ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2008

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la 26

ianuarie 2007, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul București, prin Primarul General, obligarea pârâtului la emiterea unei

dispoziții motivate de acordare a măsurilor reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că reclamantul a formulat notificarea nr. 4109 din 19

octombrie 2001 prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru

imobilul situat în București, care a fost expropriat în anul 1973, în prezent

fiind ocupat de un bloc. Notificarea nu a fost soluționată până la data

formulării cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă

nr. 303 din 27 februarie 2007 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată de

soluționare a notificării nr. 4109 din 19 octombrie 2001.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că în situația în care persoana îndreptățită

precizează că a depus toate actele de care înțelege să se prevaleze, termenul

de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 și art. 23 pct. 1 din

Normele Metodologice de aplicare a legii, curge, după caz, de la data formulării

notificării sau de la data la care actele au fost depuse.

Textul legal

prevede, totodată, instituția prorogării termenului pentru îndeplinirea

obligației prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu acordul expres sau

tacit al persoanei îndreptățite, stabilind însă că, pentru a avea beneficiul

acestei prorogări, este necesar ca unitatea deținătoare să comunice în scris

persoanei îndreptățite faptul că documentația depusă este insuficientă pentru

fundamentarea deciziei de restituire.

Constatând că a expirat

termenul pentru depunerea actelor doveditoare, prevăzut de art. 23 și nefiind

incidente dispozițiile cu privire la prorogarea expresă ori tacită, întrucât nu

s-a solicitat de către unitatea deținătoare completarea documentației, aceasta

avea obligația de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra

cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la data notificării.

Apelul

declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 427 A din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

S-a reținut

că termenul pentru depunerea actelor doveditoare a expirat și nu sunt incidente

dispozițiile cu privire la prorogarea expresă sau tacită pentru că nu s-a

solicitat completarea documentației de către apelant.

Decizia instanței de

apel a fost atacată cu recurs de către pârât critica, întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Termenul de 60 de

zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare

iar depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea unității

deținătoare la despăgubiri.

Termenul de 60

de zile curge numai după completarea dosarelor de notificare cu actele

necesare.

Analizând hotărârea

atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, înalta Curte a apreciat că

recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art.

25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit

art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Față de prevederile

art. 25.1. alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

prorogarea termenului de 60 de zile în care unitatea notificată trebuie să

emită decizie sau dispoziție motivată este posibilă dacă, în intervalul de 60 de

zile de la data depunerii notificării, unitatea deținătoare comunică persoanei

care a făcut notificarea faptul că documentația depusă este insuficientă pentru

fundamentarea deciziei de restituire.

Notificarea nr. 4109

din 19 octombrie 2001 a fost înregistrată la Prefectura municipiului București

la 26 octombrie 2001 iar prin adresa nr. 22832 din 10 septembrie 2002 i s-a

comunicat petentului că notificarea sa a fost transmisă Primăriei municipiului

București.

Față de

prevederile legii speciale de reparație incidente în cauză, Primăria

municipiului București trebuia să soluționeze această notificare în termen de

60 de zile. Prorogarea termenului de emitere a deciziei/dispoziției asupra

notificării putea avea loc dacă, în același interval de 60 de zile, care curgea

cel puțin de la 10 septembrie 2002, unitatea notificată ar fi comunicat

persoanei îndreptățite aspectele enunțate în Normele metodologice.

De vreme ce prorogarea termenului îi profită, cea care trebuie să facă

dovada

îndeplinirii

acestor cerințe este unitatea notificată, aspect care nu a format obiectul

vreunei probațiuni.

Drept

urmare, soluția instanțelor de fond de a obliga unitatea notificată să

răspundă notificării a

fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 25 din Legea

nr. 10/2001, astfel

încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Față

de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi

respins ca nefondat, cu

consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General, împotriva deciziei civile nr. 427 A din 21 iunie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2008.