ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10/ F din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.P.I. împotriva rezoluției nr. 996/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe din data de 4 decembrie 2006, rezoluție care a fost menținută. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, la data de 5 februarie 2007, petiționarul M.P.I.

a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 996/P/2006 din 4 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei față de petiționar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat, totodată, prin sentința recurată că în ordonanța împotriva căreia petiționarul a formulat plângere s-a reținut că petiționarul, în calitate de executor judecătoresc a fost solicitat de numita G.G. și fiica sa, cu același nume să pună în executare titlurile executorii reprezentate de sentințele civile nr. 449/2004 și nr. 1152/2004 ale Judecătoriei Sf.

Gheorghe și deciziile civile nr. 19/A/2005 și nr. 98/2005 ale Tribunalului Covasna, în calitate de debitoare fiind indicate G.E. (pentru suma de 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată) și G.E. (pentru sumele de 290.038.220 lei și 7.500.000 lei reprezentând, respectiv, sultă și cheltuieli de judecată), constituindu-se dosarul execuțional nr. 268/2005. Judecătoria Sf. Gheorghe a încuviințat executarea silită prin încheierea din 27 iulie 2005 (dosar nr. 3095/2005) asupra imobilului situat în Sf. Gheorghe, str. Grigore Bălan, împotriva debitoarei G.E., iar aceasta a fost somată să achite sumele datorate creditoarelor; deoarece debitoarea vânduse imobilul asupra căruia se încuviințase executarea silită s-a solicitat și s-a încuviințat de către Judecătoria Sf.

Gheorghe, prin încheierea din 2 noiembrie 2005 (dosar nr. 4033/2005, executarea silită asupra imobilului situat în comuna Ilieni, județul Covasna, compus din imobile construcții și teren (curți și grădini), asupra cărora numita G.E, avea drept de uzufruct viager, înscris în C.F., iar debitoarele aveau înscrise două ipoteci. Executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de situație imobiliară și a somat pe debitoarea G.E. să-și achite debitele, aceasta refuzând primirea înscrisurilor emanând de la Biroul Executorului Judecătoresc. S-a reținut, de asemenea, că acesta a fost informat în scris de către uzufructuara G.E. despre existența acestui drept, cât și despre actul adițional la contractul de uzufruct, care condiționa înstrăinarea imobilelor ce făceau obiectul dreptului de uzufruct, obținerii consimțământului uzufructuarei cu privire la vânzare și la persoana cumpărătorului.

Referitor la modalitatea de evaluare a imobilelor ce urmau a se vinde la licitație având în vedere neachitarea debitelor de către numita G.E., s-a reținut că aceasta s-a realizat de către executorul judecătoresc în baza raportului de expertiză imobiliară efectuat anterior în dosarul nr. 85/2003 al Judecătoriei Sf. Gheorghe (în care se pronunțase una din hotărârile ce constituiau titlu executoriu în cauză) solicitându-se verbal expertului K.I. actualizarea valorii; în acest scop s-a efectuat un raport de expertiză, actualizându-se valoarea de circulație numai pentru construcțiile nu și pentru terenurile proprietatea debitoarei. La data de 20 martie 2006 s-a procedat la afișarea publicației de vânzare în care în calitate de debitoare figurau atât G.E.

cât și G.E. (contrar încheierii de încuviințare a executării silite), iar în urma licitației imobilul a fost adjudecat de numita F.M.M. S-a arătat totodată că în actul de adjudecare se menționa, succint, că acesta este „valabil pentru adjudecatar cu privire la radierea ipotecii și celorlalte sarcini reale care se radiază din oficiu în baza art. 517 și urm. C. proc. civ.,” fără a se indica menținerea dreptului de uzufruct al numitei G.E., ceea ce a determinat o interpretare greșită din partea învinuitei A.M., care, primind cererea de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate al adjudecatarei a radiat și dreptul de uzufruct ce greva imobilele în cauză. Prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 103/2007 a Judecătoriei Sf.

