ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor cauzei, se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 252/ F din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei SC C.I. SRL împotriva ordonanței nr. 1107/P/2007 din 18 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluției nr. 1275/II/2/2008 din 28 iulie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe intimații cauzei. S-au menținut ordonanța și rezoluția atacate. În motivarea acestei sentințe se rețin următoarele: Prin ordonanța nr. 1107/P/2007 din 18 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus: 1. neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție E.G., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 220 alin. (1) – (3), art. 217 alin. (1), art. 323 și art. 324 alin. (2) C. pen.

; 2. neînceperea urmăririi penale fată de B.G., J.I., D.C., C.D.N., P.S.M., C.M., P.D. și M.G., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 220 alin. (1) – (3) C. pen.; 3. neînceperea urmăririi penale față de G.I., G.I.B. și R.A., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 192 alin. (2), art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3) și art. 320 alin. (1) C. pen.; 4. neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.P., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.; 5. disjungerea cauzei față de C.O. și S.G., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 189 alin. (2), art. 192 alin. (2), art. 193, art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3) și art. 320 alin. (1) C. pen.

și respectiv față de G.C. și P.G.I., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3), art. 246, art. 323 și art. 324 alin. (2) C. pen. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. Cheltuielile judiciare, în cuantum de 25 RON, au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) și final C. proc. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza a constatat următoarele: Prin adresa nr. 1417/VIII-1/2007 din data de 18 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, plângerile formulate de G.C., în nume propriu și ca reprezentant legal al SC J. SRL și A.J.R.R., având în vedere calitatea unora dintre făptuitori.

Acesta a solicitat inițial efectuarea de cercetări față de „un grup de aproximativ 12 persoane”, sub aspectul comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și tulburarea folosinței locuinței, prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 217 alin. (1) și art. 320 alin. (1) C. pen. În fapt, a arătat că, în dimineața zilei de 14 iulie 2007, mai multe persoane necunoscute au pătruns fără drept în imobilul situat în București, Calea Dorobanților, au solicitat celor prezenți să părăsească acel imobil, au blocat accesul prin sudarea unui grilaj metalic la intrare, au distrus mai multe bunuri (în special mobilier) și au refuzat, la solicitarea sa expresă, să părăsească imobilul, pretinzând că dețin un drept de proprietate asupra acestuia.

Ulterior, și-a detaliat plângerea, solicitând: - tragerea la răspundere penală a numitului C.O., a reprezentantului SC A.N.S. SRL și a celor 3 avocați care i-au asistat pe aceștia, la data de 14 iulie 2007, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180, art. 192 alin. (2), art. 217 alin. (1) și art. 320 alin. (1) C. pen. ; - tragerea la răspundere penală a lucrătorilor din cadrul Secției 1 Poliție, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că, la aceeași dată, nu au luat măsuri pentru a-i împiedica pe cei anterior indicați să săvârșească faptele menționate; - tragerea la răspundere penală a notarului public și a funcționarilor publici care au permis și au întocmit mai multe acte juridice având ca obiect imobilul în litigiu, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Aceste plângeri au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 1107/P/2007, fiind trimise la S.C.P. al D.G.P.M.B., pentru efectuarea de acte premergătoare sub aspectul celor sesizate. O altă plângere cu obiect similar, formulată de G.C., a fost înregistrată la Secția 1 Poliție la data de 14 iulie 2007. Ulterior, prin rezoluția nr. 11184/P/2007 din data de 06 mai 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei respective în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 958/P/2008. Având în vedere identitatea de obiect și de părți dintre cele două dosare, prin rezoluția din data de 17 iunie 2008, s-a dispus conexarea dosarului nr. 958/P/2008 la dosarul nr. 1107/P/2007.

Fiind audiat, la data de 05 martie 2008, G.C. a precizat că solicită efectuarea de cercetări față de reprezentanții SC A.N.S. SRL și SC C.I. SRL și sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 193 și art. 189 alin. (2) C. pen. A arătat că, la data de 14 iulie 2007, în aceleași circumstanțe de loc și timp, personalul celor două societăți au proferat amenințări la adresa angajaților SC J. SRL și A.J.R.R. și i-au lipsit de libertate pe aceștia. Prin adresa nr. P/67133 din data de 29 august 2007, S.I.I. din cadrul D.G.P.M.B. a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București plângerea formulată de SC C.I. SRL, reprezentată de administrator C.O., prin care aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a subcomisarului de poliție E.G.

