ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2009

HOTĂRÂRE
27.02.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și

lucrărilor cauzei, se rețin următoarele:

Prin sentința penală nr.

252/ F din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a

respins, ca nefondată, plângerea petentei SC C.I. SRL împotriva ordonanței nr.

1107/P/2007 din 18 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și rezoluției nr. 1275/II/2/2008 din 28 iulie 2008 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe

intimații cauzei.

S-au menținut ordonanța și

rezoluția atacate.

În motivarea acestei

sentințe se rețin următoarele:

Prin ordonanța nr.

1107/P/2007 din 18 iunie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a

dispus:

penale față de subcomisarul de poliție E.G.,

sub aspectul comiterii infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 220 alin. (1) – (3), art. 217 alin. (1), art. 323

și art. 324 alin. (2) C. pen.

;

urmăririi penale fată de B.G., J.I., D.C., C.D.N., P.S.M., C.M., P.D. și M.G.,

sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 220 alin.

(1) – (3) C. pen.;

urmăririi penale față de G.I., G.I.B. și R.A., sub aspectul comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 192 alin. (2), art. 217

alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3) și art. 320 alin. (1) C. pen.;

urmăririi penale față de notarul public M.P., sub aspectul comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.;

față de C.O. și S.G., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute

de art. 180 alin. (1), art. 189 alin. (2), art. 192 alin. (2), art. 193, art.

217 alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3) și art. 320 alin. (1) C. pen. și

respectiv față de G.C. și P.G.I., cercetați sub aspectul comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3), art.

246, art. 323 și art. 324 alin. (2) C. pen. și declinarea competenței de

soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

București.

Cheltuielile

judiciare, în cuantum de 25 RON, au rămas în sarcina statului, conform art. 192

alin. (3) și final C. proc. pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul care a instrumentat cauza a constatat următoarele:

Prin adresa nr.

1417/VIII-1/2007 din data de 18 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre

competentă soluționare,

plângerile formulate de G.C.,

în nume propriu și ca

reprezentant legal al SC J. SRL și A.J.R.R., având în vedere calitatea unora

dintre făptuitori.

Acesta a solicitat

inițial efectuarea de cercetări față de

„un grup

de

aproximativ 12 persoane”,

sub aspectul comiterii

infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și tulburarea folosinței

locuinței, prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 217 alin. (1) și art. 320

alin. (1) C. pen.

În fapt, a arătat că,

în dimineața zilei de 14 iulie 2007, mai multe persoane necunoscute au pătruns

fără drept în imobilul situat în București, Calea Dorobanților, au solicitat

celor prezenți să părăsească acel imobil, au blocat accesul prin sudarea unui

grilaj metalic la intrare, au distrus mai multe bunuri (în special mobilier) și

au refuzat, la solicitarea sa expresă, să părăsească imobilul, pretinzând că

dețin un drept de proprietate asupra acestuia.

Ulterior, și-a

detaliat plângerea, solicitând:

- tragerea la

răspundere penală a numitului C.O., a reprezentantului SC A.N.S. SRL și a celor

3 avocați care i-au asistat pe aceștia, la data de 14 iulie 2007, pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180, art. 192 alin. (2), art. 217

alin. (1) și art. 320 alin. (1) C. pen.

;

- tragerea la răspundere

penală a lucrătorilor din cadrul Secției 1 Poliție, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că, la aceeași

dată, nu au luat măsuri pentru a-i împiedica pe cei anterior indicați să

săvârșească faptele menționate;

- tragerea la

răspundere penală a notarului public și a funcționarilor publici care au permis

și au întocmit mai multe acte juridice având ca obiect imobilul în litigiu,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Aceste plângeri au

fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr.

1107/P/2007, fiind trimise la S.C.P. al D.G.P.M.B., pentru efectuarea de acte

premergătoare sub aspectul celor sesizate.

O altă plângere cu

obiect similar, formulată de G.C., a fost înregistrată la Secția 1 Poliție la

data de 14 iulie 2007. Ulterior, prin rezoluția nr. 11184/P/2007 din data de 06

mai 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a declinat

competența de soluționare a cauzei respective în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, unde dosarul a fost înregistrat sub nr.

Având în vedere

identitatea de obiect și de părți dintre cele două dosare, prin rezoluția din

data de 17 iunie 2008, s-a dispus conexarea dosarului nr. 958/P/2008 la dosarul

nr. 1107/P/2007.

Fiind audiat, la data

de 05 martie 2008, G.C. a precizat că solicită efectuarea de cercetări față de

reprezentanții SC A.N.S. SRL și SC C.I. SRL și sub aspectul comiterii

infracțiunilor de amenințare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute

de art. 193 și art. 189 alin. (2) C. pen.

A arătat că, la data

de 14 iulie 2007, în aceleași circumstanțe de loc și timp, personalul celor

două societăți au proferat amenințări la adresa angajaților SC J. SRL și A.J.R.R.

și i-au lipsit de libertate pe aceștia.

Prin adresa nr.

