ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2315/2009

Asupra

recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele :

Prin dispoziția nr.

418 din 31 august 2006, Primarul municipiului Buzău, a admis în parte

notificarea formulată de A.S.M. și a propus acordarea unor despăgubiri, în

echivalent, conform legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcțiile

ce au aparținut fostei fabrici de produse ceramice „Braniski".

A luat act că pentru

terenurile cu destinație agricolă, de 25,50 ha, menționate în procesul verbal

din 14 martie 1949, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor Buzău, a validat hotărârea nr. 350 din 16 iunie

2006 a Comisiei municipale, de atribuire a acestei suprafețe, pe un alt

amplasament, pe raza municipiului Buzău.

Cât privește

diferența de 52.616 mp teren, care a aparținut fostei fabrici de produse

ceramice Braniski, ocupată în prezent de mai multe societăți comerciale

privatizate, notificarea a fost transmisă spre soluționare A.V.A.S.

La 29

noiembrie 2006, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție,

solicitând instanței, în contradictoriu cu municipiul Buzău, prin Primar, să

oblige pârâtul de a-i restitui în natură terenul aferent Fabricii de Produse

Ceramice „Braniski", situat în municipiul Buzău, fosta comună Simileasca

precum și la restituirea prin echivalent bănesc a suprafețelor de teren ce nu

pot fi retrocedate în natură.

Investit în primă

instanță, Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 696 din 15 iunie

2007 a respins acțiunea, reținând în esență că dispoziția atacată a fost emisă

cu respectarea prevederilor legale, în condițiile în care terenul ce se

solicită a fi restituit în natură este afectat unor servituti legale și

amenajări de utilitate publică, subterane și de suprafață, în cauză fiind

aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) teza doi, din Legea nr. 10/2001.

Apelul

reclamantei declarat împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, care, prin

decizia nr. 504 din 30 noiembrie 2007, a schimbat în tot sentința, a admis în

parte contestația și anulând în parte dispoziția, a dispus restituirea în

natură a suprafeței de 43.395 mp, situată în municipiul Buzău, fosta com.

Simileasca, identificat prin raportul de expertiză M.I., efectuat în

cauză.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că

investițiile care se găsesc pe terenul ce se solicită a fi restituit în natură,

nu pot fi asimilate celor definite prin art. 10 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, întrucât sunt construcții ușoare, demontabile, ipoteză vizată de alin.

(3) al textului.

Pe de altă parte, se

mai arată, în speță nu se regăsește nici situația reglementată prin alin. (2)

al aceluiași text de lege, privitoare la stabilirea măsurilor reparatorii prin

echivalent, în ipoteza terenurilor afectate unor servituti legale și altor

amenajări de utilitate publică.

În cauză, a

declarat recurs în termen legal pârâtul municipiul Buzău, prin Primar care,

invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență

că soluția dată de instanța de apel este greșită întrucât terenul restituit în

natură, în suprafață de 43.395 mp este afectat unor amenajări de utilitate

publică și investiții specifice, el funcționând cu destinația de stadion înscris

în domeniul public al municipiului Buzău.

Recursul se privește

ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a

aprecia asupra posibilității de a restitui în natură terenul solicitat pe calea

notificării, entitatea investită are obligația de a identifica cu exactitate

imobilul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a

acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze

existența și utilizarea normală a unor investiții sau amenajări de utilitate

publică,

În această

sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunității,

inclusiv amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, piețele

pietonale, străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea.

Sunt vizate și

amenajările subterane cum sunt conductele de alimentare cu apă, gaze, petrol,

electricitate, precum și alte dotări tehnico-edilitare subterane și

supraterane.

În cazul când

se constată astfel de situații, restituirea în natură trebuie limitată numai la

terenurile libere sau la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan

urbanistic general sau zonal.

În speță, din

actele cauzei rezultă că terenul ce a făcut obiectul notificării este cuprins

în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău,

cu destinația de stadion și este ocupat în întregime de construcții și dotări

care îi asigură funcționalitatea de bază sportivă (f. 36-37, 50-55

dos.2632/114/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă).

Tot astfel, din

expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că nemișcătorul este grevat de o

rețea electrică subterană, precum și de o rețea de alimentare cu apă subterană

cu o lungime de 130 m.

Nu în ultimul rând,

expertul concluzionează că lucrările destinate realizării stadionului, fac ca

respectivul teren să apară ca un tot unitar, nefiind identificate suprafețe care

să fie restituite în natură în mod separat și să poată fi utilizate la valoarea

maximă a imobilului (f.89-94 - dos. 2632/114/2006 al Tribunalului Buzău, secția

civilă). Ca atare, în mod greșit a apreciat instanța de apel asupra

oportunității restituirii în natură a nemișcătorului.

Așa fiind, recursul

se va admite, cu consecința casării deciziei atacate și a respingerii apelului

formulat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Buzău prin primar împotriva deciziei nr. 504 din 30 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează.

Respinge apelul

declarat de reclamanta A.S.M. împotriva sentinței nr. 696 din 15 iunie 2007 a

Tribunalului Buzău, secția civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2009.

5

Ana-Roxana Tudose Tribunalul Buzău - Secția civilă

Vasile Bratu