și a numiților P.G.I. și G.C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 220, art. 246, art. 217 alin. (1), art. 324 alin. (2) și art. 323 C. pen. De asemenea, prin adresa nr. 1126053 din data de 05 octombrie 2007, Secția 1 Politie a înaintat aceluiași parchet o plângere similară formulată de SC C.I. SRL împotriva acelorași persoane. În fapt, s-a arătat că, la data de 14 iulie 2007, cele 3 persoane, însoțite de mai mulți lucrători de poliție și jandarmi, au pătruns în interiorul imobilului situat în București, Calea Dorobanților, l-au ocupat fără drept, în lipsa consimțământului titularilor drepturilor de proprietate și respectiv de folosință și au ordonat evacuarea și distrugerea mai multor obiecte de mobilier și birotică aparținând SC A.N.S.

SRL. Potrivit plângerii formulate de reprezentantul legal al SC C.I. SRL, această societate este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv, în baza Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, inclusiv drepturi litigioase, autentificat prin încheierea nr. 268 din data de 30 ianuarie 2007 a B.N.P. M.P. și A. Ulterior, în baza contractului încheiat la data de 22 mai 2007, societatea a închiriat imobilul SC A.N.S. SRL, pe o perioadă de un an, până la data de 21 mai 2008. Din declarațiile administratorului celei din urmă societăți, C.O., a rezultat că urma să înființeze în acea locație un punct de lucru. S-a mai arătat că, în dimineața zilei menționate, mai mulți angajați ai SC A.N.S.

SRL s-au deplasat la imobilul în discuție, împreună cu reprezentanții proprietarei și chiriașei, C.O. și respectiv S.G., pentru „a prelua în mod pașnic posesia imobilului, fără a întâmpina nicio opreliște din partea ocupanților acestuia”, respectiv angajați și reprezentanți ai SC J. SRL și A.J.R.R. Cu această ocazie, s-a procedat la introducerea în imobil a mai multor obiecte de mobilier și alte bunuri necesare activității punctului de lucru ce urma a fi constituit. După plecarea reprezentanților legali ai SC C.I. SRL și SC A.N.S. SRL, în imobil au pătruns P.G.I. și ofițerul de poliție E.G. care, împreună cu G.C., au solicitat în mod abuziv angajaților celei din urmă societăți, rămași la fața locului, să părăsească imobilul și au dat ordin celor prezenți să procedeze la evacuarea acestora, ocazie cu care au fost distruse mai multe bunuri.

Aceste plângeri au fost înregistrate sub nr. 1374/P/2007, iar prin rezoluția din data de 30 ianuarie 2008 au fost conexate la dosarul nr. 1107/P/2007. Prin plângerea formulată de G.C. , acesta a solicitat, la rândul său, tragerea la răspundere penală a reprezentanților SC C.I. SRL (C.O.) și SC A.N.S. SRL (S.G.), precum și a avocaților acestora, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 217 alin. (1) și art. 320 alin. (1) C. pen., arătând că aceștia, însoțiți de alte persoane, au pătruns în dimineața zilei de 14 iulie 2007 în imobilul menționat și l-au luat în stăpânire, introducând în el mai multe obiecte de mobilier. A mai arătat că imobilul respectiv se află în folosința SC J. SRL și A.J.R.R.

din anul 1992 și că, la solicitarea sa expresă, persoanele anterior indicate au refuzat să-l părăsească, pretinzând că sunt îndrituiți să-l ocupe în virtutea calității de proprietar și respectiv chiriaș, condiții în care a fost necesară intervenția organelor de poliție pentru restabilirea situației. Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a stabilit următoarea situație de fapt: Prin sentința civilă nr. 8895/1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasa definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 357/1998 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, G.A.L. (L.G.) și W.H.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, W.A.

Punerea în posesie asupra imobilului s-a realizat în baza dispoziției nr. 2669/1998 a Primarului General al Municipiului București, având loc efectiv la data de 31 martie 1999, conform procesului verbal de predare-primire nr. 23887/1999. Ulterior, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis SC C.I. SRL, prin Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi, inclusiv drepturi litigioase, încheiat la data de 30 ianuarie 2007 și autentificat prin încheierea nr. 268/2007 a B.N.P. M.P. și A. La data de 22 mai 2007, SC C.I. SRL a încheiat cu SC A.N.S. SRL, reprezentată de președintele consiliului de administrație (S.G.), un contract de închiriere.

