ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4759/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 254/2008 pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC R.I.C. SRL, Reșița în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local Reșița, cererea având ca obiect excepția de nelegalitate a Cap.VIII. - Impozitul pe spectacole [art. 275 alin. (2) lit. b) în cazul discotecilor] nivelurile indexate pentru anul 2006 din anexa hotărârii nr. 797 din 14 iulie 2005 a Guvernului României, de aprobare a Anexei la Normele metodologice de aplicare a titlului IX din Legea nr. 571/2003, Tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele și taxele locale, alte taxe asimilate acestora, precum și amenzile care se indexează anual prin hotărâre de guvern, hotărâre publicată în M. Of.

nr. 725 din 10 august 2005. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin H.G. nr. 797/2005 s-au aprobat nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006, hotărârea fiind emisă în temeiul art. 292, art. 294 alin. (7) și art. 295 alin. (12) C. fisc.

și al Legii nr. 348/2008 privind denominarea monedei naționale, prin conținutul său fiind un act administrativ cu caracter normativ, astfel că nu poate face obiectul excepției de nelegalitate, față de dispozițiile exprese ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, în sensul că „legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate". Mai reține instanța de fond și faptul că în soluționarea prezentei cereri este irelevantă dispoziția cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, unde se folosește termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din Lege, cu privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepției de nelegalitate, alin. (2) al art. 4 din Lege reglementând de fapt procedura după care instanța de contencios administrativ soluționează cererea ce face obiectul art. 4 alin. (1) din Lege, fiind de fapt o precizare în sensul că în ipoteza unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a legii, cauzele de nelegalitate se analizează prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamanta S C R.I.C. SRL, Reșița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Se susține în esență, prin motivele de recurs formulate, că în mod eronat, instanța de fond nu a cenzurat legalitatea actului administrativ unilateral, pentru că în temeiurile acestuia a fost emis actul ce formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de nelegaltitate, de actul contestat pe cale de excepție, depinzând soluționarea litigiului pe fond.

Chiar și în condițiile în care instanța de fond a reținut caracterul de act administrativ normativ al hotărârii atacate, susține recurenta, trebuie să cenzureze legalitatea acestuia, pentru că modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007, care a restrâns sfera excepției de nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter individual, este ulterioară sesizării instanței cu acțiune în contencios administrativ împotriva hotărârii nr. 245/2005, emisă de pârâtul Consiliul Local Reșița în aplicarea H.G. nr. 797/2005.

Mai susține recurenta, că, la fel de eronate sunt și referirile pe care instanța de fond le face asupra relevanței sau nu a dispozițiilor art. 4 alin. (2) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ, inconsecvența legiuitorului îndeplinirea actelor administrative ce fac obiectul Legii nr. 554/2004, nepermițând instanței să stabilească cu de la sine putere alte criterii în definirea actelor ce pot face obiectul excepției de nelegalitate. Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, Serviciul public, „Direcția Impozite și Taxe", a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din considerentele sentinței civile nr. 254 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, rezultă că instanța de fond a considerat că excepția de nelegalitate a unui act administrativ, unilateral cu caracter normativ, astfel cum este și H.G. nr. 797/2005 care stabilește reguli de conduită cu caracter impersonal, nu se încadrează în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 și care se referă exclusiv la actul administrativ unilateral cu caracter individual. Cu toate acestea, fără a analiza, deci pe fondul ei, excepția de nelegalitate a actului normativ convocat H.G. nr. 797/2005, instanța de fond a respins ca nefondată cererea formulată de SC R.I.C.

SRL Reșița. Instanța de fond a dat o interpretarea greșită textului de lege, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, text de lege care prevede că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate". Textul de lege se referă așadar la „actele administrative unilaterale", fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual. Actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, atât pe cale de excepție de nelegalitate, cât și pe calea acțiunii directe conform art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.

Însăși definiția actului administrativ prevăzute la art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, îl caracterizează pe acesta ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ. În speță, excepția de nelegalitate vizează H.G. nr. 797/2005 prin care au fost aprobate nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se încasează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006, fiind evident caracterul său de act normativ, întrucât cuprinde dispoziții cu caracter general cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aspect care de altfel a fost reținut corect și de către instanța de fond.

Așadar, instanța de fond investită cu soluționarea excepției de nelegalitate, trebuie să verifice concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forța juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis (H.G. nr. 797/2005) ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României, republicată și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

În sensul celor prezentate mai sus referitor la posibilitatea de a fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individul, plenul, judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a adoptat o soluție de unificare a practicii judiciare în ședința din 26 mai 2008. Pentru considerentele expuse instanța de control judiciar, reține că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și drept consecință în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar hotărârea instanței de fond va fi casată, cauza urmând a fi trimisă aceleași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.I.C. SRL Reșița, împotriva sentinței civile nr. 254 din 14 octombrie2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.