I.A., barman la clubul său și persoana de mare

încredere, la atm-urile din apropierea clubului (zona T.T., a Universității din

Bacău) pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar, folosind cardurile

bancare false.

Astfel, la data de 4 decembrie 2007

cu un card găsit la clubul inculpatului H.O. s-a extras de la bancomatul R.B. de

la U. suma de 550 RON.

Din cuprinsul procesului-verbal

întocmit de I.G.P.R.- B.C.C.O. Bacău rezultă că în noaptea de 12/13 decembrie

2007 la atm-ul B.C. din Bacău au fost utilizate de către inculpata I.A. mai

multe carduri false (tip blank), 4 (patru) dintre ele fiind capturate de

bancomat.

Din procesele verbale privind

redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat,

rezultă că H.O. și I.A. au deținut carduri bancare false pe care le-au utilizat

atât la bancomate cât și la pos-uri, în vederea retragerii de numerar, cât și

pentru achiziționarea de bunuri electrocasnice.

Inculpata I.A. a recunoscut faptele

comise în cursul urmăririi penale, cu toate amenințările care i-au fost

adresate de H.O. însă în instanță s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Cercetările efectuate în cauză au

scos la iveală că inculpatul M.A.C., la cererea lui H.O. se ocupa cu

falsificarea cardurilor.

Cu ocazia percheziției efectuate la

domiciliul inculpatului M.A.C. au fost găsite 5 (cinci) carduri bancare false.

Procedându-se la citirea benzilor

magnetice ale respectivelor carduri blank s-a constatat că acestea conțin

datele unor carduri bancare emise în străinătate.

Nu a rezultat dacă acele 5 (cinci)

carduri au fost la vreun bancomat pentru extrageri neautorizate de numerar.

Situația de fapt descrisă mai sus a

rezultat din declarațiile numitelor D.E., D.R., T.P.R. și C.J.M. în trei

ipostaze:

- de martore în prezenta cauză, atât

la urmărirea penală cât și în instanță;

- de părți vătămate în dosarul de

trafic de persoane;

- declarațiile date la cererea

inculpaților T.C.N. și P.M. autentificate de către avocatul C.M. din cadrul

Baroului din Iași (fila 212 - 220 vol. I dosar u.p.), originalele acestora

fiind depuse în dosarul penal având ca obiect traficul de persoane;

- declarațiile martorei D.B. (mama

surorilor D.R. și D.E.) precum și a celorlalți martori;

- planșele foto (vol. II pag.

26-36);

- procesele verbale privind înregistrarea

de imagini;

- procesele verbale privind

conținutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat;

- declarațiile inculpaților;

- procesele verbale întocmite cu

prilejul perchezițiilor domiciliare;

- planșele foto conținând imagini cu

cardurile blank găsite în clubul administrat de către inculpatul H.O.;

- procesele verbale privind citirea

benzilor magnetice ale cardurilor ridicate la percheziție cât și a celor puse

la dispoziție de B.C.C.;

- corespondența primită de la SC R. SA

din care rezultă că nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză și că o

parte din cardurile false găsite la clubul inculpatului H.O. au fost utilizate

la ATM-uri în vederea de retrageri neautorizate de numerar.

S-a reținut de către instanța de

fond că rolul cel mai important în ceea ce privește favorizarea infractorului

l-a avut H.O., căruia i-a aparținut și planul, însă activitatea sa de

autofavorizare nu cade sub incidența legii penale.

Textul art. 264 C. pen. referindu-se

la ajutorul dat „unui infractor”, înseamnă favorizarea altuia, motiv pentru

care s-a reținut în sarcina sa, nici instigarea și nici complicitatea la

favorizarea infractorului.

Prin urmare, infracțiunea de

favorizare a infractorului s-a reținut numai în sarcina inculpatei P.M. și T.C.N.,

care au înțeles să-l ajute pe H.O. și pe ceilalți inculpați din clanul său.

Ajutorul a fost acordat în timp ce H.O.

și cei din clanul său erau deja arestați și trimiși în judecată, deci după

comiterea infracțiunii, considerându-se că, în speță P.M. și T.C.N. n-au aderat

la un grup infracțional organizat și nici n-au sprijinit un astfel de grup

întrucât lipsește scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Prin urmare, trimiterea în judecată

a inculpaților pentru sprijinirea unui grup infracțional organizat prevăzut de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost apreciată ca fiind greșită.

