ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 4765 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în toamna anului 1940 a plecat împreună cu părinții săi, din localitatea de domiciliu Halmășd, jud. Sălaj, în localitatea Beiuș, județul Bihor, din cauza persecuțiilor etnice, exercitate de regimul hortyst.

Prin sentința civilă nr. 623 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.V., a dispus anularea hotărârii nr. 4765 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1940-noiembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele existente la dosar, respectiv actele de stare civilă, declarațiile autentificate și cele date în fața instanței ale martorilor O.F.S.

și L.A., rezultă împrejurarea că mama reclamantului M.F. s-a refugiat, împreună cu acesta din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în toamna anului 1940, reîntoarcerea având loc în luna noiembrie 1944, fiind incidente dispozițiile art. 1 din Legea 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Susține, în esență, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv hotărârea nr. 4765 din 21 februarie 2007, neobservând că aceasta se referă la cererea reclamantului M.V. de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de urmaș al soției M.F., al cărei statut de refugiat este invocat.

Se mai arată că reclamantul beneficiază de indemnizație de refugiat, în calitate de titular, în baza Hotărârii nr. 4766 din 21 februarie 2007. Recursul este întemeiat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare. Instanța de fond a stabilit în mod eronat situația de fapt, reținând că Hotărârea nr. 4765 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă și a cărei anulare se solicită, are ca obiect cererea formulată de reclamant, pentru constatarea calității sale de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000.

Astfel, dovezile administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor, precum și cele date în fața instanței, precum și înscrisurile depuse de pârâtă în apărare, relevă aspectul că cererea formulată de reclamant și înregistrată la Comisie sub nr. 2056, soluționată prin Hotărârea nr. 4765/21 februarie 2007, este întemeiată pe calitatea de soț supraviețuitor a acestuia, de pe urma defunctei M.F. (decedată la 18 martie 2002). Prin urmare, temeiul de drept al acestei cereri l-au constituit dispozițiile art. 3 din Legea 189/2000 și nu art. 1 lit. c) astfel cum, greșit, a reținut prima instanță. Această situație, rezultă din actele anexate cererii depuse la Comisie (filele 24-27 din dosarul de fond), inclusiv declarațiile autentificate ale martorilor, toate făcând referire la refugiul numitei M.F.

(fostă G.), căsătorită cu M.V. Mai mult, chiar depozițiile martorilor audiați sub prestare de jurământ, în fața instanței de fond (filele 54-55), au făcut referire exclusiv la refugiul soției reclamantului, arătând că aceasta s-a refugiat cu părinții săi și la acel moment avea vârsta de 12 ani. Pe de altă parte, la fila 28 din dosarul de fond, este depusă Hotărârea nr. 4766 din 21 februarie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sălaj, prin care reclamantului i-a fost admisă cererea nr. 2055 din 27 decembrie 2007, constatându-i-se calitatea de refugiat în temeiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Din economia dispozițiilor Legii 189/2000, se desprinde regula conform căreia nu se pot cumula calitatea de refugiat în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. c) cu cea de soț supraviețuitor al persoanei refugiate reglementată de art. 3 din Lege, reclamantul formulând în fața Comisiei cereri în sensul ambelor situații.

Față de aspectul că, prin Hotărârea nr. 4766 din 21 februarie 2007, autoritatea pârâtă i-a recunoscut reclamantului calitatea de refugiat în temeiul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, în mod legal și justificat aceiași autoritatea a respins a doua cerere depusă de reclamant, dar în calitate de soț supraviețuitor al persoanei refugiate. Având în vedere că, instanța de fond nu a sesizat existenta celor două cereri și a ignorat faptul că reclamantului îi fusese recunoscută calitatea de refugiat în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, rezultă că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care, În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și ale art. 314 C. proc.

civ., recursul va fi admis, casându-se sentința atacată și respingându-se acțiunea ca neîntemeiată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 623 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge acțiunea formulată de M.V., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2008.