ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 iulie 2005, reclamantul Ț.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președintele României, administrația prezidențială, I.I., T.B., D.I., Guvernul României, cancelaria Primului Ministru, C.P.T., Prim Ministru, A.N., Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Comisia pentru Preschimbarea Certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990, E.V.C., C.A., I.R., A.S., P.M., membrii Comisiei pentru Preschimbarea Certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, S.N., L.D.M., G.P., I.O., I.A., D.D., M.B., M.C., A.V., E.C., I.S., T.S., V.P., T.D.I., V.I., D.C., V.G., U.D., R.V., P.I., Ț.I., M.N., M.A.V., A.M.F.
și T.P., constatarea nulității Decretelor prezidențiale nr. 1168 și nr. 1169 din 15 decembrie 2004, prin care au preschimbate un număr de 1266 de certificate de luptători eliberate în baza Legii nr. 42/1990 conform art. 5 alin. (5) și art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, suspendarea executării actelor, precum și daune morale și materiale, în valoare de 1.000.000 Euro. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Decretul nr. 1168/2004 nu este semnat de Primul Ministru, contrar prevederilor art. 100 alin. (2) din Constituție și, întrucât a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice și stând la baza emiterii Decretului nr. 1169/2004, constatarea nelegalității și neconstituționalității se poate face numai de către instanța de contencios administrativ.
Că, Decretul nr. 1169/2004 este nelegal, întrucât, prin acest act a fost conferit Ordinul „Victoria Revoluției Române” din Decembrie 1989, ca o consecință a primului decret contestat pentru nelegalitate. Reclamantul a mai susținut că Decretul nr. 1168/2004 se referă la un număr de 1266 persoane, lista acestora fiind întocmită înainte de alegerile din iunie 2004 și noiembrie 2004 și fiind ținută secretă până la publicarea decretului. În ceea ce îl privește, reclamantul a menționat că s-a adresat Comisiei Parlamentare cu cererea înregistrată la nr. 467 din 7 februarie 2005, însă nu a primit răspuns din parte autorității specificate. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1527 din 21 iunie 2006 a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, ale art. 20 alin. (1) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobată prin H.G. nr. 1412/2004 și cu împrejurarea că reclamantul nu a contestat la Comisia Parlamentară preschimbarea certificatelor pentru persoanele cărora li s-au atribuit titluri și cărora le-a fost conferit Ordinul „Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”. Chiar dacă el nu se regăsește printre persoanele menționate în anexele acestor acte, poate obține ulterior preschimbarea certificatului de luptător și poate beneficia de atribuirea titlurilor și conferirea Ordinului, această procedură realizându-se pe etape.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ț.C., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 3041 din același cod. Recurentul a arătat că a formulat cererea de chemare în judecată din spirit civic, în calitate de cetățean care observă încălcarea Constituției României. Judecătorul de la Curtea de Apel nu a avut rol activ, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., refuzând administrarea dovezilor care ar fi probat justețea acțiunii sale. Partea cea mai consistentă a motivelor de recurs reia argumentația cuprinsă în cererea de chemare în judecată referitoare la nelegalitatea celor două decrete prezidențiale.
Prin întâmpinările formulate, intimații Administrația Prezidențială, Cancelaria Primului-Ministru și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență, s-a susținut că soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală, întrucât recurentul - reclamant nu a putut justifica un interes legitim, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru a obține anularea unor decrete prezidențiale ce privesc alte persoane. Prin încheierea de la 1 iunie 2007 această instanță a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
S-a respins, ca inadmisibilă potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor texte cuprinse în Legea nr. 341/2004, precum și a art. 1 alin. (6) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, texte care nu se referă la condiția „interesului legitim”. Prin Decizia nr. 1194 din 13 decembrie 2007 Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din aceeași lege.
Instanța de control constituțional a reținut, pe de o parte, că critica referitoare la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 cuprinde aprecieri vagi, generale ale autorului excepției referitoare la o pretinsă lipsă de reglementare sau lacună legislativă și, pe de altă parte, cea care vizează art. 2 din aceeași lege nu poate fi primită întrucât reglementarea examinată „nu conține norme ce ar putea afecta drepturile constituționale pretins a fi încălcate”. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală și temeinică.
Într-adevăr, recurentul nu poate justifica un interes legitim care să motiveze demersul său judiciar ce are ca scop constatarea nelegalității Decretelor prezidențiale nr. 1168 și nr. 1169 din data de 15 decembrie 2004. Prin Decretul nr. 1168 din 15 decembrie 2004, Președintele României a atribuit titlurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004, luptătorilor validați de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 iar prin Decretul nr. 1169 din aceeași dată a conferit acelorași persoane Ordinul „Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”. În acord cu art. 52 alin. (1) din Constituția României, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ condiționează exercițiul dreptului la acțiune în această materie de justificarea unui interes legitim, adică de dovedirea unui folos practic, imediat, în persoana celui care pune în mișcare procedura judiciară.
Curtea de Apel a stabilit în mod legal că reclamantul nu a îndeplinit această condiție de exercițiu, concluzie ce se impune a fi menținută cu atât mai mult cu cât, după pronunțarea sentinței civile nr. 669 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentului i s-a eliberat noul timp de certificat de revoluționar (la data de 27 februarie 2006) și prin sentința civilă nr. 3442 din 6 decembrie 2006 a aceleiași instanțe, irevocabilă, i s-au acordat 5.000 lei (RON) cu titlu de daune morale, fiind obligat la plată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, care a întârziat nejustificat să rezolve cererea recurentului, expunându-l unui „stres psihic permanent”.
Această soluție nu este de natură a îngrădi spiritul civic la care se referă recurentul în motivele de recurs, pentru că în măsura în care se consideră că aspectele sesizate conturează elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, el se poate adresa organelor abilitate să efectueze cercetări, dar nu și instanței de contencios administrativ. În fine, celelalte critici care vizează fondul litigiului nu pot fi examinate de Înalta Curte, întrucât controlul său este strict limitat la soluția adoptată de prima instanță. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 1527 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.