P/67133 din data de 29 august 2007, S.I.I. din cadrul D.G.P.M.B. a înaintat

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

plângerea

formulată de SC C.I. SRL,

reprezentată de

administrator C.O., prin care aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală

a subcomisarului de poliție E.G. și a numiților P.G.I. și G.C., pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 220, art. 246, art. 217 alin. (1),

art. 324 alin. (2) și art. 323 C. pen.

De asemenea, prin adresa

nr. 1126053 din data de 05 octombrie 2007, Secția 1 Politie a înaintat

aceluiași parchet o plângere similară formulată de SC C.I. SRL împotriva

acelorași persoane.

În fapt, s-a arătat

că, la data de 14 iulie 2007, cele 3 persoane, însoțite de mai mulți lucrători

de poliție și jandarmi, au pătruns în interiorul imobilului situat în

București, Calea Dorobanților, l-au ocupat fără drept, în lipsa

consimțământului titularilor drepturilor de proprietate și respectiv de

folosință și au ordonat evacuarea și distrugerea mai multor obiecte de mobilier

și birotică aparținând SC A.N.S. SRL.

Potrivit plângerii

formulate de reprezentantul legal al SC C.I. SRL, această societate este

titulara dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv, în baza

Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, inclusiv drepturi litigioase,

autentificat prin încheierea nr. 268 din data de 30 ianuarie 2007 a B.N.P. M.P.

și A. Ulterior, în baza contractului încheiat la data de 22 mai 2007,

societatea a închiriat imobilul SC A.N.S. SRL, pe o perioadă de un an, până la

data de 21 mai 2008. Din declarațiile administratorului celei din urmă

societăți, C.O., a rezultat că urma să înființeze în acea locație un punct de

lucru.

S-a mai arătat că, în

dimineața zilei menționate, mai mulți angajați ai SC A.N.S. SRL s-au deplasat

la imobilul în discuție, împreună cu reprezentanții proprietarei și chiriașei,

C.O. și respectiv S.G., pentru

„a prelua în mod pașnic

posesia imobilului, fără a întâmpina nicio opreliște din partea ocupanților

acestuia”,

respectiv angajați și reprezentanți ai SC J. SRL și A.J.R.R.

Cu această ocazie, s-a procedat la introducerea în imobil a mai multor obiecte

de mobilier și alte bunuri necesare activității punctului de lucru ce urma a fi

constituit. După plecarea reprezentanților legali ai SC C.I. SRL și SC A.N.S.

SRL, în imobil au pătruns P.G.I. și ofițerul de poliție E.G. care, împreună cu

G.C., au solicitat în mod abuziv angajaților celei din urmă societăți, rămași

la fața locului, să părăsească imobilul și au dat ordin celor prezenți să

procedeze la evacuarea acestora, ocazie cu care au fost distruse mai multe

bunuri.

Aceste plângeri au

fost înregistrate sub nr. 1374/P/2007, iar prin rezoluția din data de 30

ianuarie 2008 au fost conexate la dosarul nr. 1107/P/2007.

Prin

plângerea

formulată de G.C.

,

acesta a solicitat, la

rândul său, tragerea la răspundere penală a reprezentanților SC C.I. SRL (C.O.)

și SC A.N.S. SRL (S.G.), precum și a avocaților acestora, pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 217 alin. (1) și art. 320

alin. (1) C. pen., arătând că aceștia, însoțiți de alte persoane, au pătruns în

dimineața zilei de 14 iulie 2007 în imobilul menționat și l-au luat în

stăpânire, introducând în el mai multe obiecte de mobilier. A mai arătat că

imobilul respectiv se află în folosința SC J. SRL și A.J.R.R. din anul 1992 și

că, la solicitarea sa expresă, persoanele anterior indicate au refuzat să-l

părăsească, pretinzând că sunt îndrituiți să-l ocupe în virtutea calității de

proprietar și respectiv chiriaș, condiții în care a fost necesară intervenția

organelor de poliție pentru restabilirea situației.

Pe baza actelor

premergătoare efectuate în cauză, procurorul a stabilit următoarea situație de

fapt:

Prin

sentința civilă nr.

8895/1996 a Judecătoriei

Sectorului 1 București, rămasa definitivă și irevocabilă prin decizia civilă

nr. 357/1998 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, G.A.L. (L.G.)

și W.H.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în

calitate de moștenitori ai fostului proprietar, W.A.

Punerea în posesie

asupra imobilului s-a realizat în baza dispoziției nr. 2669/1998 a Primarului

General al Municipiului București, având loc efectiv la data de 31 martie 1999,

conform procesului verbal de predare-primire nr. 23887/1999.

Ulterior, dreptul de

proprietate asupra imobilului a fost transmis SC C.I. SRL, prin Contractul de

vânzare-cumpărare de drepturi, inclusiv drepturi litigioase, încheiat la data

de 30 ianuarie 2007 și autentificat prin încheierea nr. 268/2007 a B.N.P. M.P.

și A.

