ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4423/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 305 din 20 septembrie 2010,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația

Consiliilor Locale C. și P. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, prin care a solicitat anularea deciziei din 1 octombrie 2008 emisă de Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, precum și suspendarea executării acestei decizii, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat ca motiv de nelegalitate

a deciziei din 1 octombrie 2008 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală

și Pescuit, aprecierea eronată a autorității administrative, în sensul că, drumul

comunal C.- P.-P. nu are o stare de funcționare maximă, prezentând degradări, iar

forța majoră nu a fost invocată la data controlului, în condițiile în care, drumul

comunal realizat cu finanțare prin programul SAPARD are viabilitate, starea de funcționare

fiind una maximă, în raport de factorii de zonă și de amplasament.

Astfel, s-a reținut că

prin contractul cadru înregistrat din 2003, încheiat între Agenția SAPARD și Asociația

Consiliilor Locale C. și P., județul Tulcea, reclamanta și-a asumat obligația de

a respecta pe toată durata contractului „criteriile de eligibilitate și de selecție

înscrise în cererea de finanțare", precum și obligația de „a nu modifica substanțial

proiectul prezentului contract pe o durată de 5 ani de la ultima plată efectuată

de Agenția SAPARD".

În procesul-verbal de

constatare din 8 august 2008, s-a menționat că reclamanta nu a respectat criteriile

de eligibilitate avute în vedere la încheierea contractului, prin neexecutarea lucrărilor

de reparații pe întreg sectorul de drum finanțat prin programul SAPARD (10,903 km

conform proiect tehnic).

Din declarațiile martorilor

audiați în cauză, s-a reținut că au fost efectuate lucrări de reparații la drumul

realizat cu finanțare europeană în anii 2007 și 2008, fără însă a putea fi precizată

starea părții carosabile în urma acestor reparații și menținerea conformității actuale

a drumului cu cel proiectat.

Expertiza tehnico judiciară

cu specialitatea construcții hidrotehnice a reliefat că inundațiile din anii 2005-2006

nu au avut efecte vizibile asupra digului de protecție, iar la o lucrare bine executată,

după un proiect corespunzător, inundațiile nu ar fi trebuit să afecteze drumul,

soluțiile tehnice și execuția urmând să fie cele corespunzătoare unui drum amplasat

pe un dig de protecție contra inundațiilor, deci cu o incidență mai mare ca să fie

deversat de ape față de un drum situat într-o zonă neinundabilă.

În acest context, concluziile

cuprinse în raportul de expertiză judiciară cu specialitatea construcții civile,

nu au fost reținute de instanță, întrucât expertul a apreciat starea de funcționare

a drumului, prin prisma caracteristicilor unui drum pietruit, în condițiile în care,

proiectul aprobat prin contractul încheiat cu Agenția SAPARD a fost pentru „modernizarea

drumului comunal C.-P.-P. cu strat de macadam impermeabilizat, scopul încuviințării

acestei probe fiind acela de a verifica în ce măsură lucrările de reparații au condus

la repunerea drumului comunal în parametrii proiectați și realizați la finalizarea

execuției.

În concluzie, s-a reținut

că reclamanta nu a făcut dovada că a realizat lucrările de reparații în termenele

stabilite și acceptate prin însușirea fără obiecțiuni a procesului-verbal din 20

august 2007, precum și a raportului de control din 10 martie 2008, prin care s-a

propus remedierea deficiențelor constatate până la data de 31 mai 2008, termenul

fiind ulterior prelungit până la data de 15 iunie 2008.

Totodată, s-a avut în

vedere că cele consemnate de echipa de control în procesul-verbal din 24 iunie 2008

au fost însușite de reclamantă fără obiecțiuni, reținându-se la acel moment că beneficiarul

nu a respectat contractul de finanțare prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate

și de selecție înscrise în cererea de finanțare, pe toată durata contractului.

Pe de altă parte, reclamanta

s-a prevalat în apărarea sa, pentru a susține lipsa culpei în neefectuarea lucrărilor

de reparații la termenele stabilite, pe împrejurarea că nu a beneficiat de fondurile

necesare pentru lucrările de reparații, însă, prin hotărârea consiliului local

din 2002 al Comunei C. s-a aprobat ca, în situația în care proiectul va fi finanțat

prin programul SAPARD, Consiliul Local „să suporte cheltuielile de întreținere ale

proiectului după finalizarea acestuia", iar neincluderea în bugetele anuale

a sumelor destinate întreținerii acestui drum nu reprezintă o exonerare de răspundere

față de obligațiile asumate prin contractul de finanțare.

