ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3106/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 119 din 7 iulie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 32, art. 33 alin. (1) și (3), art. 40 din H.G. nr. 867/2003, invocată de reclamantul L.M. în dosarul nr. 4739/2005 al Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005 și conform dispozițiilor art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituția României se aplică numai actelor administrative individuale sau celor cu caracter normativ care au fost comunicate sau publicate cu începere de la intrarea sa în vigoare.

Că, în cauză, actul administrativ normativ a cărui legalitate o contestă reclamantul, a fost emis anterior datei de 6 ianuarie 2005, și având în vedere principiul neretroactivității legii civile, excepția respectivă nu mai poate fi examinată. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul L.M. Recurentul a susținut că, admițând excepția ridicată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare pe baza principiului neretroactivității legii, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, denegând practic judecarea excepției de nelegalitate formulată de el în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. Critica este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Din interpretarea acestei norme juridice, rezultă că legiuitorul nu a înțeles să instituie o limitare sau o distincție temporală în privința actelor administrative unilaterale supuse controlului jurisdicțional pe calea excepției de nelegalitate. Admisibilitatea acestui important mijloc de apărare este condiționată de aplicabilitatea actului administrativ unilateral care deci, trebuie să producă efectele juridice avute în vedere la emiterea sau adoptarea lui. De asemenea, este necesară constatarea instanței care încuviințează cererea de suspendare a judecății și sesizarea instanței de contencios administrativ competente, că de actul administrativ depinde soluționarea în fond a litigiului. Ținând seama de noua reglementare dată excepției de nelegalitate prin legea organică în vigoare, de caracterul de act administrativ normativ al H.G.

nr. 867/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, precum și de dispoziția cuprinsă în art. 11 pct. 4 din aceeași lege, conform căreia ordonanțele guvernamentale și actele administrative cu caracter normativ ce se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul. Pe cale de consecință urmează a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Văzând și prevederile art. 313 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.M. împotriva sentinței civile nr. 119 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2007.