La data de 22 mai

2007, SC C.I. SRL a încheiat cu SC A.N.S. SRL, reprezentată de președintele

consiliului de administrație (S.G.), un contract de închiriere. Potrivit

clauzelor acestui contract, proprietarul transmitea chiriașului dreptul de

folosință asupra imobilului pe o perioadă de 12 luni, respectiv până la data de

21 mai 2008.

La momentul comiterii

faptelor reclamate în plângeri, imobilul respectiv făcea obiectul mai multor

litigii civile, aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București,

Judecătoriei Brașov și Curții de Apel București (anulare certificat de

moștenitor, cerere în constatare și recunoaștere a dreptului de retenție,

contestație în anulare).

Același imobil a fost

atribuit drept sediu A.J.R.R., în baza ordinelor de repartizare nr. 175 din

data de 03 septembrie 1992 și respectiv nr. 176 din data de 04 septembrie 1992,

emise de S.S.P.V.R.D. din cadrul Guvernului României. Conform ultimului ordin

de repartizare, etajul 1 al imobilului a fost atribuit asociației menționate,

cu condiția refacerii.

Cu ocazia audierii, G.C.

a declarat că imobilul avea inițial 3 corpuri, dintre care 2 erau afectate de

cutremurul din anul 1977, fiind propus pentru demolare. Imobilul a fost refăcut

parțial de către A.J.R.R.

În acest context, în

dimineața zilei de 14 iulie 2007, C.O. și S.G., însoțiți de mai mulți angajați

ai SC A.N.S. SRL, s-au deplasat la imobil, pătrunzând în interior și procedând

la introducerea unor obiecte de mobilier și alte bunuri necesare funcționării

punctului de lucru al acestei societăți. Aceștia au fost însoțiți și de către

avocații G.I., G.I.B. și R.A., care reprezentau SC C.I. SRL.

Angajații SC J. SRL și

reprezentanții A.J.R.R., prezenți în imobil (în incinta căruia funcționa un

restaurant), au solicitat explicații cu privire la intrarea în local a

persoanelor anterior menționate.

Totodată, ambele

tabere au solicitat intervenția organelor de poliție.

Inițial, la fata

locului, s-a prezentat un echipaj alcătuit din agenții P.S.M. și C.M.

Fiind depășiți de

situația creată, dar și numeric, aceștia au solicitat deplasarea la fața

locului și a altui echipaj.

Urmare a acestei

solicitări, la imobil s-au prezentat și agenții M.G. și P.D.

La sesizarea lui G.C.

cu privire la faptul că persoane neidentificate au pătruns în imobil,

distrugând o parte din bunuri, la fața locului s-a deplasat și grupa operativă

a Secției 1 Poliție, alcătuită din subinspectorul D.C. și agentul șef C.D.N.

Aceștia au procedat la efectuarea cercetării la fața locului, întocmind un

proces verbal în care au fost consemnate mai multe distrugeri și deteriorări de

bunuri (obiecte de mobilier, tablouri, sticle).

De asemenea, agenții P.S.M.

și C.M. au întocmit un proces verbal în care au fost menționate susținerile

reprezentanților părților implicate. Procesul verbal a fost semnat de G.I., C.O.,

S.G., G.C. și S.R.Ș.. După cum se arată în cuprinsul acestui proces verbal,

reprezentanții legali ai SC C.I. SRL și SC A.N.S. SRL au afirmat că au

calitatea de proprietar și respectiv chiriaș ai imobilului și că, la data

respectivă, au pătruns în interior fără a întâmpina opoziție din partea

ocupanților acestuia și fără a urmări evacuarea de bunuri sau persoane, în timp

ce reprezentantul A.J.R.R. a precizat că imobilul în cauză constituie sediul

acesteia și nu există nicio hotărâre judecătorească de evacuare. S-a mai

consemnat că S.G. a fost însoțit de 6 agenți de pază, angajați ai SC A.N.S.

SRL, care au pătruns în imobil. De asemenea, la fața locului, au fost

identificați doi angajați ai SC G.M.C.G. SRL, respectiv T.V. și Ț.D., care

urmau să monteze grilaje metalice la ușile de acces în imobil, la solicitarea

lui S.G.

Pentru moment,

litigiul dintre părți s-a aplanat, ceea ce a determinat plecarea de la fața

locului a numiților C.O., S.G., G.I., G.l.B. și R.A.

Ulterior, întrucât în

imobil au rămas agenții de pază ai SC A.N.S. SRL, litigiul a reizbucnit.

În aceste condiții, G.C.

a solicitat din nou intervenția organelor de poliție.

Drept urmare, la fața

locului s-au prezentat subcomisarul E.G., șef al Biroului de Investigații

Criminale din cadrul Secției 1 Poliție, subinspectorii B.G. și J.I., din cadrul

B.C.P. al aceleiași secții, grupa operativă și alți agenți de ordine. De

asemenea, la imobil s-a deplasat și un echipaj de jandarmerie, care a rămas în

exterior, neparticipând la aplanarea conflictului.

La fața locului a fost

prezent și P.G.I., funcționar în cadrul C.S.C.