Potrivit clauzelor acestui contract, proprietarul transmitea chiriașului dreptul de folosință asupra imobilului pe o perioadă de 12 luni, respectiv până la data de 21 mai 2008. La momentul comiterii faptelor reclamate în plângeri, imobilul respectiv făcea obiectul mai multor litigii civile, aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, Judecătoriei Brașov și Curții de Apel București (anulare certificat de moștenitor, cerere în constatare și recunoaștere a dreptului de retenție, contestație în anulare). Același imobil a fost atribuit drept sediu A.J.R.R., în baza ordinelor de repartizare nr. 175 din data de 03 septembrie 1992 și respectiv nr. 176 din data de 04 septembrie 1992, emise de S.S.P.V.R.D.

din cadrul Guvernului României. Conform ultimului ordin de repartizare, etajul 1 al imobilului a fost atribuit asociației menționate, cu condiția refacerii. Cu ocazia audierii, G.C. a declarat că imobilul avea inițial 3 corpuri, dintre care 2 erau afectate de cutremurul din anul 1977, fiind propus pentru demolare. Imobilul a fost refăcut parțial de către A.J.R.R. În acest context, în dimineața zilei de 14 iulie 2007, C.O. și S.G., însoțiți de mai mulți angajați ai SC A.N.S. SRL, s-au deplasat la imobil, pătrunzând în interior și procedând la introducerea unor obiecte de mobilier și alte bunuri necesare funcționării punctului de lucru al acestei societăți. Aceștia au fost însoțiți și de către avocații G.I., G.I.B.

și R.A., care reprezentau SC C.I. SRL. Angajații SC J. SRL și reprezentanții A.J.R.R., prezenți în imobil (în incinta căruia funcționa un restaurant), au solicitat explicații cu privire la intrarea în local a persoanelor anterior menționate. Totodată, ambele tabere au solicitat intervenția organelor de poliție. Inițial, la fata locului, s-a prezentat un echipaj alcătuit din agenții P.S.M. și C.M. Fiind depășiți de situația creată, dar și numeric, aceștia au solicitat deplasarea la fața locului și a altui echipaj. Urmare a acestei solicitări, la imobil s-au prezentat și agenții M.G. și P.D. La sesizarea lui G.C. cu privire la faptul că persoane neidentificate au pătruns în imobil, distrugând o parte din bunuri, la fața locului s-a deplasat și grupa operativă a Secției 1 Poliție, alcătuită din subinspectorul D.C.

și agentul șef C.D.N. Aceștia au procedat la efectuarea cercetării la fața locului, întocmind un proces verbal în care au fost consemnate mai multe distrugeri și deteriorări de bunuri (obiecte de mobilier, tablouri, sticle). De asemenea, agenții P.S.M. și C.M. au întocmit un proces verbal în care au fost menționate susținerile reprezentanților părților implicate. Procesul verbal a fost semnat de G.I., C.O., S.G., G.C. și S.R.Ș.. După cum se arată în cuprinsul acestui proces verbal, reprezentanții legali ai SC C.I. SRL și SC A.N.S. SRL au afirmat că au calitatea de proprietar și respectiv chiriaș ai imobilului și că, la data respectivă, au pătruns în interior fără a întâmpina opoziție din partea ocupanților acestuia și fără a urmări evacuarea de bunuri sau persoane, în timp ce reprezentantul A.J.R.R.

a precizat că imobilul în cauză constituie sediul acesteia și nu există nicio hotărâre judecătorească de evacuare. S-a mai consemnat că S.G. a fost însoțit de 6 agenți de pază, angajați ai SC A.N.S. SRL, care au pătruns în imobil. De asemenea, la fața locului, au fost identificați doi angajați ai SC G.M.C.G. SRL, respectiv T.V. și Ț.D., care urmau să monteze grilaje metalice la ușile de acces în imobil, la solicitarea lui S.G. Pentru moment, litigiul dintre părți s-a aplanat, ceea ce a determinat plecarea de la fața locului a numiților C.O., S.G., G.I., G.l.B. și R.A. Ulterior, întrucât în imobil au rămas agenții de pază ai SC A.N.S. SRL, litigiul a reizbucnit. În aceste condiții, G.C. a solicitat din nou intervenția organelor de poliție.

