ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2008

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/

F din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.P.I. împotriva

rezoluției nr. 996/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe

din data de 4 decembrie 2006, rezoluție care a fost menținută.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut că, la data de 5 februarie 2007, petiționarul

M.P.I. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 996/P/2006 din 4 decembrie

2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe prin care s-a dispus

aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei față de

petiționar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a constatat, totodată,

prin sentința recurată că în ordonanța împotriva căreia petiționarul a formulat

plângere s-a reținut că petiționarul, în calitate de executor judecătoresc a

fost solicitat de numita G.G. și fiica sa, cu același nume să pună în executare

titlurile executorii reprezentate de sentințele civile nr. 449/2004 și nr. 1152/2004

ale Judecătoriei Sf. Gheorghe și deciziile civile nr. 19/A/2005 și nr. 98/2005

ale Tribunalului Covasna, în calitate de debitoare fiind indicate G.E. (pentru

suma de 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată) și G.E. (pentru

sumele de 290.038.220 lei și 7.500.000 lei reprezentând, respectiv, sultă și

cheltuieli de judecată), constituindu-se dosarul execuțional nr. 268/2005.

Judecătoria Sf. Gheorghe a

încuviințat executarea silită prin încheierea din 27 iulie 2005 (dosar nr. 3095/2005)

asupra imobilului situat în Sf. Gheorghe, str. Grigore Bălan, împotriva

debitoarei G.E., iar aceasta a fost somată să achite sumele datorate

creditoarelor; deoarece debitoarea vânduse imobilul asupra căruia se

încuviințase executarea silită s-a solicitat și s-a încuviințat de către Judecătoria

Sf. Gheorghe, prin încheierea din 2 noiembrie 2005 (dosar nr. 4033/2005,

executarea silită asupra imobilului situat în comuna Ilieni, județul Covasna,

compus din imobile construcții și teren (curți și grădini), asupra cărora

numita G.E, avea drept de uzufruct viager, înscris în C.F., iar debitoarele

aveau înscrise două ipoteci.

Executorul judecătoresc a

întocmit un proces verbal de situație imobiliară și a somat pe debitoarea G.E. să-și

achite debitele, aceasta refuzând primirea înscrisurilor emanând de la Biroul

Executorului Judecătoresc. S-a reținut, de asemenea, că acesta a fost informat

în scris de către uzufructuara G.E. despre existența acestui drept, cât și

despre actul adițional la contractul de uzufruct, care condiționa înstrăinarea

imobilelor ce făceau obiectul dreptului de uzufruct, obținerii consimțământului

uzufructuarei cu privire la vânzare și la persoana cumpărătorului.

Referitor la modalitatea de

evaluare a imobilelor ce urmau a se vinde la licitație având în vedere

neachitarea debitelor de către numita G.E., s-a reținut că aceasta s-a realizat

de către executorul judecătoresc în baza raportului de expertiză imobiliară

efectuat anterior în dosarul nr. 85/2003 al Judecătoriei Sf. Gheorghe (în care

se pronunțase una din hotărârile ce constituiau titlu executoriu în cauză)

solicitându-se verbal expertului K.I. actualizarea valorii; în acest scop s-a

efectuat un raport de expertiză, actualizându-se valoarea de circulație numai

pentru construcțiile nu și pentru terenurile proprietatea debitoarei.

La data de 20 martie 2006

s-a procedat la afișarea publicației de vânzare în care în calitate de

debitoare figurau atât G.E. cât și G.E. (contrar încheierii de încuviințare a

executării silite), iar în urma licitației imobilul a fost adjudecat de numita

F.M.M.

S-a arătat totodată că în

actul de adjudecare se menționa, succint, că acesta este „valabil pentru

adjudecatar cu privire la radierea ipotecii și celorlalte sarcini reale care se

radiază din oficiu în baza art. 517 și urm. C. proc. civ.,” fără a se indica

menținerea dreptului de uzufruct al numitei G.E., ceea ce a determinat o

interpretare greșită din partea învinuitei A.M., care, primind cererea de înscriere

în C.F. a dreptului de proprietate al adjudecatarei a radiat și dreptul de

uzufruct ce greva imobilele în cauză.

Prima instanță a constatat

că prin sentința penală nr. 103/2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe s-a respins,

ca nefondată, plângerea petiționarului, hotărârea fiind casată prin decizia

penală nr. 76/2006 a Tribunalului Covasna, cauza fiind trimisă spre rejudecare

în vederea citării legale a părților, respectiv a numitei A.M.

