ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2801/2008

Examinând recursul de față, constată:

Prin sentința penală nr. 58/ F din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, în temeiul art. 271

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarul D.A. împotriva rezoluției nr. 571/P/2007 din 14 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și s-a dispus obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că, la 17 decembrie 2007, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea penală formulată de petiționarul D.A. împotriva făptuitorilor T.L. și C.V., ambii având funcția de comisar șef în cadrul I.P.J. Covasna, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 242 C. pen.

Prin plângerea formulată și declarația dată în fața procurorului, petiționarul a susținut că în luna decembrie 2001, T.L., având funcția de adjunct al comandantului Poliției municipiului Sf. Gheorghe, împreună cu făptuitoarea C.V. ar fi distrus raportul său de concediu de odihnă pe care anterior primul îl aprobase, determinând consecințe juridice cu privire la clasificarea medicală a petiționarului cu ocazia expertizării medico-legale concretizată în decizia medico-legală nr. A.3000 din 27 noiembrie 2007, emisă de C.E.M.L. de pe lângă Spitalul Militar Brașov.

A mai susținut petiționarul că, în cursul judecării unei acțiuni pe care a promovat-o în contencios administrativ la Tribunalul Brașov, făptuitorul T.L. a semnat adresa nr. 167.205 din 17 mai 2007, prin care îl încunoștiința că în urma deciziei medico-legale, nu mai putea desfășura activități și nu mai putea beneficia de concediu de odihnă, cele 26 zile de concediu neefectuate în anul 2001 fiind compensate în bani la finalizarea fișei de lichidare.

Petiționarul a solicitat anularea tuturor documentelor care au stat la baza infracțiunilor comise de cei doi făptuitori.

Instanța a reținut că din cuprinsul actelor premergătoare rezultă următoarele:

- petiționarul a fost ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Covasna, având la 27 noiembrie 2001 gradul de locotenent-colonel;

- prin decizia medicală nr. A.3000 din 27 noiembrie 2001, emisă de C.E.M.M. de pe lângă Spitalul Militar Brașov, urmare a evaluării capacității de muncă a petiționarului și stabilirii diagnosticului de „neoplasm colorectal, operat în tratament oncologic” s-a stabilit că acesta este inapt serviciului militar cu scoaterea din evidență, boala fiind contactată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, rămânând la data respectivă în concediu medical până la perfectarea formelor de trecere în rezervă;

- din fișa de lichidare rezultă că în anul 2001, petiționarul a efectuat 12 zile aferente concediului de odihnă pe anul 2001;

- conform adresei nr. 113064 din 12 februarie 2008, dovada de achitării sumelor de bani cuvenite pentru cele 26 de zile de concediu de odihnă neefectuate pe anul 2001 se găsește în certificatul de scoatere și alocare de drepturi, act ce constituie secret de serviciu conform H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecția informațiilor clasificate;

- din conținutul aceleiași adrese mai rezultă că în decembrie 2001 nu se întocmeau pontaje decât pentru plata sporului aferent orelor lucrate pe timpul nopții.

Având în vedere actele dosarului, instanța a reținut că din actele premergătoare nu rezultă, sub aspect obiectiv, că făptuitorii ar fi comis vreo faptă de inducere în eroare sau că și-ar fi îndeplinit defectuos sau nu ar fi îndeplinit vreun act, cauzând astfel o vătămare petiționarului.

S-a reținut că din cuprinsul deciziei medicale rezultă că petiționarul este inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență datorită bolii de care suferă și nu pentru că a beneficiat de 180 de zile de concediul medical. Este evident că, față de cele stabilite de decizia medicală, petiționarul nu mai putea îndeplini nici o activitate specifică funcției deținute și nici nu mai putea beneficia de concediu de odihnă, fiind inapt serviciului.

S-a mai reținut că, deși petiționarul susține că în cursul lunii decembrie 2001 a fost la serviciu și a fost pontat, din adresa nr. 113064 din 12 februarie 2008 rezultă că în decembrie 2001 nu se întocmeau pontaje decât pentru plata orelor lucrate în timpul nopții, iar rapoartele de concediu și registrele de concedii aferente anului 2001 au fost distruse, termenul de păstrare fiind de 2 ani.

De asemenea, s-a reținut că din actele premergătoare nu rezultă comiterea vreunui act de falsificare a vreunui înscris oficial și ca atare nici acte de uz de fals.

S-a concluzionat că soluția adoptată de procuror este legală, iar plângerea este nefondată.

Petiționarul a declarat recurs, susținând că nu a fost citat, că abuziv a fost trecut în rezervă deși se află în concediu de odihnă și nu fusese 180 de zile în concediu medical, că greșit unele documente au fost clasificate drept „secret de serviciu” și că în urma operației s-a recuperat și s-a prezentat la post, fiind planificat să execute o misiune în decembrie 2001.

În susținerea recursului, petiționarul a depus ordinul ministrului de interne nr. II/0103910 din 31 decembrie 2001 din care rezultă că a fost trecut direct în rezervă, fiind clasat medical „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidențe” și încadrat în gradul II de invaliditate cu drept de pensie conform legii privind pensiile militare de stat.

S-a mai depus raportul de control întocmit la 25 mai 2005 al Ministerului Administrației și Internelor în urma verificării aspectelor semnalate de petiționar cu privire la clasarea medicală și la pensionare, prin care s-a concluzionat că demersurile petiționarului „în sensul reîncadrării sale, nu sunt susținute de criteriile medicale de sănătate, iar acuzațiile formulate împotriva personalului medical și a celorlalte cadre sunt tendențioase, denigratoare și lipsite de fundamente reale și justificative.”

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.

La fila x a dosarului primei instanțe se găsește dovada îndeplinirii procedurii de citare cu petiționarul pentru termenul din 12 mai 2008, când s-a judecat cauza, astfel încât este nefondată susținerea petiționarului că nu a fost citat.

Curtea constată că nu este fondată nici susținerea petiționarului că nejustificat i s-a respins plângerea.

Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, deoarece din actele premergătoare rezultă că faptele reclamate de petiționar nu există, astfel încât, corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi intimați.

Actele depuse în recurs de petiționar nu schimbă cu nimic cele ce rezultă din actele premergătoare și nu sunt în măsură să dovedească existența faptelor cu care au fost sesizate organele de cercetare penală.

Neexistând nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.A. împotriva sentinței penale nr. 58/ F din 22 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2008.