ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1708/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petentul P.N. a formulat o

plângere împotriva primarului D.N. și a funcționarilor de la Primăria Galați, C.P.

și C.N. deoarece aceștia i-au anulat decizia de adjudecare a unei lucrări pe

care o câștigase la licitație publică.

Subcomisarul P.S. a întocmit

referatul cu propunerea de neînceperea urmăririi penale deoarece în sarcina

numiților D.N., C.P. și C.N., nu se poate reține infracțiunea prevăzută de art.

246 C. pen., lipsind latura subiectivă.

Procurorul care a efectuat

supravegherea cercetărilor penale în cauză a confirmat propunerea de neîncepere

a urmăririi penale, însă petentul P.N. a formulat plângere împotriva

subcomisarului P.S., pentru modul defectuos cu care a instrumentat dosarul

sus-menționat.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel galați a reținut că din conținutul actelor premergătoare efectuate a

rezultat că subcomisarul P.S. nu a săvârșit vreo faptă penală.

Rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale din data de 31 august 2007, în dosarul nr. 301/P/2007, a fost

menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați prin rezoluția din 25 septembrie 2007.

Nemulțumit de soluția

procurorului, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., la Curtea de Apel Galați, solicitând desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea

urmăririi penale și completării acestuia.

Prin sentința penală nr. 28/

F din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1408/44/2008, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva hotărârii

sus-arătată, petiționarul P.N. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Verificând sentința atacată

în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 200 C. proc.

pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire

la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată”.

În vederea realizării

obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit în textul

menționat, legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de

desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din modurile

reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte

premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.

În anumite situații, actele

premergătoare, având ca scop clasificarea datelor care confirmă sau infirmă

săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost

sesizate, pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile,

reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii

penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această

împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și respectiv

declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de neîncepere a urmăririi

penale, sau, după caz, când urmărirea penală este de competența procurorului,

se dispune neînceperea urmăririi penale.

În cazul contestării acestei

soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art. 278

1

C. proc.

pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport cu

cercetările efectuate.

Pentru a respinge plângerea

și a menține rezoluția atacată instanța de fond a constatat că în mod corect

corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reținut

că faptele nu există, subcomisarul P.S. îndeplinindu-și legal atribuțiile, în

limitele competenței stabilită de lege.

Or, cazul privitor la

inexistența faptei ca temei al soluției de neîncepere a urmăririi penale este

susținut de materialul probator administrat în cauză, a cărui concluzie logică

incontestabilă o reprezintă.

Ca atare, soluția criticată

de petiționar în condițiile acelui minim de indicii care să poată forma

convingerea organului de urmărire penală, este temeinică și legală.

Așa fiind, menținând

rezoluția atacată ca urmare a respingerii plângerii formulate de petiționarul P.N.

împotriva acesteia, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, nesupusă niciuneia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul P.N. împotriva sentinței penale nr. 28/ F din

1 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 mai 2008.