ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1919/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9/F din 23 ianuarie 2008 Curtea de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul F.I. împotriva ordonanței nr. 371/P/2007 din 25 septembrie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a menținut rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin ordonanța dată în dosarul nr. 371/P/2007 din 25

septembrie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 10

lit. a) C. proc. pen., art. 38 și art. 45 C. proc. pen. raportat la art. 228 alin.

(1) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de doamna

judecător D.P. și doamna grefier D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. S-a disjuns cauza relativ la S.I.

și M.V.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 259

alin. (2), art. 263, art. 264, art. 272, art. 288, art. 289, art. 291, art. 323

C. pen. și a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Brașov.

Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că la data de

12 noiembrie 2004 petiționarul F.I.I. a formulat plângere împotriva numiților M.V.A.

consilier juridic la Direcția Silvică Brașov și S.I. fost șef al Ocolului

Silvic Râșnov pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288,

art. 289, art. 291 și art. 323 C. pen. cu motivarea că aflându-se în litigiu cu

Direcția Silvică Râșnov, în fața Colegiului Jurisdicțional Brașov al Curții de

Conturi, la termenul din 17 septembrie 2004 numita M.V.A., la solicitarea

instanței, a prezentat o fișă a postului falsificată în sensul că pe ultima

filă a fost îndepărtată denumirea Z.I. fiind înlocuită cu S.I., modificarea

fiind făcută prin metoda copiativă xerox.

La data de 17 septembrie 1999 petiționarul a formulat

contestație împotriva dispoziției de desfacere a contractului de muncă chemând

în judecată Direcția Silvică Brașov, iar în plângerea sa, a motivat că d-na

judecător și d-na grefier se fac vinovate de abuz în serviciu în legătură cu

depunerea la dosar a unei „completare la lista de probe".

Împotriva rezoluției procurorului petiționarul a formulat

plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr.

681/II/2/2007 din 24 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. a dispus

respingerea plângerii formulate de petiționarul F.I.I. împotriva rezoluției nr.

371/P/2007 din 25 septembrie 2007, ca neîntemeiată

Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat

plângere, în termen legal, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

adresată Curții de Apel Brașov, și a învederat că de la dosar lipsesc trei

acte, respectiv completarea la lista de probe cu patru puncte, cel de-al

cincilea punct era scris olograf de către jurista M.A., declarația olografă a

învinuitei M.A.V. din 28 martie 2006 aflată la dosarul nr. 3029/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, pe care poliția nu a depus-o în

dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și raportului întocmit de

ing. D.I. din conținutul căruia reiese că a fost încheiată cercetarea

administrativă a faptei considerată abatere disciplinară, pentru care

conducătorul unității a aplicat sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului

de muncă.

Curtea de Apel Brașov, examinând plângerea, a respins ca

nefondată, plângerea petiționarului F.I. împotriva ordonanței nr. 371/P/2007 cu

motivarea că în cauză nu există niciun fel de indicii în sensul că magistratul

judecător și grefierul au comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.,

fiind incidente prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., petiționarul fiind

nemulțumit de faptul că magistratul judecător nu a admis excepția de

prescripție și cea de-a doua faptă nu constituie o vătămare a intereselor

legale.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Constanța a declarat

recurs petiționarul F.I.I. prin care a arătat că susține motivele de recurs

existente la dosar și solicită trimiterea dosarului la parchet pentru

efectuarea de cercetări întrucât dosarul este incomplet și de aceea parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dat soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de intimați.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru

următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv

ordonanțele atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat

s-a respins plângerea formulată de petiționarul F.I.I., având în vedere că nu

rezultă nici unul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

În mod corect a constatat Curtea de Apel Brașov că în urma

analizării probelor magistratul judecător P.D. a pronunțat o soluție favorabilă

petiționarului, în sensul că a admis excepția de prescripție a aplicării

sancțiunii pentru una din fapte și a anulat decizia de desfacere a contractului

de muncă al petiționarului cu consecința reintegrării acestuia în funcția

anterioară.

Astfel, soluția pronunțată de către magistratul judecător

este legală și temeinică iar faptul că petiționarul este nemulțumit deoarece

magistratul judecător nu a admis excepția de prescripție și pentru cea de-a

doua faptă nu constituie o vătămare a intereselor legale, pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen.

Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor din punct de

vedere al laturii obiective elementul material constă în „neîndeplinirea"

sau „îndeplinirea unui act în mod defectuos" ce are ca urmare imediată

cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale persoanei fizice, fapte ce

trebuie săvârșite cu intenție directă sau intenție indirectă, în prezenta cauză

nefiind îndeplinite condițiile privind latura obiectivă și nici latura

subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate nu constituie

motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existența

altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună știință, în

mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția

adoptată nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

peroanelor.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva

magistraților reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă

aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și

temeiniciei soluțiilor date.

Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun fel de

indiciu că magistratul judecător sau grefierul de ședință ar fi comis

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de

art. 246 C. pen.

În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul F.I.I., ca

nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul F.I.I. împotriva sentinței penale

nr. 9/F din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

azi 29 mai 2008.