ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3628/2009

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea și precizată, la data de 11

octombrie, 2007 reclamanții D.C., C.D. și T.G. au solicitat în contradictoriu,

cu pârâții Consiliul Local al comunei Luncavița și Primarul comunei Luncavița,

obligarea acestora la comunicarea actelor administrative care au stat la baza

luării măsurii prevăzute în adresa nr. 575/2007 eliberată de Primarul comunei

Luncavița, sub sancțiunea penalităților de întârziere prevăzute de art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 republicată, iar conform art. 18 alin. (5)din Legea

nr. 554/2005, obligarea pârâților la o penalitate de 300 lei pentru fiecare zi

de întârziere până la momentul când vor

elibera

actele solicitate precum și anularea în tot a adeverinței nr. 575/2007 emisă de

primarul comunei

Luncavita, ca fiind

nelegală, invocând totodată excepția de nelegalitate a adeverinței.

În

motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 12 februarie 2007

primarul comunei Luncavița

a eliberat adeverința nr. 575/2007 potrivit căreia Primăria

Luncavița a fost de acord cu extinderea gospodăriei numitului F.C. cu 3,5 m x

20 m în drumul stradal proprietatea comunei, tarlaua 111, ce se învecinează cu

parcela 3066. Au mai susținut

reclamanții

că au solicitat primarului comunei Luncavița cât și Consiliului Local Luncavița

să le

comunice actele care au stat la baza acordului de extindere a

proprietății numitului F.C. în drumul public, însă parații au refuzat

eliberarea acestora.

î

n ceea ce privește motivarea excepției de nelegalitate ,

reclamanții au arătat că adeverința nr. 575/2007 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor

art. 36 alin. (2) lit. c) cu referire la art. 36 alin. (5) lit. a) -

c) din Legea nr. 213/2001 republicată, potrivit cu care numai Consiliul local, iar,

nu primarul are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al

comunei, orașului sau

municipiului.

Pârâții, prin întâmpinarea

formulată, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului

comunei Luncavița și Consiliului Local al comunei

Luncavita, excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere

referitor la obligarea pârâților la comunicarea către reclamanți a actelor care

au stat la baza emiterii dispoziției nr. 575/2007 motivat de faptul că un

astfel de capăt de cerere nu poate face obiectul Legii nr. 554/2004 și excepția

inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adeverinței nr. 575/2007

motivat de faptul că Legea nr. 554/2004 se referă la atacarea actelor juridice

care vatămă un drept, or, adeverința nr.575/2007 nu este un act administrativ

deoarece atesta o situație de fapt.

Tribunalul Tulcea, prin

sentința nr. 2555 din 27 noiembrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Luncavița pentru capetele de cerere

având ca obiect anularea și excepția de

nelegalitate a adeverinței nr. 575 din 12 februarie 2007 emisă de

primarul

comunei Luncavița, a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind

obligarea pârâților la comunicarea către reclamanți a actelor care au stat la

baza emiterii măsurii dispuse prin adresa nr. 575/2007 eliberată de primarul

comunei Luncavița și cel având ca obiect obligarea pârâților la plata de

penalități în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, a

respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca

obiect anularea adeverinței nr. 575/2007 invocată de pârâți. Totodată, au fost

admise capetele de cerere formulate de reclamanți având ca obiect anularea

adeverinței nr. 575 din 12 februarie 2007

emisă

de Primarul comunei Luncavița și cel referitor la obligarea pârâților la

efectuarea

operațiunii administrative de a readuce terenul în domeniul

public al comunei, a dispus anularea, ca nelegală ,a adeverinței nr. 575 din 12

februarie 2007 emisă de Primarul comunei Luncavița, județul Tulcea, fiind

obligați pârâții să întreprindă demersurile care se impun pentru redarea

suprafeței de teren de 118 mp, materializată pe planul de situație anexa la

raportul de expertiza tehnica efectuat în cauză de expert P.S. prin punctele 1,

2, 3, 4 și 5, domeniului public al comunei Luncavița, județul Tulcea. De

asemenea, a fost admisă excepția de

nelegalitate,

constatându-se că adeverința nr. 575 din 12 februarie 2007 emisă de Primarul

comunei

Luncavița este nelegală deoarece a fost emisă cu nerespectarea dispoz.

