ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3358 din 15 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș, dată în fond după casarea dispusă prin decizia nr. 1246 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a pârâtei SC K. SRL Baia Mare de către administratorul special K.A., excepție invocată de reclamanta SC B. SRL Baia Mare, iar pe fond a fost admisă acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei SC K. SRL și în contradictoriu cu Biroul executorului judecătoresc M.M., pârâta a fost obligată să restituie biletul la ordin emis la 5 iulie 2004 de către T.R.W.

SRL pentru suma de 442.000 lei (Ron) și să îl depună la grefa Tribunalului Maramureș. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că deși prin Încheierea din 6 iunie 2007, dată în dosarul de faliment nr. 7753/100/2006 al Tribunalului Maramureș, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a societății SC K. SRL de către K.A., administrator statutar, această măsură s-a dispus doar în ceea ce privește operațiunile de plăți și valorificare a producției și nu și în privința dreptului statutar de a conduce activitatea societății și de a o reprezenta în raporturile cu terții, așa încât excepția invocată de reclamantă a fost respinsă. Pe fond s-a reținut că la 5 iulie 2004 SC T.R.W. SRL a emis un bilet la ordin pentru suma de 4.420.000.000 lei (Rol) în favoarea pârâtei SC K. SRL, bilet avalizat de SC B. SRL.

Întrucât pârâta SC K. SRL a folosit acțiunea cauzală rezultată din raportul fundamental născut între tras și beneficiar în dosarul de faliment nr. 2520/2004 al Tribunalului Maramureș, în care a depus o serie de facturi din care rezulta debitul de 4.420.000.000 lei (Rol) înscriindu-și creanța în tabloul creditorilor, s-a apreciat, în considerarea dispozițiilor art. 35 și art. 64 alin. (3) din Legea 58/1934 că acțiunea cambială prin care aceeași pârâtă a depus același bilet la ordin în dosarul de executare nr. 342/2004 al executorului judecătoresc M.M. încercând recuperarea aceleeași sume nu mai poate fi exercitată deoarece acțiunea cauzală și cea cambială nu se cumulează, ci se succed. Apelul declarat de pârâta SC K. SRL împotriva acestei sentințe a fost anulat prin decizia civilă nr. 13 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că apelul a fost declarat de pârâtă prin administratorul special K.A. și consilierul juridic F.G., aceștia fiind și semnatarii apelului. Întrucât intimata-reclamantă a solicitat anularea apelului, care nu a fost semnat și de administratorul judiciar L.G.I. S.P.R.L., instanța a acordat termen în temeiul dispozițiilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ. pentru clarificarea aspectelor și complinirea lipsurilor. La termenul acordat s-a reținut că la 6 iunie 2006 judecătorul sindic a ridicat în procedura de insolvență a SC K. SRL dreptul de administrare al administratorului statutar K.A. așa încât potrivit art. 18 din Legea 85/2006 singurul care putea reprezenta societatea era administratorul judiciar L.G.I.

S.P.R.L., tot el fiind și cel ce putea promova acțiuni în justiție. Întrucât cererea de apel nu a cuprins și semnătura administratorului judiciar L.G.I. S.P.R.L. iar la termenul acordat în considerarea art. 161 alin. (2) și art. 133 alin. (2) C. proc. civ. pentru lipsa semnăturii acestuia nu s-a complinit această lipsă, instanța de apel a dispus anularea apelului în temeiul dispozițiilor art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 287 alin. (2) fraza ultimă C. proc. civ. Nemulțumită de această decizie pârâta SC K. SRL prin administrator K.A. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. recurenta critică anularea apelului pentru lipsa semnăturii administratorului judiciar în cererea de apel, arătând că deși prin sentința comercială nr. 5538/2006 a judecătorului sindic Tribunalul Maramureș s-a deschis procedura insolvenței societății și a fost desemnat administrator judiciar SC P.C. SRL, în prezent L.G.I. S.P.R.L., la 6 iunie 2007 i s-a recunoscut dreptul administratorului statutar K.A. a face anumite operațiuni așa încât dreptul de administrare i s-a ridicat doar în parte. De asemenea, deși intimata SC B. SRL a susținut că s-a deschis și procedura falimentului, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens așa încât K.A. nu și-a pierdut dreptul de a administra societatea și de a o reprezenta, instanța de apel ignorând dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea 85/2006.

