ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4423/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 305 din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Consiliilor Locale C. și P. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care a solicitat anularea deciziei din 1 octombrie 2008 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și suspendarea executării acestei decizii, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat ca motiv de nelegalitate a deciziei din 1 octombrie 2008 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit, aprecierea eronată a autorității administrative, în sensul că, drumul comunal C.- P.-P. nu are o stare de funcționare maximă, prezentând degradări, iar forța majoră nu a fost invocată la data controlului, în condițiile în care, drumul comunal realizat cu finanțare prin programul SAPARD are viabilitate, starea de funcționare fiind una maximă, în raport de factorii de zonă și de amplasament.

Astfel, s-a reținut că prin contractul cadru înregistrat din 2003, încheiat între Agenția SAPARD și Asociația Consiliilor Locale C. și P., județul Tulcea, reclamanta și-a asumat obligația de a respecta pe toată durata contractului „criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare", precum și obligația de „a nu modifica substanțial proiectul prezentului contract pe o durată de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenția SAPARD". În procesul-verbal de constatare din 8 august 2008, s-a menționat că reclamanta nu a respectat criteriile de eligibilitate avute în vedere la încheierea contractului, prin neexecutarea lucrărilor de reparații pe întreg sectorul de drum finanțat prin programul SAPARD (10,903 km conform proiect tehnic).

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că au fost efectuate lucrări de reparații la drumul realizat cu finanțare europeană în anii 2007 și 2008, fără însă a putea fi precizată starea părții carosabile în urma acestor reparații și menținerea conformității actuale a drumului cu cel proiectat. Expertiza tehnico judiciară cu specialitatea construcții hidrotehnice a reliefat că inundațiile din anii 2005-2006 nu au avut efecte vizibile asupra digului de protecție, iar la o lucrare bine executată, după un proiect corespunzător, inundațiile nu ar fi trebuit să afecteze drumul, soluțiile tehnice și execuția urmând să fie cele corespunzătoare unui drum amplasat pe un dig de protecție contra inundațiilor, deci cu o incidență mai mare ca să fie deversat de ape față de un drum situat într-o zonă neinundabilă.

În acest context, concluziile cuprinse în raportul de expertiză judiciară cu specialitatea construcții civile, nu au fost reținute de instanță, întrucât expertul a apreciat starea de funcționare a drumului, prin prisma caracteristicilor unui drum pietruit, în condițiile în care, proiectul aprobat prin contractul încheiat cu Agenția SAPARD a fost pentru „modernizarea drumului comunal C.-P.-P. cu strat de macadam impermeabilizat, scopul încuviințării acestei probe fiind acela de a verifica în ce măsură lucrările de reparații au condus la repunerea drumului comunal în parametrii proiectați și realizați la finalizarea execuției.

În concluzie, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a realizat lucrările de reparații în termenele stabilite și acceptate prin însușirea fără obiecțiuni a procesului-verbal din 20 august 2007, precum și a raportului de control din 10 martie 2008, prin care s-a propus remedierea deficiențelor constatate până la data de 31 mai 2008, termenul fiind ulterior prelungit până la data de 15 iunie 2008. Totodată, s-a avut în vedere că cele consemnate de echipa de control în procesul-verbal din 24 iunie 2008 au fost însușite de reclamantă fără obiecțiuni, reținându-se la acel moment că beneficiarul nu a respectat contractul de finanțare prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, pe toată durata contractului.

Pe de altă parte, reclamanta s-a prevalat în apărarea sa, pentru a susține lipsa culpei în neefectuarea lucrărilor de reparații la termenele stabilite, pe împrejurarea că nu a beneficiat de fondurile necesare pentru lucrările de reparații, însă, prin hotărârea consiliului local din 2002 al Comunei C. s-a aprobat ca, în situația în care proiectul va fi finanțat prin programul SAPARD, Consiliul Local „să suporte cheltuielile de întreținere ale proiectului după finalizarea acestuia", iar neincluderea în bugetele anuale a sumelor destinate întreținerii acestui drum nu reprezintă o exonerare de răspundere față de obligațiile asumate prin contractul de finanțare.

