ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul M.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de

Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 4765 din

21 februarie 2007 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta

să-i

acorde drepturile prevăzute de

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea

nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în

sensul

actelor normative menționate.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că în toamna anului 1940 a plecat împreună cu

părinții săi, din localitatea de

domiciliu

Halmășd, jud. Sălaj, în localitatea Beiuș, județul Bihor,

din cauza persecuțiilor etnice,

exercitate de regimul hortyst.

Prin

sentința civilă nr. 623 din 21 noiembrie 2007, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a

admis acțiunea formulată de

reclamantul M.V., a dispus

anularea

hotărârii nr. 4765 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantului calitatea de

refugiat în perioada noiembrie 1940-noiembrie

1944 și să-i

acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2007.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele

existente la dosar,

respectiv actele de stare civilă, declarațiile

autentificate și cele date în

fața instanței ale martorilor O.F.S. și L.A., rezultă împrejurarea că mama

reclamantului

M.F. s-a refugiat, împreună cu acesta din localitatea de

domiciliu, într-o altă localitate, în toamna

anului 1940,

reîntoarcerea având loc în

luna noiembrie 1944, fiind incidente

dispozițiile art. 1 din Legea

189/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o

pentru nelegalitate și

netemeinicie, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și ale

art. 304

1

C.

proc. civ.

Susține,

în esență, că instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății, respectiv

hotărârea nr. 4765 din 21 februarie 2007,

neobservând că aceasta se referă

la cererea reclamantului M.V.

de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000,

în calitate de urmaș

al soției M.F., al cărei statut de

refugiat

este invocat. Se mai arată că reclamantul beneficiază de

indemnizație de refugiat, în calitate de titular,

în baza Hotărârii nr.

4766 din 21 februarie 2007.

Recursul

este întemeiat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea

constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

Instanța de

fond a stabilit în mod eronat situația de fapt, reținând că Hotărârea nr. 4765

din 21 februarie 2007 emisă de

pârâtă și a cărei

anulare se solicită, are ca obiect cererea formulată

de reclamant, pentru constatarea calității sale de

refugiat și

acordarea drepturilor prevăzute

de Legea 189/2000.

Astfel,

dovezile administrate în cauză, respectiv actele de

stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor, precum și cele

date în fața instanței, precum și

înscrisurile depuse de pârâtă în

apărare,

relevă aspectul că cererea formulată de reclamant și

înregistrată la Comisie sub nr. 2056, soluționată

prin Hotărârea nr.

4765/21 februarie 2007,

este întemeiată pe calitatea de soț supraviețuitor

a acestuia, de pe

urma defunctei M.F. (decedată la

18 martie 2002).

Prin urmare, temeiul de drept al acestei cereri l-au

constituit dispozițiile art. 3 din Legea 189/2000

și nu art. 1 lit. c)

astfel cum, greșit, a reținut prima instanță.

Această situație, rezultă din actele anexate cererii depuse la

Comisie (filele 24-27

din dosarul de fond), inclusiv declarațiile

autentificate ale martorilor,

toate făcând referire la refugiul numitei

M.F. (fostă G.), căsătorită cu M.V.

Mai mult, chiar depozițiile martorilor audiați sub prestare de

jurământ, în fața

instanței de fond (filele 54-55), au făcut referire

exclusiv la refugiul soției

reclamantului, arătând că aceasta s-a

refugiat cu părinții săi și la acel moment avea vârsta

de 12 ani.

Pe

de altă parte, la fila 28 din dosarul de fond, este depusă

Hotărârea nr. 4766 din

21 februarie 2007 emisă de Casa Județeană de

Pensii Sălaj, prin care reclamantului i-a fost admisă

cererea nr. 2055 din 27 decembrie 2007, constatându-i-se calitatea de refugiat

în

temeiul prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Din economia

dispozițiilor Legii 189/2000, se desprinde

regula

conform căreia nu se pot cumula calitatea de refugiat în

temeiul dispozițiilor art. 1 lit. c) cu cea de soț

supraviețuitor al

persoanei

refugiate reglementată de art. 3 din Lege, reclamantul

formulând în fața Comisiei cereri în sensul

ambelor situații.

Față

de aspectul că, prin Hotărârea nr. 4766 din 21 februarie 2007,

autoritatea pârâtă i-a

recunoscut reclamantului calitatea de refugiat

în temeiul art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999

aprobată

prin Legea 189/2000, în mod legal și justificat aceiași

autoritatea a respins a doua cerere depusă de

reclamant, dar în

calitate de soț

supraviețuitor al persoanei refugiate.

Având

în vedere că, instanța de fond nu a sesizat existenta

celor două cereri și a ignorat faptul că

reclamantului îi fusese

recunoscută

calitatea de refugiat în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. c)

din Legea

nr. 189/2000, rezultă că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, motiv

pentru care,

În temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) și ale art. 314 C. proc. civ., recursul va fi

admis, casându-se

sentința atacată și

respingându-se acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj,

împotriva sentinței

civile nr. 623 din 21 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința recurată și respinge acțiunea formulată de

M.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 mai 2008.