Drept urmare, la fața locului s-au prezentat subcomisarul E.G., șef al Biroului de Investigații Criminale din cadrul Secției 1 Poliție, subinspectorii B.G. și J.I., din cadrul B.C.P. al aceleiași secții, grupa operativă și alți agenți de ordine. De asemenea, la imobil s-a deplasat și un echipaj de jandarmerie, care a rămas în exterior, neparticipând la aplanarea conflictului. La fața locului a fost prezent și P.G.I., funcționar în cadrul C.S.C. După ce s-a informat asupra situației de fapt și de drept, subcomisarul E.G. a solicitat angajaților SC A.N.S. SRL să părăsească imobilul, aducându-le la cunoștință că pot proceda la luarea în stăpânire a imobilului doar în baza unei hotărâri judecătorești, cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare, s-a procedat la scoaterea din imobil a bunurilor aparținând acelei societăți. Fiind audiat, B.G. a precizat: „în timpul discuțiilor purtate cu angajații SC A.N.S. SRL, li s-a pus în vedere că, dacă nu dețin hotărâre de evacuare, să părăsească imobilul împreună cu bunurile aduse. Cei în cauză au înțeles și au început să care afară o parte din bunurile din imobil. Menționez faptul că, în niciun moment, niciun polițist prezent la fața locului nu a dispus angajaților SC J. SRL să evacueze mobilierul aflat în proprietatea SC A.N.S. SRL și nici nu au fost aruncate sau sustrase părți din mobilier sau alte bunuri”. De asemenea, D.C. și C.D.N. au declarat că nu l-au auzit pe subcomisarul să ordone angajaților SG J. SRL să procedeze la evacuarea și distrugerea bunurilor aparținând SC A.N.S.

SRL. La rândul său, E.G. a declarat următoarele: „după ce ne-am documentat cu privire la situația de fapt, am pus în vedere firmei de pază să părăsească imobilul împreună cu toate bunurile depozitate și să revină în momentul în care vor avea o hotărâre judecătorească definitivă, împreună cu un executor judecătoresc .. Toate discuțiile au avut loc în stradă și ulterior în localul imobilului și s-au desfășurat pe ton civilizat și amiabil, părțile implicate înțelegând să, procedeze conform legilor în vigoare, conformându-se celor solicitate de noi, să părăsească imobilul împreună cu bunurile depozitate abuziv, fapt ce s-a și întâmplat fără incidente, altercații sau intervenții în forță ale poliției sau jandarmilor, așa cum se susține în plângere”.

Fiind audiată, G.I. a arătat că a acordat asistență juridică, în calitate de avocat, SC C.I. SRL, proprietara imobilului în litigiu și că, în dimineața zilei de 14 iulie 2007, l-a însoțit, împreună cu soțul și respectiv colaboratorul său (avocații G.I.B. și R.A.), pe reprezentantul societății, C.O., la fața locului. A mai precizat că a pătruns în imobil, împreună cu toate aceste persoane, rămânând în curtea interioară și asistând la discuțiile dintre părți. În raport cu aspectele constatate, procurorul a apreciat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare fată de lucrătorii de politie E.G., B.G., J.I., D.C., C.D.N., P.S.M., C.M., P.D. și M.G., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece din actele premergătoare a rezultat că aspectele sesizate de SC C.I.

SRL și G.C. nu se confirmă, aceștia acționând cu respectarea prevederilor legale și a normelor deontologice. Aceeași apreciere a fost exprimată de procuror, cu referire la aceleași persoane, și în ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (1) – (3) C. pen. (în plângerea formulată de SC C.I. SRL), cu motivarea că acestea nu au luat în stăpânire imobilul, în înțelesul elementului material al textului de incriminare, ci au pătruns în interior cu acordul deținătorului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Procurorul a apreciat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de E.G. nici cât privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 și art. 324 alin. (2) C. pen., întrucât faptele sesizate în plângerea formulată de SC C.I.

SRL nu există. În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., procurorul a constatat că E.G. nu a participat la comiterea faptei respective. Referitor la avocații G.I., G.I.B. și R.A., procurorul a constatat că acțiunea penală nu poate fi exercitată față de aceștia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu [(prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.)], tulburarea folosinței locuinței [(prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen.)] și tulburare de posesie [(prevăzută de art. 220 alin. (1) – (3) C. pen.)], întrucât din materialul probator al cauzei a rezultat că faptele sesizate de G.C. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor respective, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 320 alin. (1) C. pen., a reținut că faptele reclamate nu se îndeplinesc una dintre cerințele laturii obiective, respectiv aceea că nu se raportează la locuință, în accepțiunea textelor de incriminare. Ceea ce protejează legea penală prin incriminarea celor două infracțiuni, este inviolabilitatea domiciliului și respectiv dreptul la viață privată, inclusiv în propria locuință. Or, în speță, imobilul în litigiu nu avea destinația de locuință, funcționând ca restaurant. Prin urmare, pătrunderea fără drept în acel spațiu, refuzul de a-l părăsi la cererea celui îndrituit, precum și împiedicarea folosinței normale, nu constituie infracțiuni.