Vinovăția inculpaților P.M. și T.C.N.

a fost considerată pe deplin dovedită doar în ceea ce privește infracțiunea de

favorizare a infractorului, scopul urmărit fiind acela de a îngreuna

înfăptuirea justiției prin determinarea părților vătămate să-și schimbe

declarațiile inițiale.

În ceea ce o privește pe inculpata P.M.

s-a constatat că s-a strecurat o greșeală în dispozitivul rechizitoriului în

sensul că s-a motivat că nu este cunoscută cu antecedente penale, dar s-a

reținut starea de recidivă.

Eroarea a fost înlăturată prin

schimbarea încadrării juridice.

În sarcina inculpatului H.O. s-au

reținut doar infracțiuni la legea comerțului electronic.

S-a dovedit fără putință de tăgadă

că acesta a deținut în vederea punerii în circulație de carduri falsificate și

că a instigat-o pe I.A. să extragă bani din bancomate cu ajutorul cardurilor

false încredințate în acest scop, faptele încadrându-se în prevederile art. 24

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1)

din Legea nr. 365/2002.

Faptele reținute în sarcina

inculpatei I.A. constituie infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) și art.

27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

La individualizarea pedepselor s-au

avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și în special

comportarea inculpaților în timpul procesului.

Cea mai mică pedeapsă a fost

aplicată inculpatului T.C.N. care în opinia instanței a avut cea mai civilizată

comportare, dar fiind recidivist pedeapsa s-a stabilit a fi execută în condiții

de detenție, iar cea mai severă și cu privare de libertate inculpatului H.O. al

cărui comportament procesual a fost considerat necorespunzător, de la începutul

și până la sfârșitul procesului și care a făcut tot ceea ce i-a stat în putință

pentru a tergiversa soluționarea cauzei.

Ultimilor trei inculpați le-au fost

aplicate regulile concursului de infracțiuni la stabilirea pedepselor

rezultante de executat.

În ceea ce o privește pe inculpata P.M.

instanța a apreciat că scopul pedepsei va fi atins fără executarea acesteia în

condiții de detenție.

Sus-numita are doi copii minori pe

care îi crește singură, fiind divorțată.

Din pedeapsa ce i-a fost aplicată, a

fost scăzută perioada executată prin reținere și arest preventiv.

S-a aplicat art. 88 C. pen. și în cazul inculpatului T.C.N.

În ceea ce o privește pe inculpata P.M.

s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a

cauzei.

Au fost stabilite măsurile de supraveghere

și organul însărcinat cu supravegherea sa.

S-a dispus punerea în libertate dacă

nu este arestată în altă cauză.

Instanța a apreciat că scopul

pedepselor aplicate va fi atins fără executare și în cazul inculpaților I.A. care

are în grijă un copil mic, pe care-l crește singură, fiind divorțată și M.A.C.,

ambii aflându-se la primul conflict cu legea penală.

Tuturor inculpaților le-au fost

aplicate pedepse accesorii, pe lângă pedepsele principale, însă numai

inculpatului H.O. i s-a restrâns și dreptul de a alege, nu numai dreptul de a

fi ales.

Inculpaților cărora le-a fost

aplicată suspendarea executării pedepsei principale li s-au suspendat și

pedepsele accesorii.

În ceea ce privește latura civilă,

s-a luat act că SC R. nu s-a constituit parte civilă în cauză, urmând a fi

confiscată suma de 550 RON.

Au fost confiscate cardurile false

cât și telefoanele mobile care au fost folosite pentru coordonarea acțiunilor

prin care s-a comis infracțiunea de favorizare a infractorului.

Mijloacele de probă aflate în camera

de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău s-a dispus păstrarea lor până

la soluționarea definitivă a cauzei.

Onorariile avocaților desemnați din

oficiu, au fost suportate din fondul

special al

M.J.L.C.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații T.C.N., M.A.C., I.A., H.O. și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău.

Prin încheierea pronunțată la data

de 19 ianuarie 2010 s-a dispus, în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea

apelurilor formulate de apelanții T.C.N. și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău de apelurile formulate de apelanții M.A.C., I.A. și H.O. în interesul

unei bune judecăți a cauzei.