După ce s-a informat

asupra situației de fapt și de drept, subcomisarul E.G. a solicitat angajaților

SC A.N.S. SRL să părăsească imobilul, aducându-le la cunoștință că pot proceda

la luarea în stăpânire a imobilului doar în baza unei hotărâri judecătorești,

cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare, s-a

procedat la scoaterea din imobil a bunurilor aparținând acelei societăți.

Fiind audiat, B.G. a

precizat:

„în timpul discuțiilor purtate cu angajații SC A.N.S.

SRL, li s-a pus în vedere că, dacă nu dețin hotărâre de evacuare, să părăsească

imobilul împreună cu bunurile aduse. Cei în cauză au înțeles și au început să

care afară o parte din bunurile din imobil. Menționez faptul că, în niciun

moment, niciun polițist prezent la fața locului nu a dispus angajaților SC J.

SRL să evacueze mobilierul aflat în proprietatea SC A.N.S. SRL și nici nu au

fost aruncate sau sustrase părți din mobilier sau alte bunuri”.

De asemenea, D.C. și C.D.N.

au declarat că nu l-au auzit pe subcomisarul să ordone angajaților SG J. SRL să

procedeze la evacuarea și distrugerea bunurilor aparținând SC A.N.S. SRL.

La rândul său, E.G. a

declarat următoarele:

„după ce ne-am documentat cu privire

la situația de fapt, am pus în vedere firmei de pază să părăsească imobilul

împreună cu toate bunurile depozitate și să revină în momentul în care vor avea

o hotărâre judecătorească definitivă, împreună cu un executor judecătoresc ..

Toate discuțiile au avut loc în stradă și ulterior în localul imobilului și

s-au desfășurat pe ton civilizat și amiabil, părțile implicate înțelegând să,

procedeze conform legilor în vigoare, conformându-se celor solicitate de noi,

să părăsească imobilul împreună cu bunurile depozitate abuziv, fapt ce s-a și

întâmplat fără incidente, altercații sau intervenții în forță ale poliției sau

jandarmilor, așa cum se susține în plângere”.

Fiind audiată, G.I. a

arătat că a acordat asistență juridică, în calitate de avocat, SC C.I. SRL,

proprietara imobilului în litigiu și că, în dimineața zilei de 14 iulie 2007,

l-a însoțit, împreună cu soțul și respectiv colaboratorul său (avocații G.I.B.

și R.A.), pe reprezentantul societății, C.O., la fața locului. A mai precizat

că a pătruns în imobil, împreună cu toate aceste persoane, rămânând în curtea

interioară și asistând la discuțiile dintre părți.

În raport cu aspectele

constatate, procurorul a apreciat că acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare fată de lucrătorii de politie E.G., B.G., J.I., D.C., C.D.N., P.S.M., C.M.,

P.D. și M.G., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece din actele

premergătoare a rezultat că aspectele sesizate de SC C.I. SRL și G.C. nu se

confirmă, aceștia acționând cu respectarea prevederilor legale și a normelor

deontologice.

Aceeași apreciere a

fost exprimată de procuror, cu referire la aceleași persoane, și în ceea ce

privește infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (1)

– (3) C. pen. (în plângerea formulată de SC C.I. SRL), cu motivarea că acestea

nu au luat în stăpânire imobilul, în înțelesul elementului material al textului

de incriminare, ci au pătruns în interior cu acordul deținătorului, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu.

Procurorul a apreciat

că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de E.G. nici cât privește

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 și art. 324 alin. (2) C. pen.,

întrucât faptele sesizate în plângerea formulată de SC C.I. SRL nu există.

În ceea ce privește

infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., procurorul

a constatat că E.G. nu a participat la comiterea faptei respective.

Referitor la avocații

G.I., G.I.B. și R.A., procurorul a constatat că acțiunea penală nu poate fi

exercitată față de aceștia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare

de domiciliu [(prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.)], tulburarea folosinței

locuinței [(prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen.)] și tulburare de posesie [(prevăzută

de art. 220 alin. (1) – (3) C. pen.)], întrucât din materialul probator al

cauzei a rezultat că faptele sesizate de G.C. nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor respective, atât sub aspectul laturii

obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. Astfel, în ceea ce privește

infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 320 alin. (1) C. pen., a

reținut că faptele reclamate nu se îndeplinesc una dintre cerințele laturii

obiective, respectiv aceea că nu se raportează la locuință, în accepțiunea

textelor de incriminare. Ceea ce protejează legea penală prin incriminarea

celor două infracțiuni, este inviolabilitatea domiciliului și respectiv dreptul

la viață privată, inclusiv în propria locuință. Or, în speță, imobilul în

litigiu nu avea destinația de locuință, funcționând ca restaurant. Prin urmare,

pătrunderea fără drept în acel spațiu, refuzul de a-l părăsi la cererea celui

îndrituit, precum și împiedicarea folosinței normale, nu constituie

infracțiuni. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1)

(3) C. pen., a reținut că făptuitorii nu au acționat cu intenția de a ocupa

imobilul.