în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1) – (3) C. pen., a reținut că făptuitorii nu au acționat cu intenția de a ocupa imobilul. Cu privire la infracțiunile de distrugere și lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 217 alin. (1) și respectiv de art. 180 alin. (1) C. pen., procurorul a constatat că avocații anterior menționați nu au participat la comiterea faptelor. Referitor la plângerea formulată de G.C. împotriva notarului public M.P., procurorul a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există. Cu privire la plângerile formulate de SC C.I.

SRL împotriva numiților P.G.I. și G.C., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) , art. 220 alin. (1) – ( 3), art. 246, art. 323 și art. 324 alin. (2) C. pen., precum și a plângerii formulate de G.C. împotriva numiților C.O., S.G. ș.a., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) , art. 189 alin. (2), art. 192 alin. (2), art. 193, art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1) – (3) și art. 320 alin. (1) C. pen., procurorul, invocând dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen., a apreciat că se impune disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor, cauza astfel disjunsă fiind declinată, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Împotriva acestei ordonanțe, au formulat plângeri la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conform art. 278 C. proc. pen., SC C.I. SRL și SC A.N.S. SRL. În motivarea celei dintâi plângeri, distinct de reiterarea unor susțineri conținute în plângerea penală, s-â arătat, în principal, că subcomisarul E.G. a refuzat să încheie vreun proces verbal prin care să se ateste constatările și măsurile dispuse, precum și însăși participarea sa la acele activități. S-a mai arătat că este „cel puțin contradictorie" măsura de disjungere a cauzei și de declinare a competenței, referitor la ceilalți făptuitori, în condițiile în care, în prealabil, procurorul a admis ideea conexării cauzelor, infracțiunile fiind indivizibile.

În motivarea celei de-a doua plângeri, s-a arătat, în esență, că soluția contestată este neîntemeiată, întrucât procurorul ar fi reținut în mod greșit că reprezentanții SC A.N.S. SRL ar fi părăsit imobilul de bună voie, iar nu „somați ultimativ” de polițiștii și jandarmii aflați sub comanda subcomisarului E.G. Prin Rezoluția nr. 1275/11/2/2008 din data de 28 iulie 2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiate, aceste plângeri, ce au fost conexate. În motivarea acestei rezoluții, s-au arătat următoarele: 1. În speță, organele de poliție nu au participat la efectuarea unor acte procedurale de executare, niciuna dintre părți neformulând vreo solicitare în acest sens, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Totodată, organele de poliție nu au efectuat nici acte de cercetare penală, nici acte de constatare a vreunei contravenții (abia ulterior evenimentelor din 14 iulie 2007, ca urmare a plângerilor penale formulate de toate părțile implicate, au fost constituite dosare penale). În aceste condiții, neîntocmirea unui proces verbal de către subcomisarul E.G. nu întrunește, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Situația de fapt reținută de procuror, care a stat la baza soluției acestuia, a constat, contrar susținerilor petentelor, în retragerea de bună voie din imobil a persoanelor reprezentând SC A.N.S.

SRL și a bunurilor mobile ale acestora. Disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu privire la ceilalți făptuitori, ar fi fost nelegale și neîntemeiate, având în vedere legătura de indivizibilitate dintre fapte, numai în situația în care nu s-ar fi dispus în prealabil o soluție cu privire la subcomisarul E.G. ș.a., ceea ce nu s-a întâmplat în speță. Împotriva ordonanței și rezoluției anterior menționate, ultima comunicată la data de 04 august 2007 a formulat plângere (inițial nemotivată), conform art. 278 1 C. proc. pen., petenta SC C.I.

SRL, plângere care a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 14 august 2008. La data de 19 septembrie 2008, petenta a depus la dosar motivele scrise ale plângerii sale, formulată numai în ceea ce privește soluțiile de neîncepere a urmăririi penale menționate la pct. 1 și 2 din Ordonanța nr. 1107/P/2007, poziție exprimată de apărătorul ales al acesteia, la întrebarea expresă a Curții, și la termenul din data de 22 septembrie 2008, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv. De asemenea, în motivele scrise, petenta a criticat parțial dispoziția de la pct. 5 din ordonanță, privind disjungerea cauzei față de G.C. și P.G.I. și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, dispoziție pe care a apreciat-o drept neîntemeiată.