În concluzie, s-a apreciat că decizia din 1 octombrie 2008 a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a fost corect fundamentată în raport de contractul de finanțare încheiat între reclamanta beneficiară și Agenția SAPARD, că beneficiara finanțării nu a respectat criteriile proiectului aprobat pe o durată de 5 ani după finalizarea proiectului, fiind dovedit că s-a produs o modificare substanțială, în sensul schimbării caracteristicilor drumului comunal dintr-un drum ce trebuia să aibă un strat de 10 cm de macadam impermeabilizat, într-un drum de piatră care prezintă denivelări și gropi, considerate normale de expert pentru acest tip de drum, cu o garanție de 12 ani, deși contractul prevede o garanție de 5 ani după finalizarea proiectului.

În ce privește cazul de forță majoră invocat de reclamantă, în dovedirea căruia a depus înscrisuri pentru a susține starea de calamitate naturală în urma inundațiilor din anii 2005 și 2006 și în raport de care s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. 1 la Contractul de finanțare din 14 aprilie 2003, respectiv aplicarea rezilierii contractului fără plata finanțării nerambursabile, s-a constatat că nu există la dosar nicio dovadă a reclamantei în sensul respectării procedurii de notificare a cazului de forță majoră către pârâtă, prevăzut de art. 18 alin. (2) din anexa nr. 1 la contract, neputând fi asimilate respectivei proceduri adresele emise de beneficiara investiției către Consiliul Județean Tulcea ori corespondența purtată de reclamantă cu executantul lucrării, SC D. SA Tulcea, situație în care devin incidente prevederile art. 18 alin. (3) din anexa la contract.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Asociația Consiliilor Locale C. și P., județul Tulcea criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a precizat în motivele de recurs că prima instanță nu a avut în vedere probatoriile administrate, existând posibilitatea rezilierii contractului fără a fi necesară plata finanțării nerambursabile, dacă se dovedește forța majoră. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința recurată Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea și a apreciat că actul administrativ atacat este legal, reținând că cele arătate în procesul-verbal din 2008 și în decizia din 2008 sunt reale.

Din analiza actelor dosarului rezultă fără dubiu că la data contractului s-au constatat o serie de deficiențe, beneficiarul neasigurând publicitatea proiectului și astfel încălcând dispozițiile art. 6 alin. (2) din Anexa nr. 2 și nr. 1 la Contractul de finanțare. S-a constatat că modernizarea drumului pentru comunele C. și P., județul Tulcea a devenit neeligibilă ca urmare a neefectuării de către beneficiar a lucrărilor de reparație și întreținere a drumului finanțat prin Programul SAPARD. Lucrările de reparații s-au făcut în 2007, deși încă din 2005 s-au semnalat deficiențe de beneficiar, iar Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit a solicitat acestuia să întreprindă măsurile necesare.

Conform contractului din 2008 s-a constatat că din toată lungimea drumului 10,903 km lucrările de reparații s-au făcut doar pentru 7 km, nefiind finalizate în totalitate. Este adevărat că beneficiarul a invocat forța majoră dar conform contractului de finanțare care are termene precise, trebuia ca recurentul să transmită acte doveditoare pentru acest fapt, lucru care nu s-a întâmplat. În ceea ce privește starea degradată a drumului invocată de beneficiar, datorită nivelului ridicat al Dunării pentru anii 2005-2006, acesta nu a notificat Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit referitor la forța majoră până la data contestării procesului-verbal de constatare, deși cunoștea și constatase că drumul prezenta deteriorări din 2005. Corect instanța de fond nu a reținut concluziile din raportul de expertiză judiciară, întrucât scopul probei a fost acela de a se verifica dacă lucrările de reparații au condus la repunerea drumului în parametrii proiectați.

Recurentul nu a făcut dovada că a realizat lucrările de reparații în termenul stabilit, termenul prelungindu-se până la 15 iunie 2008. Față de toate aceste considerente, se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de Asociația Consiliilor Locale C. și P., județul Tulcea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Consiliilor Locale C. și P., județul Tulcea împotriva sentinței nr. 305 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.