Krobotova împotriva Cehiei

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 20813/03 prezentată de Ludmila KROBOTOVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 23 octombrie 2006 într-o cameră compusă din Lorenzen președinte Botoucharova dnii Jungwiert Maruste Borrego Jaeger, Villiger, judecători Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 3 iulie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Ludmila Krobotová este cetățean ceh, născut în 1930 și rezident în Praga. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul T. A. Schönfeld, avocat în baroul ceh.

Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 decembrie 2002, recurenta a formulat o acțiune constituțională împotriva unei hotărâri din 19 septembrie 2002, prin care a fost în mod definitiv decăzută din cererea sa de excludere și a adăugat la acțiunea sa competența de a-și autoriza avocatul să o reprezinte, printre altele, în fața Curții Constituționale (Ústavní soud) Prin scrisoarea din 18 decembrie 2002, judecătorul raportor a invitat recurenta să prezinte o autoritate redactată în mod corespunzător, care corespunde articolului 31 alineatul (1) din Legea nr. 182/1993.

Convins că autoritatea inițială respecta interdicția de înlocuire, avocatul recurentei a trimis totuși Curții Constituționale competența generală datată 1 noiembrie 2002 care i se permitea să își reprezinte clienta în fața tuturor instanțelor și autorităților, inclusiv a Curții Constituționale; înlocuirea în fața acestei din urmă instanțe a fost exclusă în mod expres; aceaceasta a fost confirmată printr-o scrisoare anexată, semnată de ambele părți interesate. La 6 ianuarie 2003, Curtea Constituțională a respins acțiunea constituțională fără a lua în considerare fondul, menționând că reclamanta nu a eliminat viciile din competența sa în termenul stabilit, deoarece autoritatea din 1 noiembrie 2002 nu era conformă cu dispozițiile art. 31 1 alin. (1) din Legea nr. 182/1993.

Dreptul intern relevant Legea nr. 182/1993 privind Curtea Constituțională La art. 31 alineatul (1) prevede că reprezentantul reclamantului în fața Curții Constituționale nu este autorizat să fie înlocuit, în fața acestei instanțe, de un alt reprezentant. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plângea de încălcarea dreptului său la un proces echitabil de către Curtea Constituțională, întrucât Curtea Constituțională nu acționase asupra fondului acțiunii sale, deși ..e.n. a îndeplinit cerința art. 31 alin. (1) din Legea nr. 182/1993. La 3 martie 2006, președintele camerei căreia i s-a atribuit cauza a decis să dea cunoștință autorității.

La 1 iunie 2006, avocații din partea ui a fost invitat să prezinte, în numele clientei sale, observațiile ca răspuns la cele prezentate de guvern, în termenul care expiră la 13 iulie 2006. Această scrisoare, precum și scrisoarea recomandată cu confirmare de primire trimisă de grefă la 7 august 2006, au rămas fără răspuns, deși atenția reclamantului a fost atrasă asupra termenilor articolului 37 din convenție. Pe de altă parte, Curtea consideră că aceasta din urmă nu mai intenționează să mențină respondența, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Liuba c. România (radiație), nr. 31166/96, 17 februarie 2005 Vašíček c. Republica Cehă (radiație), n 2892/03, 30 august 2006). În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție și a Protocoalelor sale n a impune continuarea examinării cererii.

În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 20813/03 présentée par Ludmila KROBOTOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 23 octobre 2006 en une chambre composée de : M. P. Lorenzen , président , M me S. Botoucharova , MM. K. Jungwiert , R. Maruste , J. Borrego Borrego , M me R. Jaeger, M. M. Villiger, juges , et de M me C. Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 3 juillet 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Ludmila Krobotová, est une ressortissante tchèque, née en 1930 et résidant à Prague.

Elle est représentée devant la Cour par M e T. A. Schönfeld, avocat au barreau tchèque. Le gouvernement défendeur était représenté par son agent, M. V.A. Schorm. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 7 décembre 2002, la requérante forma un recours constitutionnel contre un arrêt du 19 septembre 2002, par lequel elle avait été définitivement déboutée de sa demande d’éviction. Elle joignit à son recours le pouvoir autorisant son avocat à la représenter, entre autres, devant la Cour constitutionnelle (Ústavní soud) . Par la lettre du 18 décembre 2002, le juge rapporteur invita la requérante à lui soumettre un pouvoir rédigé en bonne et due forme, correspondant à l’article 31 § 1 de la loi n o 182/1993.

Convaincu que le pouvoir initial respectait l’interdiction de la substitution, l’avocat de la requérante fit néanmoins parvenir à la Cour constitutionnelle le pouvoir général daté du 1 er novembre 2002 qui l’autorisait à représenter sa cliente devant toutes les juridictions et autorités, dont la Cour constitutionnelle ; la substitution devant cette dernière juridiction fut expressément exclue. Ceci fut confirmé par une lettre annexée, signée par les deux intéressés. L’envoi fut notifié à la Cour constitutionnelle le 23 décembre 2002. Le 6 janvier 2003, la Cour constitutionnelle rejeta le recours constitutionnel sans l’examiner au fond, relevant que la requérante n’avait pas éliminé les vices de son pouvoir dans le délai imparti car le pouvoir daté du 1 er novembre 2002 n’était pas conforme aux dispositions de l’article 31 § 1 alinéa 1 de la loi n o 182/1993.

B. Le droit interne pertinent Loi n o 182/1993 sur la Cour constitutionnelle L’article 31 § 1 dispose que le représentant du plaignant devant la Cour constitutionnelle n’est pas autorisé à se faire remplacer, devant cette juridiction, par un autre représentant. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la violation de son droit à un procès équitable par la Cour constitutionnelle, en ce que celle-ci n’avait pas statué sur le fond de son recours, bien qu’elle eût satisfait à l’exigence de l’article 31 § 1 de la loi n o 182/1993. EN DROIT Le 3 mars 2006, le président de la chambre à laquelle l’affaire avait été attribuée a décidé de donner connaissance de la requête au Gouvernement.

Le 1 er juin 2006, l’avocat de l’intéressée a été invité à présenter au nom de sa cliente les observations en réponse à celles soumises par le gouvernement, et ce dans le délai expirant le 13 juillet 2006. Cette lettre, ainsi que la lettre recommandée avec accusé de réception envoyée par le greffe le 7 août 2006, sont restées sans réponse, bien que l’attention de la partie requérante ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention.

Compte tenu de l’attitude de l’intéressée, la Cour considère que celle-ci n’entend plus maintenir la requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention (voir, mutatis mutandis , Liuba c. Roumanie (radiation), n o 31166/96, 17 février 2005 ; Vašíček c. République tchèque (radiation), n o 2892/03, 30 août 2006). Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président