În raport cu aceste precizări, Curtea a dispus citarea în cauză, în calitate de intimați, numai a persoanelor la care se referă soluțiile contestate de petentă. În motivarea plângerii , petenta a susținut, în esență, că situația de fapt reținută de procurorul care a emis ordonanța și respectiv de Procurorul General care a soluționat plângerea sa nu corespunde celei reale, întemeindu-se pe o apreciere eronată a probelor cauzei, din care, contrar celor reținute în actul de netrimitere în judecată, ar rezulta intervenția „brutală și abuzivă”, în afara obligațiilor de serviciu și a normelor de conduită profesională, a subcomisarului E.G. și a lucrătorilor de poliție care l -au însoțit într-o „afacere civilă privată”, prin evacuarea forțată a personalului SC A.N.S.

SRL din imobilul luat în stăpânire, anterior acestei intervenții, în mod legal și în condiții pașnice și respectiv prin distrugerea bunurilor aduse în acea locație, proprietatea SC C.I. SRL. În raport cu motivele invocate, petenta a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței și rezoluției atacate, reținerea cauzei spre judecare și pronunțarea pe fond a unei soluții de condamnare a făptuitorilor. Întrucât, în motivele scrise ale plângerii, petenta a făcut referire numai la subcomisarul de poliție E.G., Curtea a solicitat apărătorului ales al acesteia să precizeze care sunt persoanele cu privire la care înțelege să conteste soluția de netrimitere în judecată. În acest context, apărătorul ales al petentei a precizat, la termenul de astăzi, 13 octombrie 2008, că, deși în motivarea scrisă a plângerii a făcut referire în special la făptuitorul E.G., plângerea sa se referă și la ceilalți făptuitori, care l-au însoțit pe acesta, chiar dacă nu i-a nominalizat.

Verificând ordonanța și rezoluția atacate, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul înaintat de Parchet, în cursul judecății nefiind prezentate de către petenta înscrisuri noi, Curtea constată că plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează: Sub aspectul cadrului procesual, Curtea constată, înainte de orice altă considerație, că plângerea petentei se referă la soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror cu privire la subcomisarul de politie E.G. și la alți 8 lucrători de politie (B.G., J.I., D.C., C.D.N., P.S.M., C.M., P.D. și M.G.) și respectiv la soluția de disjungere a cauzei și declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu privire la G.C.

și P.G.I. Celelalte soluții din ordonanța contestată nu fac obiectul judecății, întrucât ele au fost dispuse de procuror în legătură cu plângerea penală conexă formulată de G.C., care nu a exercitat în prezenta cauză plângere, conform art. 278 1 C. proc. pen. Pe fondul cauzei, Curtea constată, contrar celor susținute de petenta SC C.I. SRL, că situația de fapt a fost corect stabilită de către procuror, pe baza probatoriului administrat în faza actelor premergătoare. În ceea ce privește prima intervenție a organelor de poliție, în concret a agenților P.S.M., C.M., M.G., P.D. și a grupei operative alcătuită din subinspectorul D.C. și specialistul criminalist C.D.N., Curtea constată că aceasta a fost solicitată de către ambele părți în litigiu, în urma pătrunderii în imobilul din Calea Dorobanților, atribuit ca sediu și folosit la acel moment de către A.J.R.R., a reprezentantului proprietarului SC C.I.

SRL (C.O.), a celor trei avocați ai societății, a reprezentantului chiriașului acesteia SC A.N.S. SRL (S.G.), a mai multor agenți de pază și angajați ai ultimei societăți, care au introdus în acea locație mai multe obiecte de mobilier și birotică, și a 2 lucrători de la o altă firmă, angajați de aceeași societate pentru a monta grilaje metalice la ușa de acces în imobil. Cu acea ocazie, agenții P.S.M. și C.M. au întocmit un proces verbal în care au consemnat susținerile părților litigante și aspectele constatate la fața locului, acest act fiind semnat fără obiecțiuni inclusiv de reprezentantul petentei SC C.I. SRL (C.O.) și de unul dintre avocații acesteia (G.I.). La rândul lor, subinspectorul D.C.

și specialistul criminalist C.D.N., la sesizarea reprezentantului A.J.R.R. (G.C.), care a reclamat pătrunderea abuzivă în imobilul respectiv și distrugerea unor bunuri, au întocmit, în prezența a doi martori asistenți, un proces verbal de cercetare la fața locului, la care a fost atașată și o planșă fotografică cuprinzând aspectele fixate cu ocazia acelei cercetări.

