ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1633/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 235 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel București a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul G.A. împotriva

ordonanței nr. 1854/P/2007 din 3 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut

următoarele:

La data de 17 mai 2000, petiționarul a

reclamat Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București, faptul că,

deși a notificat Primăria sector 1 și SC H.N. SA cu privire la introducerea

unor acțiuni prin care solicită restituirea imobilului din București, la data

de 9 iunie 1999 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu chiriașii

acestui imobil, ca urmare, a cerut efectuarea urmăririi penale cu privire la

persoanele vinovate, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin rezoluția nr. 5582/P/2000, Parchetul

de pe lângă Judecătoria sector 1 a dispus neînceperea urmăririi penale,

împotriva acesteia petiționarul formulând plângere, respinsă de Judecătoria

sector 1.

Tribunalul București, în decizia nr. 890/R

din 17 aprilie 2007, a admis recursul petiționarului și a trimis cauza

Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 în vederea începerii urmăririi

penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă

calificată prevăzută de art. 246-248

1

C. pen.

Prin ordonanța nr. 5582/P/2000 din 19

octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, având în vedere calitatea de avocat al unuia dintre făptuitori și

anume K.I.

În urma actelor premergătoare, parchetul

a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 9 iunie 1999, între Primăria

Mun. București, reprezentată de SC H. SA și P.F.E.A. s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare a imobilului situat în București, deși existau notificări ale

petiționarului G.A. prin care solicita restituirea acestuia în baza Legii nr. 112/1995.

Intimata K.I., avocat, a avizat favorabil

contractul de vânzare-cumpărare, avizarea s-a făcut în baza unui contract de

colaborare pentru acordarea asistenței juridice SC H.N. SA, aceasta neavând

calitatea de funcționar angajat al SC H.N. SA.

Examinând actele normative aplicate în

materie, procurorul a concluzionat că în cauză nu s-a comis o infracțiune la

data de 21 mai 1999, când a fost avizat contractul, neexistând o interdicție

legală de vânzare, foștilor proprietari putându-le fi restituite numai

imobilele libere sau în care locuiesc ca chiriași.

De asemenea, intimata nu avea calitatea

de funcționar public, cerută de art. 246, art. 248

1

C. pen., astfel

că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 10 lit. b)

C. proc. pen.

Plângerea formulată de petiționar în

temeiul dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul

ierarhic superior prin ordonanța nr. 1195/II/2/2008.

Investită cu soluționarea plângerii

formulate în temeiul disp. art. 278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel

București a respins-o ca nefondată, cu motivarea că intimata nu avea calitatea

de funcționar sau funcționat public, condiție expresă prevăzută în art. 246-248

1

C. proc. pen. iar la data avizării actelor legea în vigoare nu interzicea

vânzarea imobilului în litigiu.

Recursul petiționarului declarat

împotriva deciziei este nefondat.

S-a susținut că intimata a încălcat

dispozițiile Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 20/1996, H.G. nr. 11/1997, Legea nr. 213/1998,

care instituiau regimul juridic de înstrăinare a imobilelor preluate în mod

abuziv de stat, în temeiul Decret nr. 92/1950.

De asemenea, a încălcat dispozițiile

Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, încheind contract de

colaborare cu SC H.N. SA, deși putea încheia numai contract de asistență

juridică.

Susținerile sunt nefondate.

La data avizării contractului de vânzare

cumpărare, dispozițiile art. 2 din Legea nr. 112/1995 prevedeau că pot fi

restituite în natură numai apartamentele în care foștii proprietari locuiau în

calitate de chiriași și sunt libere, iar în speță, în imobilul în discuție

locuia P.E.F.A., pentru care a fost avizată juridic contractul, dispoziție

menținută prin H.G. nr. 20 din 17 ianuarie 1996.

De asemenea, nu se poate susține că

intimata K.I. a acționat ca funcționar public, subiect activ al infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, avocatul neavând această

calitate în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995.

Profesia de avocat este liberă și

independentă, cu organizare și funcționare autonomă, iar avocatul nu are

calitatea de funcționar public.

În speță, între intimată și SC H.N. SA a

existat un contract de colaborare ce implica acordarea consultanței juridice,

dar care nu transforma avocatul într-un funcționar public, iar avizul său nu

avea caracter obligatoriu, decizia aparținând conducerii societății.

Se constată astfel că, în mod temeinic și

legal s-a constatat de procuror că fapta reclamată nu este prevăzută de legea

penală, iar curtea de apel a respins plângerea formulată de petiționar

Față de aceste motive, recursul este

nefondat și urmează a fi respins, conform disp. art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul G.A. împotriva sentinței penale nr.

235 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

sin A

Pronunțată în ședință publică, azi 4

mai 2009.