ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4759/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 254/2008 pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea

formulată de reclamanta SC R.I.C. SRL, Reșița în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României și Consiliul Local Reșița, cererea având ca obiect excepția

de nelegalitate a Cap.VIII. - Impozitul pe spectacole [art. 275 alin. (2) lit. b)

în cazul discotecilor] nivelurile indexate pentru anul 2006 din anexa hotărârii

nr. 797 din 14 iulie 2005 a Guvernului României, de aprobare a Anexei la

Normele metodologice de aplicare a titlului

IX

din Legea nr.

571/2003, Tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele și taxele locale,

alte taxe asimilate acestora, precum și amenzile care se indexează anual prin

hotărâre de guvern, hotărâre publicată în M. Of. nr. 725 din 10 august 2005.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin H.G. nr. 797/2005 s-au

aprobat nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și

alte taxe

asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se

indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006,

hotărârea fiind emisă în temeiul art. 292, art. 294 alin. (7) și art. 295 alin.

(12) C. fisc. și al Legii nr. 348/2008 privind denominarea monedei naționale,

prin conținutul său fiind un act administrativ cu caracter normativ, astfel că

nu poate face obiectul excepției de nelegalitate, față de dispozițiile exprese

ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007,

în sensul că „legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate".

Mai reține instanța

de fond și faptul că în soluționarea prezentei cereri este irelevantă

dispoziția cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, unde se

folosește termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu

constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din Lege, cu

privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepției de

nelegalitate, alin. (2) al art. 4 din Lege reglementând de fapt procedura după

care instanța de contencios administrativ soluționează cererea ce face obiectul

art. 4 alin. (1) din Lege, fiind de fapt o precizare în sensul că în ipoteza

unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a legii, cauzele de

nelegalitate se analizează prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la

momentul emiterii actului administrativ.

Împotriva sentinței a

declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamanta S C R.I.C. SRL,

Reșița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de

modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

respectiv, „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".

Se susține în esență,

prin motivele de recurs formulate, că în mod eronat, instanța de fond nu a

cenzurat legalitatea actului administrativ unilateral, pentru că în temeiurile

acestuia a fost emis actul ce formează obiectul cauzei în care s-a ridicat

excepția de nelegaltitate, de actul contestat pe cale de excepție, depinzând

soluționarea litigiului pe fond.

Chiar și în

condițiile în care instanța de fond a reținut caracterul de act administrativ

normativ al hotărârii atacate, susține recurenta, trebuie să cenzureze

legalitatea acestuia, pentru că modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 prin

Legea nr. 262/2007, care a restrâns sfera excepției de nelegalitate la actele

administrative unilaterale cu caracter individual, este ulterioară sesizării

instanței cu acțiune în contencios administrativ împotriva hotărârii nr. 245/2005,

emisă de pârâtul Consiliul Local Reșița în aplicarea H.G. nr. 797/2005.

Mai susține

recurenta, că, la fel de eronate sunt și referirile pe care instanța de fond le

face asupra relevanței sau nu a dispozițiilor art. 4 alin. (2) teza a II-a din

Legea contenciosului administrativ, inconsecvența legiuitorului îndeplinirea

actelor administrative ce fac obiectul Legii nr. 554/2004, nepermițând

instanței să stabilească cu de la sine putere alte criterii în definirea

actelor ce pot face obiectul excepției de nelegalitate.

Pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Reșița, Serviciul public, „Direcția Impozite și

Taxe", a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat

și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este fondat

și va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din considerentele

sentinței civile nr. 254 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, rezultă că instanța de fond a considerat

că excepția de nelegalitate a unui act administrativ, unilateral cu caracter

normativ, astfel cum este și H.G. nr. 797/2005 care stabilește reguli de

conduită cu caracter impersonal, nu se încadrează în prevederile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 și care se

referă exclusiv la actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Cu toate acestea,

fără a analiza, deci pe fondul ei, excepția de nelegalitate a actului normativ

convocat H.G. nr. 797/2005, instanța de fond a respins ca nefondată cererea

formulată de SC R.I.C. SRL Reșița.

Instanța de fond a

dat o interpretarea greșită textului de lege, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată prin Legea nr. 262/2007, text de lege care prevede că „legalitatea

unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

Textul de lege se

referă așadar la „actele administrative unilaterale", fără a distinge după

cum acestea au caracter normativ sau individual.

Actele administrative

unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de

legalitate, atât pe cale de excepție de nelegalitate, cât și pe calea acțiunii

directe conform art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.

Însăși definiția

actului administrativ prevăzute la art. 2 lit. c) din Legea contenciosului

administrativ, îl

caracterizează pe acesta ca fiind „actul

unilateral cu caracter individual sau normativ.

În speță, excepția de

nelegalitate vizează H.G. nr. 797/2005 prin care au fost aprobate nivelurile

pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate

acestora, precum și pentru amenzile care se încasează anual pe baza ratei

inflației, aplicabile în anul fiscal 2006, fiind evident caracterul său de act

normativ, întrucât cuprinde dispoziții cu caracter general cu privire la

aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

aspect care de altfel a fost reținut corect și de către instanța de fond.

Așadar, instanța de

fond investită cu soluționarea excepției de nelegalitate, trebuie să verifice

concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forța

juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis (H.G. nr. 797/2005)

ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative,

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României, republicată și art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, republicată.

În sensul celor

prezentate mai sus referitor la posibilitatea de a fi cenzurate, pe calea

excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge

după cum acestea au caracter normativ sau individul, plenul, judecătorilor

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, a adoptat o soluție de unificare a practicii judiciare în ședința din

26 mai 2008.

Pentru considerentele

expuse instanța de control judiciar, reține că prima instanță a pronunțat o

soluție nelegală și drept consecință în baza art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi admis, iar hotărârea

instanței de fond va fi casată, cauza urmând

a fi trimisă aceleași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

R.I.C. SRL Reșița, împotriva sentinței civile nr. 254 din 14 octombrie2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2008.