În raport cu această situație de fapt, în mod corect procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și respectiv de tulburare de posesie, prevăzute de art. 246 și art. 220 alin. (1) – (3) C. pen., întrucât, pe de o parte, intervenția lucrătorilor de poliție, realizată la cererea expresă a părților în litigiu, s-a efectuat în limitele și cu respectarea atribuțiilor de serviciu, fără a cauza vreo vătămare iar, pe de altă parte, aceasta nu a urmărit ocuparea imobilului, ci doar aplanarea conflictului care opunea cele două părți. După efectuarea actelor anterior menționate, litigiul dintre părți s-a aplanat aparent, fapt care a și determinat plecarea de la fața locului a reprezentanților societăților, proprietară și respectiv chiriașă, și a celor trei avocați ai celei dintâi.

Ulterior, situația conflictuală a reizbucnit între angajații și agenții de pază ai SC A.N.S. SRL, pe de o parte, și angajații și reprezentantul A.J.R.R., pe de altă parte, context în care cel din urmă (G.C.) a solicitat din nou intervenția organelor de poliție și a jandarmeriei. De această dată, la fața locului s-au prezentat subcomisarul E.G., subinspectorii B.G. și J.I. și aceeași grupă operativă care intervenise și anterior, alcătuită din subinspectorul D.C. și specialistul criminalist C.D.N. De asemenea, la fața locului s-a deplasat și un echipaj de jandarmerie, care a rămas însă în afara imobilului. Pe fondul stării conflictuale ce opunea reprezentanții celor două părți în litigiu, subcomisarul E.G.

a solicitat angajaților SC A.N.S. SRL să părăsească imobilul, împreună cu bunurile aduse în interiorul acestuia, comunicându-le că pot intra în posesia lui numai în baza unei hotărâri judecătorești de evacuare. Petenta a susținut că această acțiune a subcomisarului E.G. și a însoțitorilor săi realizează elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.), pretinzând că s-a realizat în mod brutal, cu nesocotirea dreptului său de proprietate, după ce ea și societatea chiriașă intraseră deja în mod pașnic în posesia imobilului. Examinând temeinicia acestor susțineri, Curtea constată că ele nu au suport în probatoriul cauzei.

În acest sens, Curtea reține că nu există și, de altfel nici petenta nu a indicat în concret vreo probă directă, alta decât declarațiile, în mod evident subiective, ale reprezentantului său și respectiv ale reprezentantului societății chiriașe (care nici măcar nu au fost prezenți personal la desfășurarea evenimentelor în discuție), din care să rezulte că lucrătorii de poliție s-ar fi manifestat în mod agresiv față de angajații SC A.N.S. SRL, aflați în imobil sau că i-ar fi constrâns în vreun fel să-l părăsească. Mai mult, această din urmă societate nici nu a mai atacat cu plângere la instanță soluția dispusă de procuror, deși era singura îndreptățită să o facă. Este incontestabil că petenta SC C.I.

SRL deține | dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, dar este la fel de evident că aceasta nu a avut niciodată posesia în fapt asupra acelui imobil, care era folosit de mai mulți ani de către A.J.R.R. Cât despre faptul că petenta ar fi intrat în mod pașnic în posesia imobilului în dimineața zilei de 14 iulie 2007, prin urmare anterior celei de-a doua intervenții a organelor de poliție, este de asemenea evident că acest a nu corespunde realității, existând o opoziție vădită din partea asociației deținătoare la predarea folosinței imobilului, manifestată prin înseși repetatele sesizări și solicitări de intervenție, adresate în cursul aceleiași zile organelor de poliție de către reprezentantul acesteia (G.C.).

În plus, nu se poate înțelege în mod rațional de ce, pentru a intra în posesia „pașnică” a imobilului, petenta a ales tocmai o zi nelucrătoare a săptămânii, 14 iulie 2007 fiind o zi de sâmbătă. în același context, trebuie subliniat că nu a existat niciun act prin care asociația respectivă să fi consimțit la predarea imobilului. Astfel fiind, Curtea constată că, în mod legal, subcomisarul E.G. a pus în vedere persoanelor străine de asociația ce ocupa în fapt imobilul (care, în plus, nici măcar nu erau angajate ale societății petente, ci ale SC A.N.S. SRL) să-l părăsească, întrucât, în situația de fapt dată, când acea asociație se opunea în mod vădit predării voluntare a clădirii, îndepărtarea sa din imobilul respectiv și preluarea lui de către proprietar sau chiriașul acestuia se puteau realiza numai în baza unei hotărâri judecătorești de evacuare și cu formele de executare prevăzute de lege.

