ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 iulie 2005,

reclamantul Ț.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președintele

României, administrația prezidențială, I.I., T.B., D.I., Guvernul României, cancelaria

Primului Ministru, C.P.T., Prim Ministru, A.N., Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Comisia pentru Preschimbarea

Certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990, E.V.C., C.A., I.R., A.S., P.M.,

membrii Comisiei pentru Preschimbarea Certificatelor eliberate în baza Legii nr.

42/1990, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, S.N., L.D.M.,

G.P., I.O., I.A., D.D., M.B., M.C., A.V., E.C., I.S., T.S., V.P., T.D.I., V.I.,

D.C., V.G., U.D., R.V., P.I., Ț.I., M.N., M.A.V., A.M.F. și T.P., constatarea

nulității Decretelor prezidențiale nr. 1168 și nr. 1169 din 15 decembrie 2004,

prin care au preschimbate un număr de 1266 de certificate de luptători

eliberate în baza Legii nr. 42/1990 conform art. 5 alin. (5) și art. 9 alin. (6)

din Legea nr. 341/2004, suspendarea executării actelor, precum și daune morale

și materiale, în valoare de 1.000.000 Euro.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că Decretul nr. 1168/2004 nu este semnat de Primul

Ministru, contrar prevederilor art. 100 alin. (2) din Constituție și, întrucât

a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice și stând la baza

emiterii Decretului nr. 1169/2004, constatarea nelegalității și

neconstituționalității se poate face numai de către instanța de contencios

administrativ.

Că, Decretul nr. 1169/2004

este nelegal, întrucât, prin acest act a fost conferit Ordinul „Victoria

Revoluției Române” din Decembrie 1989, ca o consecință a primului decret

contestat pentru nelegalitate.

Reclamantul a mai susținut

că Decretul nr. 1168/2004 se referă la un număr de 1266 persoane, lista

acestora fiind întocmită înainte de alegerile din iunie 2004 și noiembrie 2004

și fiind ținută secretă până la publicarea decretului.

În ceea ce îl privește,

reclamantul a menționat că s-a adresat Comisiei Parlamentare cu cererea

înregistrată la nr. 467 din 7 februarie 2005, însă nu a primit răspuns din

parte autorității specificate.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1527

din 21 iunie 2006 a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca

fiind lipsită de interes.

Instanța a reținut că

soluția se impune în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, ale art.

20 alin. (1) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobată

prin H.G. nr. 1412/2004 și cu împrejurarea că reclamantul nu a contestat la

Comisia Parlamentară preschimbarea certificatelor pentru persoanele cărora li

s-au atribuit titluri și cărora le-a fost conferit Ordinul „Victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989”. Chiar dacă el nu se regăsește printre persoanele

menționate în anexele acestor acte, poate obține ulterior preschimbarea

certificatului de luptător și poate beneficia de atribuirea titlurilor și

conferirea Ordinului, această procedură realizându-se pe etape.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ț.C., invocând

motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., precum

și dispozițiile art. 3041 din același cod.

Recurentul a arătat că a

formulat cererea de chemare în judecată din spirit civic, în calitate de

cetățean care observă încălcarea Constituției României.

Judecătorul de la Curtea de Apel

nu a avut rol activ, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., refuzând

administrarea dovezilor care ar fi probat justețea acțiunii sale.

Partea cea mai consistentă a

motivelor de recurs reia argumentația cuprinsă în cererea de chemare în

judecată referitoare la nelegalitatea celor două decrete prezidențiale.

Prin întâmpinările formulate,

intimații Administrația Prezidențială, Cancelaria Primului-Ministru și

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, s-a susținut că

soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală, întrucât recurentul - reclamant

nu a putut justifica un interes legitim, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr.

544/2004 pentru a obține anularea unor decrete prezidențiale ce privesc alte

persoane.

Prin încheierea de la 1

iunie 2007 această instanță a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1)

lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004. S-a respins, ca inadmisibilă

potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor

texte cuprinse în Legea nr. 341/2004, precum și a art. 1 alin. (6) și art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, texte care nu se referă la condiția „interesului

legitim”.

Prin Decizia nr. 1194 din 13

decembrie 2007 Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004

și, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. b) și alin. (2) din aceeași lege.

Instanța de control

constituțional a reținut, pe de o parte, că critica referitoare la art. 1 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 cuprinde aprecieri vagi, generale ale

autorului excepției referitoare la o pretinsă lipsă de reglementare sau lacună

legislativă și, pe de altă parte, cea care vizează art. 2 din aceeași lege nu

poate fi primită întrucât reglementarea examinată „nu conține norme ce ar putea

afecta drepturile constituționale pretins a fi încălcate”.

Examinând sentința recurată,

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum

și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală și

temeinică.

Într-adevăr, recurentul nu

poate justifica un interes legitim care să motiveze demersul său judiciar ce

are ca scop constatarea nelegalității Decretelor prezidențiale nr. 1168 și nr. 1169

din data de 15 decembrie 2004.

Prin Decretul nr. 1168 din 15

decembrie 2004, Președintele României a atribuit titlurile prevăzute de art. 3

din Legea nr. 341/2004, luptătorilor validați de Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 iar prin Decretul nr. 1169 din

aceeași dată a conferit acelorași persoane Ordinul „Victoria Revoluției Române

din Decembrie 1989”.

În acord cu art. 52 alin. (1)

din Constituția României, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ condiționează exercițiul dreptului la acțiune în

această materie de justificarea unui interes legitim, adică de dovedirea unui

folos practic, imediat, în persoana celui care pune în mișcare procedura

judiciară.

Curtea de Apel a stabilit în

mod legal că reclamantul nu a îndeplinit această condiție de exercițiu, concluzie

ce se impune a fi menținută cu atât mai mult cu cât, după pronunțarea sentinței

civile nr. 669 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, recurentului i s-a eliberat noul timp de

certificat de revoluționar (la data de 27 februarie 2006) și prin sentința

civilă nr. 3442 din 6 decembrie 2006 a aceleiași instanțe, irevocabilă, i s-au

acordat 5.000 lei (RON) cu titlu de daune morale, fiind obligat la plată

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, care a întârziat nejustificat să rezolve cererea recurentului,

expunându-l unui „stres psihic permanent”.

Această soluție nu este de

natură a îngrădi spiritul civic la care se referă recurentul în motivele de

recurs, pentru că în măsura în care se consideră că aspectele sesizate

conturează elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, el se poate adresa

organelor abilitate să efectueze cercetări, dar nu și instanței de contencios

administrativ.

În fine, celelalte critici

care vizează fondul litigiului nu pot fi examinate de Înalta Curte, întrucât

controlul său este strict limitat la soluția adoptată de prima instanță.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., se va respinge recursul

de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 1527 din 21 iunie 2006 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.