În consecință, recurenta apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 287 alin. (1) pct.5 C. proc. civ. Pe fondul cauzei recurenta apreciază ca nelegală soluția primei instanțe, ea bazându-se pe o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea 58/1934 și neținând seama de poziția și statutul părților rezultat din raporturile lor comerciale și de faptul că biletul la ordin emis de debitor era avalizat de un terț. Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat, în principal, anularea recursului pentru că este formulat prin administratorul K.A., iar în subsidiar ca nefondat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Deși intimata a solicitat anularea recursului pentru același motiv pentru care și apelul a fost anulat Curtea apreciază că aspectul invocat vizează însuși motivul din recursul pârâtei, așa încât acest aspect vizează fondul recursului ce urmează a fi analizat în considerentele ce vor urma. Așa cum au reținut instanțele, de fond și apel, față de pârâta SC K. SRL s-a deschis procedura insolvenței la 13 decembrie 2006, prin sentința nr. 5338 a Tribunalului Maramureș, judecător sindic (dosar nr. 7753/100/2006). La momentul deschiderii procedurii insolvenței a fost numit administrator judiciar SC P.C. SRL Baia Mare, devenită ulterior L.G.I.

S.P.R.L., abilitată să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea 85/2006. Ulterior, prin încheierea din 6 iunie 2007, dată în același dosar nr. 7753/100/2006 s-a admis în parte cererea administratorului judiciar având ca obiect ridicarea dreptului de administrare a administratorului special K.A. în sensul că toate operațiunile și actele având ca obiect plăți în numerar sau bancă să fie contrasemnate de administratorul judiciar, ca și valorificarea producției și angajarea de cheltuieli să se facă numai după obținerea acordului din partea administratorului judiciar.

Deși la instanța de fond fusese respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei SC K. SRL de către administratorul statutar, în apel intimata-reclamantă a depus relații din programul informativ ECRIS privind situația dosarului nr. 7753/100/2006, cu date ulterioare soluționării fondului, din care rezulta că la 12 septembrie 2007 urmau să se facă propuneri pentru faliment (fila 15 apel), invocând nelegala semnare a apelului. În acest context, în considerarea dispozițiilor art. 161 C. proc. civ. s-a acordat termen pentru ca apelanta să facă dovada reprezentantului său legal, dovadă pe care apelanta nu a făcut-o, așa încât corect instanța de apel a făcut aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 161 alin. (2) C. proc.

civ., coroborat cu art. 133 alin. (2) și art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Nici măcar în recurs recurenta nu a făcut dovada stadiului actual al procedurii insolvenței deschisă față de ea, prevalându-se de acte care erau anterioare și care, într-adevăr, îi confereau administratorului societar anumite drepturi de administrare, cu acordul și contrasemnătura administratorului judiciar.

Numai că în apel s-a pus problema reprezentantului legal al societății pârâte în formularea apelului, apelanta pârâtă nefăcând dovada, deși i s-a acordat termen în acest sens, că ar mai avea acest drept, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 20 lit. f) din Legea 85/2006, administratorul judiciar este cel abilitat să formuleze și să susțină acțiunile debitorului aflat în insolvență, mandatarea administratorului judiciar pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute în art. 20 din Legea 85/2006 fiind expres stipulată în dispozitivul sentinței comerciale nr. 5538 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Maramureș. În consecință, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii dispunând anularea apelului formulat de administratorul special K.A.

Cât privește fondul pricinii Curtea apreciază că nu pot fi analizate criticile invocate de recurentă deoarece ele nu au format obiectul judecății în apel așa încât nu se poate exercita controlul judecătoresc ierarhic, omisso medio.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC K. SRL Baia Mare prin administrator judiciar L.G.I. S.P.R.L. (fostă SC P. SRL) împotriva deciziei nr. 13 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.