ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1560/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul F.A., la:

-14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) C. pen., cu executare în detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 2 septembrie 2008.

S-a luat act că partea vătămată F.M.N. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 30 august 2008, în jurul orelor 19,00, inculpatul F.A., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, și-a acostat sora minoră F.M.N., în vârstă de 8 ani, pe drumul comuna DN 61 din comuna Bogați și, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, a obligat-o să meargă într-o zonă izolată a satului, pe malul râului Glâmboc, unde, prin amenințări și violențe, a întreținut cu ea un raport sexual normal nefinalizat, după care a abandonat-o și s-a deplasat către domiciliu.

La aceeași dată, dându-și seama de gravitatea faptei, inculpatul a părăsit domiciliul și s-a deplasat în municipiul București, unde a fost identificat și reținut de organele de poliție.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că partea vătămată prezenta leziuni traumatice specifice localizate la nivelul organelor genitale și a feței pentru care au fost necesare 3-4 zile îngrijiri medicale, iar la data examinării partea vătămată prezenta un himen inelar congestionat care avea o ruptură hemoragică incompletă.

Împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate pe care a considerat-o excesiv de mare.

Instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat reținând că pedeapsa a fost just individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., gravitatea extremă a faptei comise de inculpat rezultând din atingerea adusă uneia dintre valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, din consecințele ireversibile în plan psihic și social pe care le poate avea o asemenea faptă asupra unei persoane minore, pericolul social ridicat al infracțiunii comise de inculpat fiind recunoscut de legiuitor prin stabilirea unei limite de pedeapsă ridicate.

S-a concluzionat în sensul că pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de prima instanță răspunde criteriile impuse de art. 72 C. pen. și este în măsură să servească nevoilor de represiune cât și celor de apărare socială.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat care a criticat-o în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei la care a fost condamnat, pe care o apreciază greșit individualizată, reiterând susținerile invocate în apel.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Examinând hotărârile pronunțate, respectiv actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată că pedeapsa de 14 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul de prima instanță, menținută și de către instanța de apel a fost just individualizată.

La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. acordând eficiența cuvenită gradului de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise de inculpat, pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cuprinsă între 10 ani și 25 ani închisoare; împrejurărilor în care s-a consumat fapta, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului care a recunoscut fapta, dar are un comportament deviant, încercând de mai multe ori să întrețină relații sexuale cu surorile lui, potrivit declarațiilor martorilor.

Așa fiind, pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, prin privare de libertate este în măsură să satisfacă cerințele prevăzute de art. 52 C. pen., referitoare la scopurile sancțiunilor penale, astfel că o reindividualizare a acesteia nu se impune.

Ca urmare, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. menținându-se dispozițiile hotărârilor atacate.

Conform art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive începând cu 02 septembrie 2008.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.A. împotriva deciziei penale nr. 20/A/MF din 03 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 02 septembrie 2008 la 28 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.