În rejudecare, prin sentința

penală nr. 263/2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, având în

vedere calitatea de executor judecătoresc a petiționarului.

Referitor la apărarea

învinuitului M.P.I. prin care acesta arată că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen., prima instanță a

arătat că aceasta este infirmată de actele aflate la dosar, menționându-se că

acesta, prin actele îndeplinite în virtutea calității de executor judecătoresc,

în dosarul execuțional nr. 268/2005 a adus atingere drepturilor legale ale

persoanelor vătămate G.E. și G.E., efectul actelor îndeplinite fiind radierea

dreptului de uzufruct al numitei G.E., deși față de aceasta nu se încuviințase

executarea silită, petiționarul încălcând dispozițiile art. 500 alin. (3) și (4)

C. proc. civ. De asemenea, s-a constatat că în îndeplinirea atribuțiilor sale

învinuitul a încălcat dispozițiile art. 500 alin. (2) C. proc. civ., neevaluând

corect imobilul obiect al executării silite, aducând în acest fel o vătămare

drepturilor intimatei G.E., consecința nefiind urmărită, dar fiind acceptată.

Concluzionând, prima

instanță a apreciat că petiționarul a săvârșit o faptă prevăzută de legea

penală, cu vinovăție dar aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, astfel încât dispozițiile ordonanței atacate se impun a fi

menținute ca legale și temeinice.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, în termen legal petiționarul; recursul nu a fost motivat.

Analizând sentința recurată

sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru

considerentele ce urmează:

Astfel după cum rezultă din

verificarea hotărârii pronunțate de către prima instanță aceasta a soluționat

cauza cu respectarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

analizând ordonanța atacată și probele legal administrate de către organele de

urmărire penală prin prisma susținerilor formulate de către petiționar în

plângerea cu care a sesizat instanța.

Procedând în maniera

anterior arătată prima instanță a constatat în mod just că petiționarul și-a

îndeplinit defectuos atribuțiile ce decurgeau din calitatea sa de executor

judecătoresc și a adus atingere în acest mod drepturilor legale ale părților

vătămate.

Într-adevăr, din analiza

actelor dosarului, rezultă că în soluționarea cererii de executare silită

formulată de creditoarea G.G. și fiica acesteia, având același nume petiționarul

și-a îndeplinit defectuos atribuțiile, încălcarea dispozițiilor art. 500 alin.

(2), art. 516 și urm. C. proc. civ., realizând elementul material al laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 246 C. pen.

Se va constata, totodată, că

îndeplinirea defectuoasă a actelor de executare s-a realizat în condițiile în

care petiționarul cunoștea modul în care se impunea să realizeze activitățile

specifice profesiei sale, în pofida faptului că nu a urmărit lezarea

intereselor debitoarelor, părți vătămate.

De asemenea, se va reține

împrejurarea că în mod corect, în ordonanța nr. 996/P/2006 din 4 decembrie 2006

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, s-a arătat că efectele

păgubitoare asupra părților vătămate pot fi înlăturate pe calea contestației la

executare, cererea formulată în temeiul art. 399 C. proc. civ., aflându-se pe

rolul instanței care, în cazul admiterii contestației va dispune anularea

actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale, iar acest

aspect, coroborat cu reținerea modului de comitere a faptei și a datelor

privind persoana petiționarului, au condus la concluzia corectă că în speță

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 18

1

C. pen., aplicându-se,

în temeiul dispozițiilor art. 91 C. pen., sancțiunea administrativă a amenzii.

Față de cele ce preced

instanța va constata că starea de fapt și vinovăția petiționarului au fost

corect stabilite prin ordonanța nr. 996/P/2006 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sf. Gheorghe și în mod legal prima instanță a procedat la

respingerea plângerii împotriva anterior menționatei soluții, probele legal

administrate demonstrând, fără putință de tăgadă, atât săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală cât și inexistența gradului de pericol social al

infracțiunii, aspecte ce au condus la aplicarea sancțiunii administrative

prevăzute de art. 91 lit. c) C. pen., aceasta fiind corect individualizată,

având în vedere calitatea petiționarului și importanța atribuțiilor pe care sunt

chemate să le îndeplinească persoanele având profesia de executor judecătoresc,

investite să îndeplinească un serviciu de interes public, potrivit art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Având în vedere

considerentele anterior menționate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de către petiționarul M.P.I. va

fi respins ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul M.P.I. împotriva sentinței penale nr. 10/ F

din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2008.