ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată în data de 4 august 2008, la Curtea de Apel Constanța, reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanta, anularea Hotărârii nr. 30947 din 30 iulie 2008 emisă de pârâtă și stabilirea calității de persoană strămutată din motive etnice, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c) al Legii nr. 189/2000. In motivarea contestației reclamanta a arătat că s-a născut la data de 30 octombrie 1942 în localitatea Corbu, județul Constanța, în perioada n care părinții săi aveau calitatea de persoane strămutate, urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940, situație care face ca și copiii să dobândească același statut juridic cu al părinților.

Prin sentința civilă nr. 1/CA din 7 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei B.D., a anulat hotărârea nr. 30947 din 30 iulie 2008 a Casei Județene de Pensii Constanța și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată în altă localitate, pentru perioada 30 octombrie 1942-06 martie 1945, care vor fi acordate începând cu data de 01 februarie 2008. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 30 octombrie 1942 în localitatea Corbu, jud. Constanța, în timpul strămutării părinților săi din localitatea de domiciliu aflată în județul Caliacra - Bulgaria, ca urmare a încheierii Tratatului de la Craiova în 1940 între România și Bulgaria.

A mai reținut Curtea de Apel Constanța că, prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să beneficieze toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor etnice, atât în mod nemijlocit, cât și indirect, cum este și situația copiilor născuți în perioada în care părinții lor au fost refugiați sau strămutați din motive etnice. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, arătând că instanța de fond a interpretat greșit legea, deoarece dacă legiuitorul ar fi dorit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și copiii născuți în perioada refugiului, ar fi stabilit în mod expres acest lucru.

S-a mai arătat că potrivit Tratatului, s-a stabilit un termen de 3 luni pentru efectuarea schimbului de populație, din momentul semnării acestui act, iar reclamanta nu s-a născut în acest interval de timp. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. In conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit, cum sunt și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. Interpretarea corectă a textului de lege aplicabil în speță nu poate să fie decât în sensul că un minor, mai ales la o vârstă fragedă, astfel cum se afla reclamanta B.D. (fiind născută la data de 30 octombrie 1942), a împărtășit condiția grav restrictivă impusă părinților săi prin operațiunea de strămutare din localitatea de domiciliu, suportând consecințele materiale și morale ale refugiului, care începând cu data nașterii s-au răsfrânt și asupra sa.

Din actele oficiale depuse la dosar, eliberate de Arhivele Naționale ( filele 4-5 dosar fond) rezultă cu certitudine faptul strămurării mamei reclamantei - F.M., împreună cu bunicul său F.C. din localitatea de domiciliu Mișamale, jud. Caliacra - Bulgaria, în localitatea Corbul de Jos - jud. Constanța, iar din actele de stare civilă reiese aspectul nașterii reclamantei în perioada avută în vedere de legiuitor.

Față de cele expuse mai sus, în mod corect instanța de fond a constatat că reclamanta are calitatea de persoană strămutată și implicit de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, din momentul nașterii sale 30 octombrie 1942 și până la 6 martie 1945, urmând ca aceste drepturi să fie acordate conform art. 5 alin. (1), cu începere de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, respectiv 01 februarie 2008. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția și motivarea primei instanțe sunt în afară de orice critică și exprimă în mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța, împotriva sentinței civile nr. 1/CA din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2009.