Cu privire la

infracțiunile de distrugere și lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 217

alin. (1) și respectiv de art. 180 alin. (1) C. pen., procurorul a constatat că

avocații anterior menționați nu au participat la comiterea faptelor.

Referitor la plângerea

formulată de G.C. împotriva notarului public M.P., procurorul a constatat că

acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, sub aspectul comiterii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.

Cu

privire la plângerile

formulate de SC C.I. SRL împotriva numiților P.G.I.

și

G.C.,

sub

aspectul comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1)

,

art. 220 alin. (1)

– (

3), art. 246, art. 323

și art. 324 alin. (2) C. pen., precum și a plângerii formulate de G.C.

împotriva numiților C.O., S.G. ș.a., sub aspectul comiterii infracțiunilor

prevăzute de art.

180

alin. (1)

,

art. 189 alin. (2),

art. 192 alin. (2), art. 193, art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3) și

art. 320 alin. (1) C. pen., procurorul, invocând dispozițiile art. 25 și art.

30 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen., a apreciat că se impune

disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor, cauza astfel disjunsă

fiind declinată, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Împotriva

acestei ordonanțe,

au formulat plângeri

la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

conform art. 278 C. proc. pen., SC C.I. SRL și SC A.N.S. SRL.

În motivarea celei

dintâi plângeri, distinct de reiterarea unor susțineri conținute în plângerea

penală, s-â arătat, în principal, că subcomisarul E.G. a refuzat să încheie

vreun proces verbal prin care să se ateste constatările și măsurile dispuse,

precum și însăși participarea sa la acele activități. S-a mai arătat că este

„cel

puțin contradictorie"

măsura de disjungere a

cauzei și de declinare a competenței, referitor la ceilalți făptuitori, în

condițiile în care, în prealabil, procurorul a admis ideea conexării cauzelor,

infracțiunile fiind indivizibile.

În motivarea celei

de-a doua plângeri, s-a arătat, în esență, că soluția contestată este

neîntemeiată, întrucât procurorul ar fi reținut în mod greșit că reprezentanții

SC A.N.S. SRL ar fi părăsit imobilul de bună voie, iar nu

„somați

ultimativ”

de polițiștii și jandarmii aflați sub comanda

subcomisarului E.G.

Prin

Rezoluția

nr. 1275/11/2/2008 din data de 28 iulie 2008,

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiate,

aceste plângeri, ce au fost conexate.

În motivarea acestei

rezoluții, s-au arătat următoarele:

de poliție nu au participat la efectuarea unor acte procedurale de executare,

niciuna dintre părți neformulând vreo solicitare în acest sens, potrivit

dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Totodată, organele de

poliție nu au efectuat nici acte de cercetare penală, nici acte de constatare a

vreunei contravenții (abia ulterior evenimentelor din 14 iulie 2007, ca urmare

a plângerilor penale formulate de toate părțile implicate, au fost constituite

dosare penale).

În aceste condiții,

neîntocmirea unui proces verbal de către subcomisarul E.G. nu întrunește, nici

sub aspectul laturii obiective, nici

sub aspectul

laturii

subiective, elementele

constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Situația de fapt

reținută de procuror, care a stat la baza soluției acestuia, a constat, contrar

susținerilor petentelor, în retragerea de bună voie din imobil a persoanelor

reprezentând SC A.N.S. SRL și a bunurilor mobile ale acestora.

Disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu privire la ceilalți

făptuitori, ar fi fost nelegale și neîntemeiate, având în vedere legătura de

indivizibilitate dintre fapte, numai în situația în care nu s-ar fi dispus în

prealabil o soluție cu privire la subcomisarul E.G. ș.a., ceea ce nu s-a

întâmplat în speță.

Împotriva ordonanței

și rezoluției anterior

menționate, ultima comunicată la data de 04 august

2007

a

formulat plângere

(inițial nemotivată), conform art. 278

1

C.

proc. pen.,

petenta SC C.I. SRL,

plângere care a fost

înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 14 august 2008.

La data de 19

septembrie 2008, petenta a depus la dosar motivele scrise ale plângerii sale,

formulată numai în ceea ce privește soluțiile de neîncepere a urmăririi penale

menționate la pct. 1 și

2

din Ordonanța nr.

1107/P/2007, poziție exprimată de apărătorul ales al acesteia, la întrebarea

expresă a Curții, și la termenul din data de

22

septembrie 2008,

conform celor consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv.

De asemenea, în

motivele scrise, petenta a criticat parțial dispoziția de la pct. 5 din

ordonanță, privind disjungerea cauzei față de G.C. și P.G.I. și declinarea

acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

București, dispoziție pe care a apreciat-o drept neîntemeiată.

În raport cu aceste

precizări, Curtea a dispus citarea în cauză, în calitate de intimați, numai a

persoanelor la care se referă soluțiile contestate de petentă.