Gheorghe s-a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, hotărârea fiind casată prin decizia penală nr. 76/2006 a Tribunalului Covasna, cauza fiind trimisă spre rejudecare în vederea citării legale a părților, respectiv a numitei A.M. În rejudecare, prin sentința penală nr. 263/2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a petiționarului. Referitor la apărarea învinuitului M.P.I. prin care acesta arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen., prima instanță a arătat că aceasta este infirmată de actele aflate la dosar, menționându-se că acesta, prin actele îndeplinite în virtutea calității de executor judecătoresc, în dosarul execuțional nr. 268/2005 a adus atingere drepturilor legale ale persoanelor vătămate G.E.

și G.E., efectul actelor îndeplinite fiind radierea dreptului de uzufruct al numitei G.E., deși față de aceasta nu se încuviințase executarea silită, petiționarul încălcând dispozițiile art. 500 alin. (3) și (4) C. proc. civ. De asemenea, s-a constatat că în îndeplinirea atribuțiilor sale învinuitul a încălcat dispozițiile art. 500 alin. (2) C. proc. civ., neevaluând corect imobilul obiect al executării silite, aducând în acest fel o vătămare drepturilor intimatei G.E., consecința nefiind urmărită, dar fiind acceptată. Concluzionând, prima instanță a apreciat că petiționarul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, cu vinovăție dar aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât dispozițiile ordonanței atacate se impun a fi menținute ca legale și temeinice.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal petiționarul; recursul nu a fost motivat. Analizând sentința recurată sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează: Astfel după cum rezultă din verificarea hotărârii pronunțate de către prima instanță aceasta a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., analizând ordonanța atacată și probele legal administrate de către organele de urmărire penală prin prisma susținerilor formulate de către petiționar în plângerea cu care a sesizat instanța. Procedând în maniera anterior arătată prima instanță a constatat în mod just că petiționarul și-a îndeplinit defectuos atribuțiile ce decurgeau din calitatea sa de executor judecătoresc și a adus atingere în acest mod drepturilor legale ale părților vătămate.

Într-adevăr, din analiza actelor dosarului, rezultă că în soluționarea cererii de executare silită formulată de creditoarea G.G. și fiica acesteia, având același nume petiționarul și-a îndeplinit defectuos atribuțiile, încălcarea dispozițiilor art. 500 alin. (2), art. 516 și urm. C. proc. civ., realizând elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 246 C. pen. Se va constata, totodată, că îndeplinirea defectuoasă a actelor de executare s-a realizat în condițiile în care petiționarul cunoștea modul în care se impunea să realizeze activitățile specifice profesiei sale, în pofida faptului că nu a urmărit lezarea intereselor debitoarelor, părți vătămate. De asemenea, se va reține împrejurarea că în mod corect, în ordonanța nr. 996/P/2006 din 4 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf.

Gheorghe, s-a arătat că efectele păgubitoare asupra părților vătămate pot fi înlăturate pe calea contestației la executare, cererea formulată în temeiul art. 399 C. proc. civ., aflându-se pe rolul instanței care, în cazul admiterii contestației va dispune anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale, iar acest aspect, coroborat cu reținerea modului de comitere a faptei și a datelor privind persoana petiționarului, au condus la concluzia corectă că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 18 1 C. pen., aplicându-se, în temeiul dispozițiilor art. 91 C. pen., sancțiunea administrativă a amenzii. Față de cele ce preced instanța va constata că starea de fapt și vinovăția petiționarului au fost corect stabilite prin ordonanța nr. 996/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf.

Gheorghe și în mod legal prima instanță a procedat la respingerea plângerii împotriva anterior menționatei soluții, probele legal administrate demonstrând, fără putință de tăgadă, atât săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală cât și inexistența gradului de pericol social al infracțiunii, aspecte ce au condus la aplicarea sancțiunii administrative prevăzute de art. 91 lit. c) C. pen., aceasta fiind corect individualizată, având în vedere calitatea petiționarului și importanța atribuțiilor pe care sunt chemate să le îndeplinească persoanele având profesia de executor judecătoresc, investite să îndeplinească un serviciu de interes public, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de către petiționarul M.P.I. va fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.P.I. împotriva sentinței penale nr. 10/ F din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.