ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2298/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2298/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77/ PI din 16 martie

2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul O.G. împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara nr. 1255/11/2/2008.

A obligat petentul la

plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

către stat și la plata sumei de 83,58 lei către

intimatul O.D., cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea,

înregistrată la instanța Curții de Apel Timișoara

sub nr. 57/59/2009 din data de

09 ianuarie 2009, petentul O.G.

a

solicitat desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara nr. 1255/11/2/2008, motivând că sunt

suficiente probe

pentru urmărirea

penală a intimatului O.D. care în calitate de

executor judecătoresc a trecut la evacuarea SC G.D. SRL dintr-un imobil

din Lipova fără a avea titlu executor, după care, bunurile și

actele au

fost distruse și sustrase.

Din actele de la dosar

s-au reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara la data de 14

iulie 2008 petentul O.G. a

solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului

O.D. sub

aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz contra intereselor

persoanelor,

furt și distrugere, susținând că acesta, în calitate de executor judecătoresc a

procedat la evacuarea firmei SC G.D.

SRL

Lipova dintr-un sediu fără să aibă la bază vreun titlu executoriu,

întrucât,

prin sentința civilă nr. 952/2002 a Judecătoriei Lipova s-a dispus

evacuarea petentului ca persoană fizică nu și a

societății comerciale.

S-a mai susținut că

evacuarea s-a făcut în lipsa sa, nefiind

încunoștințat cu privire la executarea silită, iar în procesul verbal

încheiat, executorul judecătoresc nu a consemnat o

mare parte din lucrurile aflate în cabinetul stomatologic, suspectându-l pe

acesta că

Ie-a sustras, iar o parte

din bunuri Ie-a distrus cu ocazia executării.

Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara nr. 298/P/2008 din data de 12 noiembrie 2008 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, iar prin Rezoluția nr. 1255/11/2/2008

din data de 12 decembrie 2008, Procurorul general

al Parchetului de pe lângă

Curtea de

Apel Timișoara a dispus respingerea plângerii petentului

formulată

împotriva primei rezoluții, ca nefondată.

Examinând plângerea

petentului în raport cu motivele invocate,

s-a constatat că rezoluția

parchetului este temeinică și legală și nu

există nici un motiv de desființare a acesteia.

Din actele de la dosar

s-a reținut că, prin sentința civilă nr.

952 din 12 decembrie 2002, Judecătoria Lipova a admis acțiunea C.

L. Lipova și a dispus evacuarea petentului O.G.

din

spațiul imobiliar situat în Lipova, destinat funcționării unui

cabinet stomatologic.

Judecătoria Lipova a

încuviințat prin încheierea din 22 aprilie 2005

executarea silită iar intimatul, în calitate de

executor judecătoresc,

fiind învestit de

C.L. Lipova cu executarea silită a sentinței

definitive și investită cu formulă executorie, l-a somat pe petent ca

la

data de 24 aprilie 2005 să

elibereze imobilul în termen de 5 zile de la

primirea somației. Ulterior, la data de 27 octombrie 2005, intimatul

i-a făcut

cunoscut petentului

printr-o adresă afișată pe ușa SC G.D. SRL

că s-a stabilit data de 03 noiembrie 2005, ora 13,00, pentru evacuare,

punându-i

în vedere totodată să se prezinte cu mențiunea că în absența

acestuia sau altei persoane care să-l reprezinte,

imobilul va fi eliberat

cu ajutorul organelor de poliție.

La data menționată intimatul l-a evacuat pe

petent din imobil,

iar cu privire la

îndeplinirea executării a încheiat un proces verbal la

care a anexat

lista bunurilor inventariate și lăsate în custodia lui

M.G., desemnat de către primarul orașului Lipova.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., s-a reținut că petentul a mai formulat o

plângere împotriva intimatului

care a fost

soluționată prin Rezoluția din 17 aprilie 2006 a Parchetului de

pe lângă Judecătoria Lipova, făcând obiectul de

cercetare a dosarului

nr. 81/P/2006,

prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a

urmăririi penale,

astfel că în mod întemeiat s-a constatat că sunt

aplicabile pentru această infracțiune prevăzută art. 10 lit. f) C.

proc. pen.