În

motivarea

plângerii

,

petenta a susținut, în

esență, că situația de fapt reținută de procurorul care a emis ordonanța și

respectiv de Procurorul General care a soluționat plângerea sa nu corespunde

celei reale, întemeindu-se pe o apreciere eronată a probelor cauzei, din care,

contrar celor reținute în actul de netrimitere în judecată, ar rezulta

intervenția

„brutală și abuzivă”,

în afara obligațiilor

de

serviciu

și a

normelor de conduită

profesională, a subcomisarului E.G. și

a

lucrătorilor

de

poliție care l

-au

însoțit într-o

„afacere

civilă privată”,

prin evacuarea forțată a personalului SC A.N.S. SRL

din imobilul luat în stăpânire, anterior acestei intervenții, în mod legal și

în condiții pașnice și respectiv prin distrugerea bunurilor aduse în acea

locație, proprietatea SC C.I. SRL.

În raport cu motivele

invocate, petenta a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței și

rezoluției atacate, reținerea cauzei spre judecare și pronunțarea pe fond a

unei soluții de condamnare a făptuitorilor.

Întrucât, în motivele

scrise ale plângerii, petenta a făcut referire numai la subcomisarul de poliție

E.G., Curtea a solicitat apărătorului ales al acesteia să precizeze care sunt

persoanele cu privire la care înțelege să conteste soluția de netrimitere în

judecată. În acest context, apărătorul ales al petentei a precizat, la termenul

de astăzi, 13 octombrie 2008, că, deși în motivarea scrisă a plângerii a făcut

referire în special la făptuitorul E.G., plângerea sa se referă și la ceilalți

făptuitori, care l-au însoțit pe acesta, chiar dacă nu i-a nominalizat.

Verificând ordonanța

și rezoluția atacate, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe

baza lucrărilor și a materialului din dosarul înaintat de Parchet, în cursul

judecății nefiind prezentate de către petenta înscrisuri noi, Curtea constată

plângerea

cu care a fost sesizată

este nefondată,

pentru considerentele

ce se vor arăta în cele ce urmează:

Sub aspectul cadrului

procesual, Curtea constată, înainte de orice altă considerație, că plângerea

petentei se referă la soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror

cu privire la subcomisarul de politie E.G. și la alți 8 lucrători de politie (B.G.,

J.I., D.C., C.D.N., P.S.M., C.M., P.D. și M.G.) și respectiv la soluția de

disjungere a cauzei și declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu privire la G.C. și P.G.I.

Celelalte soluții din

ordonanța contestată nu fac obiectul judecății, întrucât ele au fost dispuse de

procuror în legătură cu plângerea penală conexă formulată de G.C., care nu a

exercitat în prezenta cauză plângere, conform art. 278

1

pen.

Pe fondul cauzei,

Curtea constată, contrar celor susținute de petenta SC C.I. SRL, că situația de

fapt a fost corect stabilită de către procuror, pe baza probatoriului

administrat în faza actelor premergătoare.

În ceea ce privește

prima intervenție a organelor de poliție, în concret a agenților P.S.M., C.M.,

M.G., P.D. și a grupei operative alcătuită din subinspectorul D.C. și

specialistul criminalist C.D.N., Curtea constată că aceasta a fost solicitată

de către ambele părți în litigiu, în urma pătrunderii în imobilul din Calea

Dorobanților, atribuit ca sediu și folosit la acel moment de către A.J.R.R., a

reprezentantului proprietarului SC C.I. SRL (C.O.), a celor trei avocați ai

societății, a reprezentantului chiriașului acesteia SC A.N.S. SRL (S.G.), a mai

multor agenți de pază și angajați ai ultimei societăți, care au introdus în

acea locație mai multe obiecte de mobilier și birotică, și a 2 lucrători de la

o altă firmă, angajați de aceeași societate pentru a monta grilaje metalice la

ușa de acces în imobil.

Cu acea ocazie,

agenții P.S.M. și C.M. au întocmit un proces verbal în care au consemnat

susținerile părților litigante și aspectele constatate la fața locului, acest

act fiind semnat fără obiecțiuni inclusiv de reprezentantul petentei SC C.I.

SRL (C.O.) și de unul dintre avocații acesteia (G.I.).

La rândul lor,

subinspectorul D.C. și specialistul criminalist C.D.N., la sesizarea

reprezentantului A.J.R.R. (G.C.), care a reclamat pătrunderea abuzivă în imobilul

respectiv și distrugerea unor bunuri, au întocmit, în prezența a doi martori

asistenți, un proces verbal de cercetare la fața locului, la care a fost

atașată și o planșă fotografică cuprinzând aspectele fixate cu ocazia acelei

cercetări.

În raport cu această

situație de fapt, în mod corect procurorul a constatat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și respectiv de tulburare de posesie, prevăzute de art.

246 și art. 220 alin. (1) – (3) C. pen., întrucât, pe de o parte, intervenția

lucrătorilor de poliție, realizată la cererea expresă a părților în litigiu,

s-a efectuat în limitele și cu respectarea atribuțiilor de serviciu, fără a

cauza vreo vătămare iar, pe de altă parte, aceasta nu a urmărit ocuparea

imobilului, ci doar aplanarea conflictului care opunea cele două părți.