art. 36 alin. (2) lit. c) cu referire la art. 36 alin. (5) din Legea

nr. 215/2001 republicată și a fost respins ca nefondat capătul de cerere având

ca obiect aplicarea unor penalități împotriva pârâților în temeiul art. 18 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat de pârâți împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 85/CA din 18

martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Prin aceeași decizie, curtea de apel a

respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de recurenții-pârâți în

raport cu sentința civilă nr. 164 din 21 martie 2007 a Judecătoriei Măcin, pronunțată într-un litigiu având ca obiect instituirea unei servituți de

trecere potrivit art. 618 C. civ., litigiu derulat între D.C. și F.C., reținând

că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de

art. 1201 C. civ.

Prin cererea adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție și înregistrată în dosarul de față, Primarul comunei

Luncavița și Consiliul Local al comunei Luncavița au solicitat revizuirea

deciziei nr. 85 CA din 18 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, pentru

motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., precum și suspendarea

executării hotărârii atacate, în temeiul art. 325 C. proc. civ.

În motivarea cazului de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenții au arătat că instanța nu

s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de

intimatul F.C., ceea ce constituie o situație de minus petita.

În cadrul acestui motiv de revizuire, primarul

c

omunei Luncavița și Consiliul

Local al

c

omunei Luncavița au

invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, în

raport cu prevederile art. 1, art. 7, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004,

excepție care de altfel a format obiect al judecății și în fața instanței de

fond.

În ceea ce privește motivul revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții au invocat

contrarietatea deciziei atacate cu sentința civilă nr. 164 din 21 martie 2007 a Judecătoriei Măcin.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimații D.C., C.D. și T.G. au invocat excepția de necompetență materială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire întemeiate

pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul art. 323 alin. (1) C.

proc. civ.

Cu privire la cererea de revizuire

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., intimații au invocat

excepția inadmisibilității exercitării căii de atac, arătând că în speță nu

există două hotărâri potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, așa cum impune textul legal menționat.

Examinând cu prioritate excepțiile

invocate potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 326

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

dezbaterile asupra cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, revizuirea fiind o cale de atac

extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile expres

și limitativ prevăzute de lege.

Cazul de revizuire reglementat de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. vizează situația în care există două hotărâri potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea instituirii acestui motiv de

revizuire a fost aceea de a se asigura respectarea principiului puterii de

lucru judecat, prin înlăturarea posibilității coexistenței a două hotărâri

potrivnice în una și aceeași cauză.

Tocmai de aceea, posibilitatea

exercitării revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de

împrejurarea că în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat

excepția puterii de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, instanța să fi

omis să se pronunțe asupra ei.

Or, în cadrul recursului soluționat prin

decizia atacată cu revizuire, a fost invocată excepția autorității de lucru

judecat în raport cu aceeași sentință civilă indicată în cererea de revizuire,

curtea de apel a examinat excepția și a respins-o motivat, reținând că nu este

îndeplinită cerința identității de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201

C. civ.

În consecință, Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. C. proc. civ. ca

inadmisibilă, aplicând, totodată, prevederile art. 274 C. proc. civ., în ceea

ce privește cheltuielile de judecată aferente, soluție ce face de prisos

pronunțarea asupra cererii de suspendare a executării formulate potrivit art. 325

C. proc. civ.

2.Cu privire la cererea de revizuire

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ.,

când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea

este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt

organ cu activitate jurisdicțională competent.

Conform normei de competență cuprinse în

art. 323 C. proc. civ., cu excepția cazului prevăzut de art. 322 pct. 7,

cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea definitivă a

cărei revizuire se cere.

Cum obiectul revizuirii îl constituie

decizia nr. 85 CA din 18 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, în

temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența în

favoarea instanței menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizuenții primarul comunei Luncavița și Consiliul Local al comunei

Luncavița împotriva deciziei nr. 85/CA din 18 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Declină competența de soluționare a

cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

formulată de revizuenți împotriva aceleiași decizii în favoarea Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Obligă revizuenții la plata sumei de 150

lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26

iunie 2009.