ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 ianuarie

2009, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a respins

cererea privind sesizarea Curții Constituționale formulată de inculpatul B.L.S.

cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 din

Legea nr. 59/1938 și a dispozițiilor art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a motivat că textele legale invocate ca fiind neconstituționale nu au

legătură cu soluționarea cauzei; că cererea de sesizare a instanței

constituționale este contrară literei și spiritului Legii nr. 47/1992.

Împotriva încheierii a

declarat recurs inculpatul care nu l-a motivat.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, a unei dispoziții dintr-o lege

sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei.

Inculpatul din cauză, trimis

în judecată pentru infracțiuni de înșelăciune, a cerut sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 59/1934

și a art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., în raport cu art. 21 alin. (3) din

Constituție care prevede „Părțile au dreptul la un proces echitabil și la

soluționarea cauzei într-un termen rezonabil”.

Din examinarea art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 mai sus citat, rezultă că instanța sesizată cu o

excepție de neconstituționalitate a unei dispoziții legale, mai înainte de a

transmite spre judecare la Curtea Constituțională a excepției este obligată să

examineze pertinența excepției.

Examinarea pertinenței

excepției nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu

soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional.

Din acest punct de vedere

pentru a nu fi caracterizată ca un abuz de drept, menit să tergiverseze soluționarea

cauzei, ridicarea excepției de neconstituționalitate trebuie să fie adecvată

argumentului că textul invocat ca neconstituțional este în mod logic, în raport

și în contradicție cu un articol din Constituție.

Or, în cauză, simpla

invocare de plan ca neconstituționale a dispozițiilor Legii nr. 59/1934 și art.

215 C. pen., nu este adecvată în raportarea la prevederile art. 21 alin. (3)

din Constituție („Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea

cauzei într-un termen rezonabil”) deoarece cererea nu argumentează în ce constă

legătura textelor în discuție cu prevederile constituționale și care este

neconcordanța între ele și textul Legii fundamentale.

Așa fiind, Curtea observă că

cererea inculpatului privind sesizarea Curții Constituționale este inadmisibilă

și a fost corect respinsă de Curtea de Apel Timișoara.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului pe

care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.L.S. împotriva încheierii din 22 ianuarie

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2921.7/30/2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2009.