După efectuarea

actelor anterior menționate, litigiul dintre părți s-a aplanat aparent, fapt

care a și determinat plecarea de la fața locului a reprezentanților

societăților, proprietară și respectiv chiriașă, și a celor trei avocați ai

celei dintâi.

Ulterior, situația

conflictuală a reizbucnit între angajații și agenții de pază ai SC A.N.S. SRL,

pe de o parte, și angajații și reprezentantul A.J.R.R., pe de altă parte,

context în care cel din urmă (G.C.) a solicitat din nou intervenția organelor

de poliție și a jandarmeriei.

De această dată, la

fața locului s-au prezentat subcomisarul E.G., subinspectorii B.G. și J.I. și

aceeași grupă operativă care intervenise și anterior, alcătuită din

subinspectorul D.C. și specialistul criminalist C.D.N. De asemenea, la fața

locului s-a deplasat și un echipaj de jandarmerie, care a rămas însă în afara

imobilului.

Pe fondul stării

conflictuale ce opunea reprezentanții celor două părți în litigiu, subcomisarul

E.G. a solicitat angajaților SC A.N.S. SRL să părăsească imobilul, împreună cu

bunurile aduse în interiorul acestuia, comunicându-le că pot intra în posesia

lui numai în baza unei hotărâri judecătorești de evacuare.

Petenta a susținut că

această acțiune a subcomisarului E.G. și a însoțitorilor săi realizează

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.), pretinzând că s-a realizat în mod

brutal, cu nesocotirea dreptului său de proprietate, după ce ea și societatea

chiriașă intraseră deja în mod pașnic în posesia imobilului.

Examinând temeinicia

acestor susțineri, Curtea constată că ele nu au suport în probatoriul cauzei.

În acest sens, Curtea

reține că nu există și, de altfel nici petenta nu

a

indicat în concret

vreo probă directă, alta decât declarațiile, în mod evident subiective, ale

reprezentantului său și respectiv ale reprezentantului societății chiriașe

(care nici măcar nu au fost prezenți personal la desfășurarea evenimentelor în

discuție), din care să rezulte că lucrătorii de poliție s-ar fi manifestat în

mod agresiv față de angajații SC A.N.S. SRL, aflați în imobil sau că i-ar fi

constrâns în vreun fel să-l părăsească. Mai mult, această din urmă societate

nici nu a mai atacat cu plângere la instanță soluția dispusă de procuror, deși

era singura îndreptățită să o facă.

Este incontestabil că

petenta SC C.I. SRL deține | dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu, dar este la fel de evident că aceasta nu a avut niciodată posesia în

fapt asupra acelui imobil, care era folosit de mai mulți ani de către A.J.R.R.

Cât despre faptul că

petenta ar fi intrat în mod pașnic în posesia imobilului în dimineața zilei de

14 iulie 2007, prin urmare anterior celei de-a doua intervenții a organelor de

poliție, este de asemenea evident că acest

a

nu corespunde realității, existând o opoziție vădită

din partea asociației deținătoare la predarea folosinței imobilului,

manifestată prin înseși repetatele sesizări și solicitări de intervenție,

adresate în cursul aceleiași zile organelor de poliție de către reprezentantul

acesteia (G.C.). În plus, nu se poate înțelege în mod rațional de ce, pentru a

intra în posesia

„pașnică”

a imobilului, petenta

a ales tocmai o zi nelucrătoare a săptămânii, 14 iulie 2007 fiind o zi de

sâmbătă. în același context, trebuie subliniat că nu a existat niciun act prin

care asociația respectivă să fi consimțit la predarea imobilului.

Astfel fiind, Curtea

constată că, în mod legal, subcomisarul E.G. a pus în vedere persoanelor

străine de asociația ce ocupa în fapt imobilul (care, în plus, nici măcar nu

erau angajate ale societății petente, ci ale SC A.N.S. SRL) să-l părăsească,

întrucât, în situația de fapt dată, când acea asociație se opunea în mod vădit

predării voluntare a clădirii, îndepărtarea sa din imobilul respectiv și

preluarea lui de către proprietar sau chiriașul acestuia se puteau realiza

numai în baza unei hotărâri judecătorești de evacuare și cu formele de

executare prevăzute de lege.

De altfel, anterior,

în cursul aceleiași zile, aceste aspecte au fost aduse la cunoștința

reprezentanților SC C.I. SRL și SC A.N.S. SRL și de avocatul celei dintâi

societăți, G.I., astfel cum rezultă din declarațiile acesteia și ale soțului său,

G.I.B., și el avocat și, de asemenea, prezent la fața locului.

În aceste condiții, nu

se poate reține în sarcina subcomisarului anterior menționat și a celorlalți

lucrători de poliție, care l-au însoțit la fața locului, săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., aceștia acționând la momentul

respectiv cu respectarea dispozițiilor legale. De altfel, nici petenta nu a

indicat vreodată în concret ce anume prevederi ale legii ar fi fost încălcate

prin actele întreprinse de către aceste persoane.

