ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată în data de 4 august 2008, la Curtea de Apel Constanța,

reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii

Constanta, anularea Hotărârii nr. 30947

din 30 iulie 2008 emisă de pârâtă și stabilirea

calității de persoană

strămutată din motive etnice, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c)

al Legii nr. 189/2000.

In motivarea

contestației reclamanta a arătat că s-a născut la data de 30 octombrie 1942 în localitatea

Corbu, județul Constanța, în

perioada n

care părinții săi aveau calitatea de persoane strămutate,

urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din

1940, situație care face

ca și copiii

să dobândească același statut juridic cu al părinților.

Prin

sentința civilă nr. 1/CA din 7 ianuarie 2009, Curtea de Apel

Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei B.D., a anulat hotărârea nr. 30947 din 30 iulie 2008 a

Casei Județene de Pensii

Constanța

și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată în

altă localitate, pentru perioada 30 octombrie

1942-06 martie 1945, care vor fi

acordate începând cu data de 01

februarie 2008.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta

s-a născut la data de

30 octombrie 1942 în localitatea Corbu, jud.

Constanța, în timpul strămutării părinților săi din

localitatea de

domiciliu aflată în județul

Caliacra - Bulgaria, ca urmare a încheierii Tratatului de la Craiova în 1940

între România și Bulgaria.

A mai reținut Curtea

de Apel Constanța că, prin dispozițiile

O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, legiuitorul a urmărit ca

de drepturile compensatorii să beneficieze toate

persoanele, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor etnice,

atât în mod nemijlocit, cât și indirect, cum este și situația copiilor născuți

în

perioada în care părinții lor au fost

refugiați sau strămutați din motive

etnice.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța, arătând că instanța de

fond a

interpretat greșit legea, deoarece dacă legiuitorul ar fi dorit să

beneficieze

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și copiii

născuți în perioada refugiului, ar fi stabilit în mod expres acest

lucru.

S-a

mai arătat că potrivit Tratatului, s-a stabilit un termen de 3

luni pentru efectuarea schimbului de

populație, din momentul

semnării acestui

act, iar reclamanta nu s-a născut în acest interval de

timp.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ.

, Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum

se va arăta în continuare.

In

conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de

la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act

normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul și

interpretarea textului de lege menționat,

rezultă

că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din

motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face

distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate

persoanele, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie

în mod implicit,

cum sunt și copiii născuți

în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Interpretarea corectă

a textului de lege aplicabil în speță nu

poate

să fie decât în sensul că un minor, mai ales la o vârstă fragedă,

astfel cum se afla reclamanta B.D. (fiind născută

la data de

30 octombrie 1942), a împărtășit condiția grav restrictivă

impusă părinților săi prin operațiunea de strămutare din localitatea de

domiciliu, suportând consecințele materiale și morale ale refugiului, care

începând cu data nașterii s-au răsfrânt și asupra sa.

Din actele oficiale

depuse la dosar, eliberate de Arhivele Naționale ( filele 4-5 dosar fond)

rezultă cu certitudine faptul strămurării mamei reclamantei - F.M., împreună cu

bunicul său F.C. din localitatea de domiciliu

Mișamale,

jud. Caliacra - Bulgaria, în localitatea Corbul de Jos - jud.

Constanța,

iar din actele de stare civilă reiese aspectul nașterii

reclamantei în perioada avută în vedere de legiuitor.

Față

de cele expuse mai sus, în mod corect instanța de fond a

constatat că reclamanta are

calitatea de persoană strămutată și implicit

de beneficiară a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, din

momentul nașterii sale 30 octombrie 1942 și până

la 6 martie 1945, urmând

ca aceste drepturi să fie acordate conform art. 5 alin.

(1), cu începere de

la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii la Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, respectiv 01

februarie 2008. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția

și

motivarea primei instanțe sunt în afară

de orice critică și exprimă în

mod corect de înțelegere a legii în resorturile

și finalitatea sa, astfel

încât, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a

respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii

Constanța,

împotriva sentinței civile nr. 1/CA din 7 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 6 mai 2009.