ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1919/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9/F din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul F.I. împotriva ordonanței nr. 371/P/2007 din 25 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a menținut rezoluția atacată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin ordonanța dată în dosarul nr. 371/P/2007 din 25 septembrie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 și art. 45 C. proc.

pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de doamna judecător D.P. și doamna grefier D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. S-a disjuns cauza relativ la S.I. și M.V.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 259 alin. (2), art. 263, art. 264, art. 272, art. 288, art. 289, art. 291, art. 323 C. pen. și a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că la data de 12 noiembrie 2004 petiționarul F.I.I. a formulat plângere împotriva numiților M.V.A. consilier juridic la Direcția Silvică Brașov și S.I.

fost șef al Ocolului Silvic Râșnov pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, art. 291 și art. 323 C. pen. cu motivarea că aflându-se în litigiu cu Direcția Silvică Râșnov, în fața Colegiului Jurisdicțional Brașov al Curții de Conturi, la termenul din 17 septembrie 2004 numita M.V.A., la solicitarea instanței, a prezentat o fișă a postului falsificată în sensul că pe ultima filă a fost îndepărtată denumirea Z.I. fiind înlocuită cu S.I., modificarea fiind făcută prin metoda copiativă xerox.

La data de 17 septembrie 1999 petiționarul a formulat contestație împotriva dispoziției de desfacere a contractului de muncă chemând în judecată Direcția Silvică Brașov, iar în plângerea sa, a motivat că d-na judecător și d-na grefier se fac vinovate de abuz în serviciu în legătură cu depunerea la dosar a unei „completare la lista de probe". Împotriva rezoluției procurorului petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 681/II/2/2007 din 24 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. a dispus respingerea plângerii formulate de petiționarul F.I.I. împotriva rezoluției nr. 371/P/2007 din 25 septembrie 2007, ca neîntemeiată Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., adresată Curții de Apel Brașov, și a învederat că de la dosar lipsesc trei acte, respectiv completarea la lista de probe cu patru puncte, cel de-al cincilea punct era scris olograf de către jurista M.A., declarația olografă a învinuitei M.A.V. din 28 martie 2006 aflată la dosarul nr. 3029/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, pe care poliția nu a depus-o în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și raportului întocmit de ing. D.I. din conținutul căruia reiese că a fost încheiată cercetarea administrativă a faptei considerată abatere disciplinară, pentru care conducătorul unității a aplicat sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă. Curtea de Apel Brașov, examinând plângerea, a respins ca nefondată, plângerea petiționarului F.I.

împotriva ordonanței nr. 371/P/2007 cu motivarea că în cauză nu există niciun fel de indicii în sensul că magistratul judecător și grefierul au comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., fiind incidente prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., petiționarul fiind nemulțumit de faptul că magistratul judecător nu a admis excepția de prescripție și cea de-a doua faptă nu constituie o vătămare a intereselor legale. Împotriva hotărârii Curții de Apel Constanța a declarat recurs petiționarul F.I.I. prin care a arătat că susține motivele de recurs existente la dosar și solicită trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea de cercetări întrucât dosarul este incomplet și de aceea parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv ordonanțele atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționarul F.I.I., având în vedere că nu rezultă nici unul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În mod corect a constatat Curtea de Apel Brașov că în urma analizării probelor magistratul judecător P.D. a pronunțat o soluție favorabilă petiționarului, în sensul că a admis excepția de prescripție a aplicării sancțiunii pentru una din fapte și a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă al petiționarului cu consecința reintegrării acestuia în funcția anterioară.

Astfel, soluția pronunțată de către magistratul judecător este legală și temeinică iar faptul că petiționarul este nemulțumit deoarece magistratul judecător nu a admis excepția de prescripție și pentru cea de-a doua faptă nu constituie o vătămare a intereselor legale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen. Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor din punct de vedere al laturii obiective elementul material constă în „neîndeplinirea" sau „îndeplinirea unui act în mod defectuos" ce are ca urmare imediată cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale persoanei fizice, fapte ce trebuie săvârșite cu intenție directă sau intenție indirectă, în prezenta cauză nefiind îndeplinite condițiile privind latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existența altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună știință, în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor. Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor date. Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că magistratul judecător sau grefierul de ședință ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul F.I.I., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.I.I. împotriva sentinței penale nr. 9/F din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2008.