În ceea ce privește

infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., petenta a

susținut că, la îndemnul lucrătorilor de poliție, angajații A.J.R.R. au distrus

o parte din bunurile aduse în imobil (mobilier și calculatoare), aruncându-le

în stradă, precum și grilajul de fier montat la ușa de acces.

Curtea observă, în

primul rând, că nu există și, de altfel nici petenta nu a indicat în concret

vreo probă, independentă de declarațiile vădit subiective ale reprezentanților

societăților care au încheiat contractul de închiriere a imobilului (C.O. și S.G.),

persoane care oricum nici nu au fost prezente personal la derularea acestor

pretinse evenimente, din care să rezulte că lucrătorii de poliție ar fi

săvârșit într-adevăr o astfel de faptă (instigare la distrugere).

În al doilea rând,

Curtea constată, din coroborarea declarațiilor reprezentantului petentei (C.O.),

ale avocatului acesteia (G.I.) și ale reprezentantului societății chiriașe, SC

A.N.S. SRL (S.G.), că bunurile aduse în imobil aparțineau în exclusivitate

ultimei societăți, care urma să le folosească în punctul pe lucru pe care

intenționa să-l deschidă în imobilul închiriat. De asemenea, și grilajul

metalic a fost montat la ușa de acces a imobilului respectiv la cererea

reprezentantului SC A.N.S. SRL (S.G.). În

aceste

condiții, numai

societatea anterior

menționată

putea

formula plângere

prealabilă cu privire

la săvârșirea infracțiunii în discuție, conform art. 217 alin. (6) C. pen., iar

nicidecum petenta SC C.I. SRL, care nu a dovedit că ar fi deținut în

proprietate vreunul dintre bunurile pretins distruse (care, de altfel, nici

măcar nu au fost identificate în mod concret și, de asemenea, nici nu s-au

prezentat dovezi ale distrugerii lor).

Prin urmare, și cu

privire la această infracțiune, soluția de neîncepere a urmăririi penale este

legală și temeinică, punerea în mișcare a acțiunii penale fiind împiedicată de

existența cauzelor anterior menționate.

În privința celorlalte

infracțiuni invocate de petenta în plângerea penală formulată, respectiv

tulburare de posesie [(prevăzută de art. 220 alin. (1) – (3) C. pen.)],

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (prevăzută de art. 323 C. pen.) și

respectiv instigare publică și apologia infracțiunilor (prevăzută de art. 324

procurorului, întrucât, în primul caz, intervenția la fața locului a

lucrătorilor de poliție nu a urmărit ocuparea imobilului (ci aplanarea

conflictului ivit), chiar la cererea posesorului de fapt al acestuia, iar, în

ultimele două cazuri, faptele sesizate nu există. De altfel, petenta nici nu a

mai contestat soluția procurorului,

cu

privire la aceste infracțiuni, prin plângerea

adresată instanței de judecată.

Împotriva acestei sentințe,

petenta nemulțumită, în termenul legal, a declarat recursul de față, și prin

care se reiau motivele inițiale ale plângerii sale și se solicită reaprecierea

probelor și desființarea actelor procurorului, ca nefondate și, să se înceapă

urmărirea penală împotriva intimaților, ce se fac vinovați de faptele pe care

le-a reclamat.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele

premergătoare, efectuate de procuror și finalizate prin ordonanța nr.

1107/P/2007 din 18 iunie 2008, ce cuprinde în primele 4 puncte, soluția de

neîncepere a urmăririi penale, față de intimați pentru infracțiunile reclamate

cât și în partea privitoare la disjungerea cauzei precum și rezoluția nr.

1275/II/2/2008 din 28 iulie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, ce menține ordonanța (prin respingerea

plângerii petentei), apoi și după verificarea sentinței atacate, constată că

obiecțiile ridicate de petentă, nu numai că nu au suport probator, dar sunt și

nelegale.

Astfel, soluția de

disjungerea cauzei, cuprinsă la pct. 5 din ordonanța 1107/P/2007, potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., nu poate face obiectul plângerii

adresată instanței.

Cu privire la dispoziția de

neîncepere a urmăririi penale, Curtea, de asemenea constată că soluția, este pe

deplin justificată și legală, pentru motivele în detaliu analizate, de instanța

fondului, prin sentința atacată.

Așa fiind, recursul declarat

urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

și art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara SC C.I. SRL împotriva sentinței penale nr. 252

din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1109/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 308 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca tardivă, plângerea petentului R.G. formulată împotri
ÎCCJ 2009-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2009
netemeinică, solicitând, în esență, casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului B.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 alin. (1) și (3) C
ÎCCJ 2008-01-30
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 381/2008
Asupra recursului de față; în baza actelor și lucrărilor de la dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de l.D
ÎCCJ 2009-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1724/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 octombrie 2007 petiționarii SC C. SRL și D.P. (în calitate de asociat unic) au formulat plângere penală împotriva subinspectorului de poliție judici
ÎCCJ 2009-04-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1586/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 23 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca
Sursă