ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2298/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77/ PI din 16 martie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul O.G. împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 1255/11/2/2008. A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 83,58 lei către intimatul O.D., cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea, înregistrată la instanța Curții de Apel Timișoara sub nr. 57/59/2009 din data de 09 ianuarie 2009, petentul O.G.

a solicitat desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 1255/11/2/2008, motivând că sunt suficiente probe pentru urmărirea penală a intimatului O.D. care în calitate de executor judecătoresc a trecut la evacuarea SC G.D. SRL dintr-un imobil din Lipova fără a avea titlu executor, după care, bunurile și actele au fost distruse și sustrase. Din actele de la dosar s-au reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 14 iulie 2008 petentul O.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului O.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz contra intereselor persoanelor, furt și distrugere, susținând că acesta, în calitate de executor judecătoresc a procedat la evacuarea firmei SC G.D.

SRL Lipova dintr-un sediu fără să aibă la bază vreun titlu executoriu, întrucât, prin sentința civilă nr. 952/2002 a Judecătoriei Lipova s-a dispus evacuarea petentului ca persoană fizică nu și a societății comerciale. S-a mai susținut că evacuarea s-a făcut în lipsa sa, nefiind încunoștințat cu privire la executarea silită, iar în procesul verbal încheiat, executorul judecătoresc nu a consemnat o mare parte din lucrurile aflate în cabinetul stomatologic, suspectându-l pe acesta că Ie-a sustras, iar o parte din bunuri Ie-a distrus cu ocazia executării. Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 298/P/2008 din data de 12 noiembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar prin Rezoluția nr. 1255/11/2/2008 din data de 12 decembrie 2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus respingerea plângerii petentului formulată împotriva primei rezoluții, ca nefondată.

Examinând plângerea petentului în raport cu motivele invocate, s-a constatat că rezoluția parchetului este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia. Din actele de la dosar s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 952 din 12 decembrie 2002, Judecătoria Lipova a admis acțiunea C. L. Lipova și a dispus evacuarea petentului O.G. din spațiul imobiliar situat în Lipova, destinat funcționării unui cabinet stomatologic. Judecătoria Lipova a încuviințat prin încheierea din 22 aprilie 2005 executarea silită iar intimatul, în calitate de executor judecătoresc, fiind învestit de C.L. Lipova cu executarea silită a sentinței definitive și investită cu formulă executorie, l-a somat pe petent ca la data de 24 aprilie 2005 să elibereze imobilul în termen de 5 zile de la primirea somației.

Ulterior, la data de 27 octombrie 2005, intimatul i-a făcut cunoscut petentului printr-o adresă afișată pe ușa SC G.D. SRL că s-a stabilit data de 03 noiembrie 2005, ora 13,00, pentru evacuare, punându-i în vedere totodată să se prezinte cu mențiunea că în absența acestuia sau altei persoane care să-l reprezinte, imobilul va fi eliberat cu ajutorul organelor de poliție. La data menționată intimatul l-a evacuat pe petent din imobil, iar cu privire la îndeplinirea executării a încheiat un proces verbal la care a anexat lista bunurilor inventariate și lăsate în custodia lui M.G., desemnat de către primarul orașului Lipova.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., s-a reținut că petentul a mai formulat o plângere împotriva intimatului care a fost soluționată prin Rezoluția din 17 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, făcând obiectul de cercetare a dosarului nr. 81/P/2006, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, astfel că în mod întemeiat s-a constatat că sunt aplicabile pentru această infracțiune prevăzută art. 10 lit. f) C. proc. pen. Cu privire la celelalte fapte reclamate de petent s-a reținut, din declarațiile martorilor S.P., agent comunitar și M. G. că, lucrurile găsite în cabinetul stomatologic care în mare parte erau uzate, au fost inventariate fără a fi distruse și lăsate în custodia reprezentantului C.L., fără a fi mutate în altă locație, astfel că nu pot fi reținute în sarcina intimatului nici infracțiunile de furt și distrugere.

Prin urmare, plângerea petentului a fost considerată nefondată și respinsă în baza art. 278 1 al.8 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul O.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin apărătorul ales reiterând criticile de fond din plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a învederat instanței faptul că, plângerea a fost depusă de către O.G. în numele SC G.D. SRL, susținând că nici nu se justifica ca petentul să depună plângere întrucât față de acesta nu s-a săvârșit nicio infracțiune ci doar societatea putea fi evacuată, infracțiunea prevăzută de art. 246 a fost săvârșită față de societate, titlu executor exista doar față de aceasta nu și față de O.G.

A mai susținut faptul că sentința nu este motivată corespunzător. Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Din actele de la dosar s-a reținut că prin sentința civilă nr. 952 din 12 decembrie 2002, Judecătoria Lipova a admis acțiunea C.L. Lipova și a dispus evacuarea petentului O.G. din spațiul imobiliar situat în Lipova, destinat funcționării unui cabinet stomatologic. Judecătoria Lipova a încuviințat prin încheierea din 22 aprilie 2005 executarea silită iar intimatul, în calitate de executor judecătoresc, fiind învestit de C.L. Lipova cu executarea silită a sentinței definitive și investită cu formulă executorie, l-a somat pe petent ca, la data de 24 aprilie 2005, să elibereze imobilul în termen de 5 zile de la primirea somației.

Ulterior, la data de 27 octombrie 2005, intimatul i-a făcut cunoscut petentului printr-o adresă afișată pe ușa SC G.D. SRL că s-a stabilit data de 03 noiembrie 2005, ora 13,00, pentru evacuare, punându-i în vedere totodată să se prezinte cu mențiunea că în absența acestuia sau altei persoane care să-l reprezinte, imobilul va fi eliberat cu ajutorul organelor de poliție. Cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., s-a constat că petentul a mai formulat o plângere ce a fost soluționată prin Rezoluția din 17 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, făcând obiectul de cercetare a dosarului nr. 81/P/2006, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, astfel că în mod întemeiat s-a constatat că sunt aplicabile pentru această infracțiune prevăzută art. 10 lit. f) C. proc.

pen. Cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunilor de furt și distrugere, din declarațiile martorilor audiați respectiv S.P., agent comunitar și M.G. a rezultat că, lucrurile găsite în cabinetul stomatologic care în mare parte erau uzate, au fost inventariate fără a fi distruse și lăsate în custodia reprezentantului C.L., fără a fi mutate în altă locație, astfel că nu pot fi reținute în sarcina intimatului O.D. nici aceste infracțiuni. Or, din actele dosarului rezultă că intimatul O.D. și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în legătură cu instrumentarea dosarului execuțional în care petentul avea calitatea de debitor. Din cele reținute mai sus, rezultă că nici sub aspectul laturii materiale, nici sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 208 – art. 209 și 217 C. pen.

Întrucât, prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, sentința pronunțată este temeinică și legală, neexistând nici un motiv de desființare a acesteia. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. , recursul petentului O.G. va fi respins, ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul O.G. împotriva sentinței penale nr. 77/ PI din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2009.