Procedând la soluționarea apelurilor

declarate de apelanții inculpați M.A.C., I.A. și H.O., Curtea de apel a reținut

următoarele:

În motivele de apel expuse oral de

apărătorul inculpatului M.A.C. s-a arătat că inculpatul nu se face vinovat de

săvârșirea faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea de către prima

instanță, din materialul probator nu există dovezi din care să rezulte că a

existat o înțelegere între acest inculpat și ceilalți inculpați trimiși în

judecată, iar din expertiza tehnică efectuată nu rezultă că au fost

inscripționate carduri pe calculatorul inculpatului.

Apărătorul inculpatei în susținerea

apelului inculpatei I.A. a criticat sentința primei instanțe pe motiv că a fost

dispusă condamnarea acesteia în absența probelor certe de vinovăție, iar în

subsidiar s-a solicitat achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen. apreciindu-se că inculpata nu a acționat cu intenție.

Inculpatul H.O., prin apărător, a

criticat sentința apelată apreciind că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa

iar în acest sens s-a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor reținute în sarcina acestui inculpat sub aspectul laturii

subiective, inculpatul neacționând cu intenție, nu s-a făcut dovada folosirii

cardurilor găsite la imobilul aparținând inculpatului cu ocazia efectuării

percheziției de către organele de urmărire penală. S-a mai arătat că prima instanță

nu a ținut seama de declarația ulterioară a inculpatului T.C.N. în care acesta

a precizat că declarația inițială din cursul urmăririi penale referitoare la

faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.O. nu îi aparține.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate în sensul reducerii

cuantumului acestora.

Prin Decizia penală nr.

12 din 26 ianuarie 2010

a Curții de Apel Bacău, secția penală

și pentru cauze cu minori și familie, s-a decis:

„I. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelul

declarat de apelantul - inculpat H.O. împotriva sentinței penale nr. 272/D din

29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr.

4787/110/2008.

Desființează sentința penală apelată

cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului H.O., reține cauza

spre rejudecare și, în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în pedepsele:

a) 4 ani închisoare și 2 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) C. pen. pentru art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002

b) 3 ani închisoare pentru art. 25

C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

Reduce pedeapsa închisorii de la

lit. a) de la 4 ani la 3 ani și 2 luni închisoare.

Reduce pedeapsa închisorii de la

lit. b) de la 3 ani la 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele de 3 ani

și 2 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa ceam mai grea la

care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen.

Pedeapsă de executat pentru

inculpatul H.O.: 3ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate, cu privire la apelanții - inculpați H.O., I.A. și M.A.C.

II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții -

inculpați I.A. și M.A.C. împotriva sentinței penale nr. 272/D din 29 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 4787/110/2008.

Constată că apelanții - inculpați au

avut apărători aleși.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare dintre apelanții - inculpați I.A.

și M.A.C. la câte 200 lei cheltuieli judiciare.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate în apelul declarat

de inculpatul H.O. rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de prim control judiciar a considerat solicitările inculpaților M.A.C.,

I.A. și H.O. de a fi achitați, ca nefondate, materialul probator administrat în

cauză contrazicând susținerile privind nevinovăția celor trei inculpați.

În ceea ce privește pedepsele

aplicate inculpatului M.A.C. și I.A. au fost apreciate ca fiind corect

individualizate în raport de criteriile prev.de art. 72 C. pen.

Cu privire la cuantumul pedepselor

aplicate inculpatului H.O., instanța de prim control judiciar a apreciat că, în

raport cu ceilalți inculpați, diferența de tratament juridic este prea mare,

motiv pentru care a admis apelul inculpatului pe acest aspect și i-a redus

pedepsele aplicate, în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 24 din 16

februarie 2010 a Curții de Apel Bacău pronunțată ca urmare a disjungerii

soluționării apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și

inculpatul T.C.N. de cele declarate de inculpatul H.O., M.A.C. și I.A., în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul T.C.N.

împotriva sentinței penale nr. 272/D din 29 iunie 2009 a Tribunalului Bacău,

inculpatul fiind obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de prim control judiciar a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău a criticat sentința apelată pe motiv de netemeinicie în raport de

cuantumul pedepsei aplicate și a modalității de individualizare în ceea ce o

privește pe inculpata P.M., iar inculpatul T.C. a solicitat aplicarea unei

pedepse într-un cuantum egal cu durata arestării preventive de 7 luni.