De altfel, anterior, în cursul aceleiași zile, aceste aspecte au fost aduse la cunoștința reprezentanților SC C.I. SRL și SC A.N.S. SRL și de avocatul celei dintâi societăți, G.I., astfel cum rezultă din declarațiile acesteia și ale soțului său, G.I.B., și el avocat și, de asemenea, prezent la fața locului. În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina subcomisarului anterior menționat și a celorlalți lucrători de poliție, care l-au însoțit la fața locului, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., aceștia acționând la momentul respectiv cu respectarea dispozițiilor legale. De altfel, nici petenta nu a indicat vreodată în concret ce anume prevederi ale legii ar fi fost încălcate prin actele întreprinse de către aceste persoane.

În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., petenta a susținut că, la îndemnul lucrătorilor de poliție, angajații A.J.R.R. au distrus o parte din bunurile aduse în imobil (mobilier și calculatoare), aruncându-le în stradă, precum și grilajul de fier montat la ușa de acces. Curtea observă, în primul rând, că nu există și, de altfel nici petenta nu a indicat în concret vreo probă, independentă de declarațiile vădit subiective ale reprezentanților societăților care au încheiat contractul de închiriere a imobilului (C.O. și S.G.), persoane care oricum nici nu au fost prezente personal la derularea acestor pretinse evenimente, din care să rezulte că lucrătorii de poliție ar fi săvârșit într-adevăr o astfel de faptă (instigare la distrugere).

În al doilea rând, Curtea constată, din coroborarea declarațiilor reprezentantului petentei (C.O.), ale avocatului acesteia (G.I.) și ale reprezentantului societății chiriașe, SC A.N.S. SRL (S.G.), că bunurile aduse în imobil aparțineau în exclusivitate ultimei societăți, care urma să le folosească în punctul pe lucru pe care intenționa să-l deschidă în imobilul închiriat. De asemenea, și grilajul metalic a fost montat la ușa de acces a imobilului respectiv la cererea reprezentantului SC A.N.S. SRL (S.G.). În aceste condiții, numai societatea anterior menționată putea formula plângere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii în discuție, conform art. 217 alin. (6) C. pen., iar nicidecum petenta SC C.I.

SRL, care nu a dovedit că ar fi deținut în proprietate vreunul dintre bunurile pretins distruse (care, de altfel, nici măcar nu au fost identificate în mod concret și, de asemenea, nici nu s-au prezentat dovezi ale distrugerii lor). Prin urmare, și cu privire la această infracțiune, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, punerea în mișcare a acțiunii penale fiind împiedicată de existența cauzelor anterior menționate.

În privința celorlalte infracțiuni invocate de petenta în plângerea penală formulată, respectiv tulburare de posesie [(prevăzută de art. 220 alin. (1) – (3) C. pen.)], asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (prevăzută de art. 323 C. pen.) și respectiv instigare publică și apologia infracțiunilor (prevăzută de art. 324 C. pen.), Curtea constată, de asemenea, ca fiind corectă aceeași soluție a procurorului, întrucât, în primul caz, intervenția la fața locului a lucrătorilor de poliție nu a urmărit ocuparea imobilului (ci aplanarea conflictului ivit), chiar la cererea posesorului de fapt al acestuia, iar, în ultimele două cazuri, faptele sesizate nu există. De altfel, petenta nici nu a mai contestat soluția procurorului, cu privire la aceste infracțiuni, prin plângerea adresată instanței de judecată.

Împotriva acestei sentințe, petenta nemulțumită, în termenul legal, a declarat recursul de față, și prin care se reiau motivele inițiale ale plângerii sale și se solicită reaprecierea probelor și desființarea actelor procurorului, ca nefondate și, să se înceapă urmărirea penală împotriva intimaților, ce se fac vinovați de faptele pe care le-a reclamat. Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele premergătoare, efectuate de procuror și finalizate prin ordonanța nr. 1107/P/2007 din 18 iunie 2008, ce cuprinde în primele 4 puncte, soluția de neîncepere a urmăririi penale, față de intimați pentru infracțiunile reclamate cât și în partea privitoare la disjungerea cauzei precum și rezoluția nr. 1275/II/2/2008 din 28 iulie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce menține ordonanța (prin respingerea plângerii petentei), apoi și după verificarea sentinței atacate, constată că obiecțiile ridicate de petentă, nu numai că nu au suport probator, dar sunt și nelegale. Astfel, soluția de disjungerea cauzei, cuprinsă la pct. 5 din ordonanța 1107/P/2007, potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., nu poate face obiectul plângerii adresată instanței. Cu privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, Curtea, de asemenea constată că soluția, este pe deplin justificată și legală, pentru motivele în detaliu analizate, de instanța fondului, prin sentința atacată. Așa fiind, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC C.I. SRL împotriva sentinței penale nr. 252 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.