ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la 26 ianuarie 2007, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a formulat notificarea nr. 4109 din 19 octombrie 2001 prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în București, care a fost expropriat în anul 1973, în prezent fiind ocupat de un bloc.

Notificarea nu a fost soluționată până la data formulării cererii de chemare în judecată. Prin sentința civilă nr. 303 din 27 februarie 2007 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării nr. 4109 din 19 octombrie 2001. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în situația în care persoana îndreptățită precizează că a depus toate actele de care înțelege să se prevaleze, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 și art. 23 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare a legii, curge, după caz, de la data formulării notificării sau de la data la care actele au fost depuse.

Textul legal prevede, totodată, instituția prorogării termenului pentru îndeplinirea obligației prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite, stabilind însă că, pentru a avea beneficiul acestei prorogări, este necesar ca unitatea deținătoare să comunice în scris persoanei îndreptățite faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. Constatând că a expirat termenul pentru depunerea actelor doveditoare, prevăzut de art. 23 și nefiind incidente dispozițiile cu privire la prorogarea expresă ori tacită, întrucât nu s-a solicitat de către unitatea deținătoare completarea documentației, aceasta avea obligația de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la data notificării.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 427 A din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. S-a reținut că termenul pentru depunerea actelor doveditoare a expirat și nu sunt incidente dispozițiile cu privire la prorogarea expresă sau tacită pentru că nu s-a solicitat completarea documentației de către apelant. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârât critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare iar depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea unității deținătoare la despăgubiri.

Termenul de 60 de zile curge numai după completarea dosarelor de notificare cu actele necesare. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Față de prevederile art. 25.1.

alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prorogarea termenului de 60 de zile în care unitatea notificată trebuie să emită decizie sau dispoziție motivată este posibilă dacă, în intervalul de 60 de zile de la data depunerii notificării, unitatea deținătoare comunică persoanei care a făcut notificarea faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. Notificarea nr. 4109 din 19 octombrie 2001 a fost înregistrată la Prefectura municipiului București la 26 octombrie 2001 iar prin adresa nr. 22832 din 10 septembrie 2002 i s-a comunicat petentului că notificarea sa a fost transmisă Primăriei municipiului București. Față de prevederile legii speciale de reparație incidente în cauză, Primăria municipiului București trebuia să soluționeze această notificare în termen de 60 de zile.

Prorogarea termenului de emitere a deciziei/dispoziției asupra notificării putea avea loc dacă, în același interval de 60 de zile, care curgea cel puțin de la 10 septembrie 2002, unitatea notificată ar fi comunicat persoanei îndreptățite aspectele enunțate în Normele metodologice. De vreme ce prorogarea termenului îi profită, cea care trebuie să facă dovada îndeplinirii acestor cerințe este unitatea notificată, aspect care nu a format obiectul vreunei probațiuni. Drept urmare, soluția instanțelor de fond de a obliga unitatea notificată să răspundă notificării a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 427 A din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.