În concluzie, s-a apreciat

că decizia din 1 octombrie 2008 a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit a fost corect fundamentată în raport de contractul de finanțare încheiat

între reclamanta beneficiară și Agenția SAPARD, că beneficiara finanțării nu a respectat

criteriile proiectului aprobat pe o durată de 5 ani după finalizarea proiectului,

fiind dovedit că s-a produs o modificare substanțială, în sensul schimbării caracteristicilor

drumului comunal dintr-un drum ce trebuia să aibă un strat de 10 cm de macadam impermeabilizat,

într-un drum de piatră care prezintă denivelări și gropi, considerate normale de

expert pentru acest tip de drum, cu o garanție de 12 ani, deși contractul prevede

o garanție de 5 ani după finalizarea proiectului.

În ce privește cazul de

forță majoră invocat de reclamantă, în dovedirea căruia a depus înscrisuri pentru

a susține starea de calamitate naturală în urma inundațiilor din anii 2005 și 2006

și în raport de care s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 11 alin. (1) din

anexa nr. 1 la Contractul de finanțare din 14 aprilie 2003, respectiv aplicarea

rezilierii contractului fără plata finanțării nerambursabile, s-a constatat că nu

există la dosar nicio dovadă a reclamantei în sensul respectării procedurii de notificare

a cazului de forță majoră către pârâtă, prevăzut de art. 18 alin. (2) din anexa

nr. 1 la contract, neputând fi asimilate respectivei proceduri adresele emise de

beneficiara investiției către Consiliul Județean Tulcea ori corespondența purtată

de reclamantă cu executantul lucrării, SC D. SA Tulcea, situație în care devin incidente

prevederile art. 18 alin. (3) din anexa la contract.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Asociația Consiliilor Locale C. și P., județul Tulcea criticând-o

ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în motivele

de recurs că prima instanță nu a avut în vedere probatoriile administrate, existând

posibilitatea rezilierii contractului fără a fi necesară plata finanțării nerambursabile,

dacă se dovedește forța majoră.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele și lucrările

dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința recurată

Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea și a apreciat că actul administrativ

atacat este legal, reținând că cele arătate în procesul-verbal din 2008 și în decizia

din 2008 sunt reale.

Din analiza actelor dosarului

rezultă fără dubiu că la data contractului s-au constatat o serie de deficiențe,

beneficiarul neasigurând publicitatea proiectului și astfel încălcând dispozițiile

art. 6 alin. (2) din Anexa nr. 2 și nr. 1 la Contractul de finanțare. S-a constatat

că modernizarea drumului pentru comunele C. și P., județul Tulcea a devenit neeligibilă

ca urmare a neefectuării de către beneficiar a lucrărilor de reparație și întreținere

a drumului finanțat prin Programul SAPARD.

Lucrările de reparații

s-au făcut în 2007, deși încă din 2005 s-au semnalat deficiențe de beneficiar, iar

Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit a solicitat acestuia să întreprindă

măsurile necesare.

Conform contractului din

2008 s-a constatat că din toată lungimea drumului 10,903 km lucrările de reparații

s-au făcut doar pentru 7 km, nefiind finalizate în totalitate.

Este adevărat că beneficiarul

a invocat forța majoră dar conform contractului de finanțare care are termene precise,

trebuia ca recurentul să transmită acte doveditoare pentru acest fapt, lucru care

nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește starea

degradată a drumului invocată de beneficiar, datorită nivelului ridicat al Dunării

pentru anii 2005-2006, acesta nu a notificat Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea

Rurală și Pescuit referitor la forța majoră până la data contestării procesului-verbal

de constatare, deși cunoștea și constatase că drumul prezenta deteriorări din 2005.

Corect instanța de fond

nu a reținut concluziile din raportul de expertiză judiciară, întrucât scopul probei

a fost acela de a se verifica dacă lucrările de reparații au condus la repunerea

drumului în parametrii proiectați.

Recurentul nu a făcut

dovada că a realizat lucrările de reparații în termenul stabilit, termenul prelungindu-se

până la 15 iunie 2008.

Față de toate aceste considerente,

se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se

va respinge recursul declarat de Asociația Consiliilor Locale C. și P., județul

Tulcea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Consiliilor

Locale C. și P., județul Tulcea împotriva sentinței nr. 305 din 20 septembrie 2010

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2011.