Instanța de apel a apreciat că

pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost în mod corect individualizate,

neimpunându-se modificarea cuantumului acestora și nici modalitatea de

executare.

Împotriva Deciziei penale nr. 24 din

16 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Bacău, în ceea ce o privește pe inculpata P.M., apreciind că atât cuantumul

pedepselor aplicate, cât și modalitatea de executare nu au fost corect

individualizate în raport de faptele săvârșite, cât și de poziția procesuală de

nerecunoaștere a faptelor, adoptată de aceasta, impunându-se majorarea

cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia.

Inculpatul H.O. a declarat recurs împotriva

sentinței penale nr. 12 din 26 ianuarie 2010, invocând cazul de casare prev.de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. solicitând casarea hotărârii,

achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. întrucât faptele nu există.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., le consideră

nefondate pentru următoarele considerente:

Examinând recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Bacău prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., constată că pedeapsa aplicată inculpatei P.M. a fost

corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., iar

modalitatea de executare aleasă corespunde scopului pedepsei.

Este adevărat că infracțiunea pentru

care inculpata a fost trimisă în judecată este infracțiune de pericol și că, în

principiu, s-ar putea susține că acestea, datorită pericolului social abstract

și generic pe care îl conțin prin simpla încălcare a normei penale, prezintă

întotdeauna gradul de pericol social necesar aplicării unei sancțiuni mai

ferme, totuși, în speța dedusă judecății nu se pot neglija împrejurările

concrete în care inculpata a comis faptele, împrejurări care concură și

conturează un pericol social redus, iar cercetarea acestor aspecte se impune și

pentru stabilirea întregului complex de împrejurări care au creat ambianța

faptică, de o anumită semnificație proprie, cu implicații în evaluarea gravității

acesteia.

În primul rând, pericolul social

concret al faptei se stabilește în raport de întregul complex de împrejurări,

stări, situații, întâmplări, în care s-a comis și care pot avea influență

asupra gravității infracțiunii, care concretizează și individualizează fapta,

făcând-o să se deosebească de celelalte infracțiuni concrete de același tip și

aceasta este rațiunea pentru care Înalta Curte constată că în această speță

concretă infracțiunea de pericol comisă de inculpată prezintă un grad de pericol

social redus.

În acest context se mai impune și

analiza evaluării cuantumului pedepsei ce va fi aplicate inculpatei și care ar

fi eficiența acesteia, în raport de scopul general și special al prevenției

penale și urmând linia acestui raționament, Înalta Curte are a observa că

sistemul pedepselor în vigoare, deși a marcat un progres în evoluția dreptului

penal român, evidențiază la un examen critic, numărul redus al pedepselor

principale și mai ales caracterul accentuat represiv al acestora, ceea ce explică

preocuparea prezentă a legiuitorului ca pedepsele de bază să fie dublate de

sancțiuni alternative, iar mijloacele de individualizare și de executare a

pedepselor să fie diversificate, potrivit standardelor europene.

Din acest punct de vedere, rolul prioritar

al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și nu

acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte

benefice în ce privește adaptarea conduitei destinatarilor legii penale, în

dezvoltarea conștiinței juridice și morale a membrilor societății și numai

dacă, obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar

putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.

Din perspectiva rolului și scopului

pedepsei trebuie precizat că pentru a-și îndeplini rolul de factor inhibitor în

declanșarea activităților infracționale, pedeapsa trebuie să prezinte un anumit

grad de severitate, ținând seama și de faptul că, pentru a acționa asupra

conștiinței celui condamnat, pentru a-l determina să-și modifice

comportamentul, să adopte conștient o altă atitudine față de regulile

conviețuirii sociale, constrângerea trebuie să fie rațională și echitabilă,

proporțională cu pericolul social al faptei, exercitându-se doar în formele și

limitele necesare pentru ca pedeapsa să-și îndeplinească funcția principală,

aceea de reeducare.

