ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2367/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2367/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 6577 din 15
mai 2007, Tribunalul București, secția comercială, anulează cererea formulată
de reclamanta Asociația P.F. SA, cu sediul în Toplița, județul Harghita, în
contradictoriu cu pârâta-reclamantă A.V.A.S., cu sediul în București, ca netimbrată,
reținând că, deși pârâta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei
de timbru în cuantumul stabilit de instanță, nu a îndeplinit această dispoziție
legală stabilită prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, fiind astfel
incidente dispozițiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care
sancțiunea care se aplică, este anularea acesteia.
Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, prin decizia comercială nr. 498 din 29 octombrie 2007 respinge ca
nefondat apelul formulat de apelanta Asociația P.F. împotriva sentinței
comerciale nr. 6577 din 15 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, reținând ca nefondată critica potrivit căreia instanța de
fond nu a soluționat cererea de asistență juridică formulată la 9 mai 2007,
întrucât aceasta a fost respinsă prin încheierea pronunțată la 3 aprilie 2007,
apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74 C. proc. civ.
„cel ce nu este în stare să facă față cheltuielilor de judecată fără a primejdui
propria întreținere sau a familiei, poate cere instanței să-i încuviințeze
asistență judiciară”.
Întrucât pentru termenul din 15 mai 2007
pârâta a fost citată cu mențiunea timbrării, precizându-i-se câtimea acesteia,
fără a-și îndeplini obligația legală, în mod corect au devenit incidente
dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și s-a anulat ca
netimbrată cererea apelantei.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta
Asociația P.F. Toplița a susținut că hotărârea pronunțată este netemeinică și
nelegală pentru următoarele considerente: cererea de asistență judiciară nu a
fost soluționată în nici un fel de către instanța de judecată. Curtea de Apel
nu a observat faptul că o cerere procedurală din 9 mai 2007 nu putea fi
soluționată la data de 3 aprilie 2007, respectiv cu o lună înainte de a fi
formulată.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl
constituie art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare în
temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., iar părțile nu au depus înscrisuri în
conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând decizia recurată
în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile
legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la
modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din
situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.
Deși recurenta a invocat ca temei de
drept art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia „instanța a încălcat
formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”,
recurenta nu a dezvoltat acest motiv de nelegalitate, nu a arătat în concret
formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și nici vătămarea
pricinuită părții ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, astfel că
acesta nu poate fi reținut.
Referitor la cel de-al doilea temei de
drept invocat, instanța constată că hotărârea pronunțată nu este lipsită de
temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,
recurenta nefăcând distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al
normei de drept material ce a fost nesocotită.
Critica recurentei, prin care se susține
că instanța de fond nu a soluționat cererea de asistență juridică formulată la
9 mai 2007, nu poate fi primită, întrucât cererea de asistență juridică
formulată de pârâta-reclamantă s-a respins prin încheierea pronunțată la 3
aprilie 2007, critică ce a constituit de altfel și motiv de apel, asupra căruia
instanța s-a pronunțat.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge
recursul declarat de pârâta Asociația P.F. Toplița, ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Asociația P.F. Toplița împotriva deciziei comerciale nr. 498 din 29 octombrie
2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 27 iunie 2008.