ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2009

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragomirești, la data de 2 februarie 2009,

reclamantul M.V. a formulat, în condițiile Legii nr. 144/2007, contestație

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria AA nr. 0008246

încheiat de Agenția Națională de Integritate la data de 4 decembrie 2008.

Prin sentința

civilă nr. 203 din 7 mai 2009, Judecătoria Dragomirești a declinat competența

de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut faptul că potrivit art. 53 din Legea nr. 144

din 21 mai 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

Naționale de Integritate, constatarea și aplicarea sancțiunii amenzii se fac de

către persoane împuternicite din cadrul A.N.I., împotriva măsurii de

sancționare putându-se face contestație în condițiile Legii nr. 554/2004 cu

modificările și completările ulterioare.

A mai constat

instanța că, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

autorităților și instituțiilor centrale sunt date în competența de soluționare

a curților de apel iar, potrivit art. 20 din Legea nr. 144/2007, astfel cum a

fost acesta modificat prin Legea nr. 94/2008 „sentințele curții de apel, secția

contencios administrativ și fiscal, pot fi atacate cu recurs de părțile

interesate, de agenție și de procuror, în termen de 15 zile de la comunicare,

la Înalta Curte de Casație și Justiție

,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel investită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a constatat că actul de sancționare și constatare a

contravenției a fost încheiat la data de 4 decembrie 2008, astfel încât în

raport cu data emiterii actului, temeiul de drept invocat de către instanța de

fond nu mai putea fi aplicat, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 fiind

abrogat expres prin dispozițiile O.U.G. nr. 49 din 30 mai 2007.

Astfel, curtea de

apel a reținut că, întrucât procesul-verbal contestat a fost emis după intrarea

în vigoare a ordonanței în discuție, competența soluționării plângerii

formulate împotriva acestui act, trebuie stabilită prin raportare la

dispozițiile art. 53

1

articol nou introdus în cuprinsul Legii nr.

144/2007, prin pct. art.

I

pct. 21 al O.U.G. nr. 49/2007, astfel cum a

fost aceasta aprobată prin Legea nr. 94/2008, având următorul conținut:

Constatarea și

sancționarea contravențiilor prevăzute de

prezenta

lege se fac de persoanele împuternicite din cadrul Agenției.

împotriva actelor de sancționare se poate face

plângere în condițiile

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

A

concluzionat astfel curtea de apel că, în

conformitate cu dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea petentului

este de competența în primă instanță a Judecătoriei Dragomirești, instanță în

raza căreia se susține că s-a săvârșit contravenția.

Drept urmare, prin

sentința civilă nr. 203/2009 din 7 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus declinarea

competenței de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Dragomirești,

județul Maramureș și, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență astfel ivit.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță

în favoarea Judecătoriei Dragomirești.

Pentru a ajunge

la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit

unuia din principiile ce guvernează aplicarea legii civile în timp, cel al

aplicării imediate a noii legi, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite

după intrarea ei în vigoare, din acest moment legea veche nemai având nici o

eficacitate.

Făcând o corectă

aplicare a acestui principiu, în mod temeinic și legal Curtea de Apel Cluj a

constat faptul că față de momentul emiterii actului atacat în cauză, procesul-verbal

de constatare a contravenției seria AA nr. 0008246 încheiat de Agenția

Națională de Integritate la data de 4 decembrie 2008, în considerarea

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

la

care fac trimitere dispozițiile art. 53

1

din Legea nr. 144/2007, în

forma aflată în vigoare la momentul de referință, competența de soluționare a

plângerii îndreptate împotriva acestui act îi revine judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în

favoarea Judecătoriei Dragomirești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 200/224/2009

privind pe M.V. și Agenția Națională de Integritate, în favoarea Judecătoriei

Dragomirești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2009.