Acest deziderat poate fi atins numai

prin promovarea Convenției apărea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, care cuprinde principii generoase și raționale, atât în raport cu

persoana care a comis o faptă penală, cât și în raport cu ceilalți membri ai

societății, care au respectat legea, iar apărarea valorilor sociale ocrotite nu

înseamnă aplicarea pedepselor cu aceeași intransigență, doar cu fermitate, prin

fermitate înțelegându-se dacă o anumită pedeapsă este în măsură să-și atingă

principalul scop, nu o pedeapsă severă; conceptul și cerința fermității în

sensul dreptului penal, impune descoperirea infracțiunilor și judecarea

făptuitorilor cu promptitudine, fără ca prin aceasta să se împieteze asupra

imperativului descoperirii adevărului și respectării riguroase a legii.

Prin urmare, necesitatea aplicării

unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub

semnul fermității care, în acest domeniu, nu înseamnă neapărat aplicarea unei

pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a

unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și

persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea

educativ - preventivă.

Din economia textului art. 52 alin.

(1) C. pen., în care se arată că „pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului" rezultă că funcția constrângerii nu

este o funcție a pedepsei, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei

nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei; măsura de

constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale,

iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât

constrângerea, ca esență a pedepsei, este însăși pedeapsa.

Or, dacă indiscutabil constrângerea

constituie esența conținutului pedepsei, ea nu poate fi în același timp, și o

funcție a acesteia, deoarece esența și funcțiile pedepsei sunt noțiuni

distincte. Funcțiile sunt legate de esența pedepsei, își trag valoarea și

eficiența din constrângerea pe care o implică orice pedeapsă, se realizează

prin și în cadrul constrângerii dar nu se confundă cu ea.

Primul scop al oricărei pedepse este

prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat de a

săvârși din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie

prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea. Intimidarea

își produce efectul imediat, cât există și durează teama de pedeapsa, în timp

ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus

unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări

intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic,

durabil.

Funcția de reeducare se realizează

încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul, luând cunoștință de

constrângerea la care va fi supus, ca o consecință a infracțiunii, înțelege

semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de

conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Dar funcția de reeducare se exercită

îndeosebi pe parcursul executării pedepsei precum și cazul aplicării

suspendării condiționate a executării acesteia care, are în esență același rol

și aceeași funcție, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în

situația în care conștientizează natura și rolul acestei sancțiuni menite să-i

influențeze pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, să-l determine a

respecta din convingere exigențele vieții în societate, fără a intra în

conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea însăși.

Fiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 86

1

C. pen., Înalta Curte apreciază că scopul

pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, atât față de modalitatea

concretă de comitere, atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma

penală de

incriminare,

dar și față de persoana inculpatei care, nu este cunoscută cu antecedente

penale, este tânără, motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Bacău.

Examinând recursul inculpatului H.O.

prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele

considerente:

Există o eroare gravă de fapt în

sensul art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atunci când

situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată este

contrară actelor și probelor dosarului.

Rezultă că pentru a fi reținută

„eroarea gravă de fapt” trebuie să se constate că această eroare a influențat

hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să

fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea

inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate consecințele care decurg

din aceasta pentru inculpat și pentru celelalte părți din proces, inclusiv cu

privire la soluționarea laturii civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Astfel, faptele inculpatului H.O. care

în cursul anului 2007 a deținut în clubul care-i aparținea, cât și în locuința

proprie din Bacău un număr de 37 de carduri false, precum și codurile pin ale

acestora, iar în luna decembrie a determinat-o pe angajata I.A. să se deplaseze

la anumite bancomate din Bacău pentru a efectua retrageri neautorizate de

numerar de pe acele carduri false, realizându-se numai într-o singură zi,

retragerea sumelor de 550 RON întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 25 C.

pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic.art. 33 C. pen.

și sunt pe deplin dovedite.

Susținerile inculpatului privind

nevinovăția sa, sunt nefondate, atâta timp cât din probele administrate rezultă

implicarea directă a inculpatului în activitatea infracțională.

Relevante în acest sens sunt

procesele verbale de percheziție efectuate la SC M.I. SRL Bacău din 18

decembrie 2007 de unde au fost ridicate 37 carduri bancare false, având

inscripționate pe banda magnetică datele unor carduri bancare emise în

străinătate, procesele verbale de percheziție de la domiciliul inculpatului de

unde au fost depistate și ridicate o serie de înscrisuri, reprezentând codurile

pin ale cardurilor bancare false găsite și ridicate de la Clubul SC M.I. SRL

Bacău, procesul verbal întocmit de I.G.P.R. - B.C.C.O. Bacău