Cu privire la celelalte

fapte reclamate de petent s-a reținut, din

declarațiile martorilor S.P., agent comunitar și M.

G. că, lucrurile găsite în cabinetul stomatologic

care în mare

parte erau uzate, au fost inventariate fără a fi distruse

și lăsate în custodia reprezentantului C.L., fără a fi mutate în altă locație,

astfel că nu pot fi reținute în sarcina intimatului nici infracțiunile de furt

și distrugere.

Prin urmare, plângerea petentului a fost

considerată

nefondată și respinsă în baza

art. 278

1

al.8 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs

petentul O.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, prin apărătorul ales reiterând criticile de fond din

plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale și a

învederat instanței

faptul că, plângerea a fost depusă de către O.G.

în numele SC G.D. SRL, susținând că nici nu se

justifica ca petentul să depună plângere întrucât

față de acesta nu s-a

săvârșit nicio infracțiune ci doar societatea putea

fi evacuată,

infracțiunea prevăzută de art.

246 a fost săvârșită față de societate, titlu

executor exista doar față de aceasta nu și față de O.G.

A mai susținut faptul că sentința nu este

motivată corespunzător.

Examinând recursul

declarat de petiționar sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că acesta este nefondat.

Din actele de la dosar

s-a reținut că prin sentința civilă nr.

952 din 12 decembrie 2002, Judecătoria Lipova a admis acțiunea C.L.

Lipova și a dispus evacuarea petentului O.G. din

spațiul

imobiliar situat în Lipova, destinat funcționării unui cabinet stomatologic.

Judecătoria Lipova a

încuviințat prin încheierea din 22 aprilie 2005

executarea silită iar intimatul, în calitate de

executor judecătoresc,

fiind învestit de C.L.

Lipova cu executarea silită a sentinței

definitive și investită cu formulă executorie, l-a somat pe petent ca,

la

data de 24 aprilie 2005, să elibereze imobilul în termen de 5 zile de

la

primirea somației. Ulterior, la data de

27 octombrie 2005, intimatul i-a făcut

cunoscut

petentului printr-o adresă afișată pe ușa SC G.D. SRL că s-a stabilit data de

03 noiembrie 2005, ora 13,00, pentru evacuare, punându-i

în vedere

totodată să se prezinte cu mențiunea că în absența

acestuia sau altei persoane care să-l reprezinte, imobilul va fi

eliberat

cu ajutorul organelor de poliție.

Cu privire la pretinsa

săvârșire a infracțiunii prevăzută de art.

246 C. pen., s-a constat că petentul a mai formulat o

plângere ce

a fost soluționată prin

Rezoluția din 17 aprilie 2006 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Lipova, făcând obiectul de

cercetare a dosarului nr.

81/P/2006, prin care s-a confirmat propunerea

de neîncepere a

urmăririi penale, astfel că

în mod întemeiat s-a constatat că sunt

aplicabile

pentru această infracțiune prevăzută art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Cu privire la pretinsa săvârșire a

infracțiunilor de furt și distrugere, din declarațiile martorilor audiați

respectiv S.P.,

agent comunitar și M.G. a

rezultat că, lucrurile găsite în

cabinetul stomatologic care în mare

parte erau uzate, au fost

inventariate fără

a fi distruse și lăsate în custodia reprezentantului

C.L., fără a fi

mutate în altă locație, astfel că nu pot fi

reținute

în sarcina intimatului O.D. nici aceste infracțiuni.

Or, din actele

dosarului rezultă că intimatul O.D. și-a

îndeplinit îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în legătură cu

instrumentarea dosarului execuțional în care

petentul avea calitatea

de debitor.

Din cele reținute mai

sus, rezultă că nici sub aspectul laturii

materiale, nici sub aspectul laturii obiective nu

sunt întrunite

elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 208 – art. 209 și

217 C. pen.

Întrucât, prima instanță

a constatat în mod corect că nu sunt

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de

petent, menținând rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, sentința

pronunțată

este temeinică și legală, neexistând nici un motiv de

desființare a

acesteia.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

, recursul petentului

O.G. va fi respins,

ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul O.G. împotriva sentinței penale nr. 77/ PI din 16

martie 2009 a

Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2009.