ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1633/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 235 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel București a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul G.A. împotriva ordonanței nr. 1854/P/2007 din 3 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele: La data de 17 mai 2000, petiționarul a reclamat Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București, faptul că, deși a notificat Primăria sector 1 și SC H.N. SA cu privire la introducerea unor acțiuni prin care solicită restituirea imobilului din București, la data de 9 iunie 1999 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu chiriașii acestui imobil, ca urmare, a cerut efectuarea urmăririi penale cu privire la persoanele vinovate, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin rezoluția nr. 5582/P/2000, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva acesteia petiționarul formulând plângere, respinsă de Judecătoria sector 1. Tribunalul București, în decizia nr. 890/R din 17 aprilie 2007, a admis recursul petiționarului și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246-248 1 C. pen. Prin ordonanța nr. 5582/P/2000 din 19 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 a declinat soluționarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere calitatea de avocat al unuia dintre făptuitori și anume K.I.

În urma actelor premergătoare, parchetul a stabilit următoarea situație de fapt: La data de 9 iunie 1999, între Primăria Mun. București, reprezentată de SC H. SA și P.F.E.A. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în București, deși existau notificări ale petiționarului G.A. prin care solicita restituirea acestuia în baza Legii nr. 112/1995. Intimata K.I., avocat, a avizat favorabil contractul de vânzare-cumpărare, avizarea s-a făcut în baza unui contract de colaborare pentru acordarea asistenței juridice SC H.N. SA, aceasta neavând calitatea de funcționar angajat al SC H.N. SA. Examinând actele normative aplicate în materie, procurorul a concluzionat că în cauză nu s-a comis o infracțiune la data de 21 mai 1999, când a fost avizat contractul, neexistând o interdicție legală de vânzare, foștilor proprietari putându-le fi restituite numai imobilele libere sau în care locuiesc ca chiriași.

De asemenea, intimata nu avea calitatea de funcționar public, cerută de art. 246, art. 248 1 C. pen., astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen. Plângerea formulată de petiționar în temeiul dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin ordonanța nr. 1195/II/2/2008. Investită cu soluționarea plângerii formulate în temeiul disp. art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel București a respins-o ca nefondată, cu motivarea că intimata nu avea calitatea de funcționar sau funcționat public, condiție expresă prevăzută în art. 246-248 1 C. proc. pen. iar la data avizării actelor legea în vigoare nu interzicea vânzarea imobilului în litigiu.

Recursul petiționarului declarat împotriva deciziei este nefondat. S-a susținut că intimata a încălcat dispozițiile Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 20/1996, H.G. nr. 11/1997, Legea nr. 213/1998, care instituiau regimul juridic de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, în temeiul Decret nr. 92/1950. De asemenea, a încălcat dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, încheind contract de colaborare cu SC H.N. SA, deși putea încheia numai contract de asistență juridică. Susținerile sunt nefondate. La data avizării contractului de vânzare cumpărare, dispozițiile art. 2 din Legea nr. 112/1995 prevedeau că pot fi restituite în natură numai apartamentele în care foștii proprietari locuiau în calitate de chiriași și sunt libere, iar în speță, în imobilul în discuție locuia P.E.F.A., pentru care a fost avizată juridic contractul, dispoziție menținută prin H.G.

nr. 20 din 17 ianuarie 1996. De asemenea, nu se poate susține că intimata K.I. a acționat ca funcționar public, subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, avocatul neavând această calitate în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995. Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, iar avocatul nu are calitatea de funcționar public. În speță, între intimată și SC H.N. SA a existat un contract de colaborare ce implica acordarea consultanței juridice, dar care nu transforma avocatul într-un funcționar public, iar avizul său nu avea caracter obligatoriu, decizia aparținând conducerii societății. Se constată astfel că, în mod temeinic și legal s-a constatat de procuror că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală, iar curtea de apel a respins plângerea formulată de petiționar Față de aceste motive, recursul este nefondat și urmează a fi respins, conform disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.A. împotriva sentinței penale nr. 235 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. sin A Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.