ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3510/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2007 pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul R.N., a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de stat pentru

problemele revoluționarilor, solicitând acestuia să îi recunoască dreptul de a

beneficia, cu prioritate, de preschimbarea certificatului de revoluționar care

atestă calitatea de rănit - luptător pentru victoria revoluției române din

decembrie 1989, obligarea pârâtului la despăgubiri în cuantum de 5.000 lei,

reprezentând contravaloarea biletelor de transport pe căile ferate la care avea

dreptul și de care nu a beneficiat, începând cu 1 ianuarie 2006, precum și la

plata sumei de 5.000 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor medicale

gratuite, la care avea dreptul și de care a fost privat, cu începere din 1

ianuarie 2006 s-a solicitat și acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000

lei pentru prejudiciul de imagine creat prin tergiversarea preschimbării

acestui certificat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de

revoluționar și avizul reactualizat, însă i s-a comunicat lipsa unor documente -

probe, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, pe care însă le-a

depus, dosarul său fiind astfel complet.

Prin precizarea cererii de

chemare în judecată s-a solicitat de către reclamant introducerea în cauză a

Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din 1989, care potrivit art. 15 și art.

16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, avizează

propunerile privind preschimbarea certificatelor de revoluționar, Curtea

dispunând introducerea în cauză a acestei autorități.

Pârâtul Secretariatul de stat

pentru problemele revoluționarilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat

excepția de inadmisibilitate, întrucât cererea reclamantului de a i se

recunoaște dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului, fără a se

aduce atingere calității sale de luptător remarcat prin fapte dovedite, este

contrară legii, procedura de preschimbare a certificatelor efectuându-se numai

în conformitate cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1)

și (2) din H.G. nr. 1412/2004. Pârâta a invocat de asemenea excepția de

prematuritate, precum și a lipsei procedurii prealabile, având în vedere că

reclamantul nu a anexat răspunsul autorității publice prin care i se comunică

refuzul de soluționare a cererii.

Analizând cu prioritate în

condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii

de chemare în judecată, Curtea, prin sentința civilă nr. 3352 din 18 decembrie

2007 a admis-o, respingând acțiunea formulată de R.N. ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 341/2004, certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, după verificare

potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba la cererea

titularului, de către Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor

din decembrie 1989. De asemenea, potrivit art. 9 alin. (5) din același act

normativ, coroborat cu art. 20 din H.G. nr. 1412/2004, persoanele nemulțumite

de nepreschimbarea certificatului doveditor, sau care consideră pe bază de

probe că, în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul

doveditor, nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004, pot face

contestație la Comisia Parlamentară în termen de maxim 6 luni de la data

publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a listei finale,

prevăzute la art. 19.

S-a mai reținut că termenul legal

de preschimbare a certificatelor doveditoare este prevăzut de O.U.G. nr. 32/2006

ca fiind 31 martie 2008, termen în interiorul căruia, pârâtul Secretariatul de stat

pentru problemele revoluționarilor are obligația de a proceda la preschimbarea

tuturor certificatelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

A concluzionat prima

instanță că din analiza actelor existente la dosarul cauzei, reiese că

reclamantul nu a respectat obligația de a contesta refuzul pârâtului

Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor la Comisia

Parlamentară, înainte de formularea acțiunii în justiție, în condițiile în care

această contestație, reprezintă o procedură prealabilă obligatorie, astfel încât

acțiunea sa, formulată direct la instanța de judecată este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul R.N. arătând, în esență, că a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligate pârâtele

la emiterea certificatului de revoluționar, preschimbat, în regim de urgență,

dată fiind calitatea sa de luptător - pentru victoria Revoluției din decembrie

1989 - rănit, precum și starea sa actuală de sănătate, serios agravată, astfel

cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, tocmai datorită rănilor din

timpul evenimentelor revoluției.

Recurentul a criticat

sentința pronunțată tocmai pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat în vreun

fel pe aspectul urgenței preschimbării certificatului său, dovedit cu acte

medicale, depuse și la dosarul de recurs. Totodată s-au mai depus de către

recurent și alte înscrisuri pentru a demonstra că pentru anumite categorii de

revoluționari intimatul - pârât analizează cu prioritate cererile de

preschimbare a certificatelor de revoluționarilor.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente și prin

prisma motivelor de recurs formulate, circumscrise art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reține că nu se impune casarea sau modificarea sentinței atacate, în considerarea

celor în continuare arătate.

Înalta Curte reține că

instanța de fond, în mod corect a reținut, în raport de obiectul acțiunii

precizate a reclamantului - recurent, că în cauză sunt incidente prevederile art.

9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din

Legea nr. 347/2006, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu

dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost succesiv modificat prin art. 3 din

Legea nr. 347/2006 și O.U.G. nr. 132/2006, certificatele doveditoare care, în

perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990,

se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de stat

pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, până la data de 31

martie 2008.

Totodată, prin Ordonanța nr.

1/2008, pentru prorogarea unor termene prevăzute în Legea nr. 341/2004, termenul

final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare ale calității de

revoluționar și de depunere a documentelor solicitate pentru completarea

dosarelor de preschimbare a certificatelor, în vederea îndeplinirii condițiilor

stabilite prin lege, este 31 decembrie 2008 în vreme ce termenul prevăzut la art.

9 alin. (1), se prorogă până la data de 30 iunie 2009, inclusiv.

Potrivit acestui text de

lege, astfel cum a fost modificat, raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004,

Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor are așadar obligația

de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de

certificate precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare,

această operațiune, în raport de recentele modificări, urmând a fi realizată

până la data de 30 iunie 2009.

În ceea ce privește

procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin

nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea

341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun, privind

efectuarea procedurii prealabile, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile

art. 7 din Legea 554/2004, a Contenciosului administrativ. Conform textului de

lege menționat, „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea

preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea

persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor

din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice

stabilite în acest sens”.

În completarea acestei norme

legale, potrivit art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, se stabilește că

persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face

contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data

publicării în Monitorul Oficial al României partea I, a listei finale prevăzute

la art. 19 alin. (1)”.

Față de situația că termenul

limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea 341/2004, astfel cum a fost succesiv

modificat din H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2009 rezultă că dreptul

reclamantului R.N. de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5),

raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista

nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al României, din momentul

publicării începând să curgă termenul de 6 luni de contestare la Comisia

Parlamentară.

Pe de altă parte,

reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ,

fiind obligatorie respectarea procedurii speciale de contestare la Comisia

Parlamentară, impusă  de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea cadru 554/2004, a Contenciosului administrativ,

care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus

controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat

procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În fine, este de arătat că

în raport de conținutul normelor legale arătate, care nu prevăd alte termene

derogatorii în situații speciale, cum este cea invocată de recurentul - reclamant,

nu se poate aprecia că acțiunea de față este întemeiată, rămânând numai la latitudinea

comisiei constituite la nivelul Secretariatului de stat pentru problemele

revoluționarilor de a analiza cu prioritate dosarele persoanelor cu probleme

grave de sănătate, urmând ca procedura de emitere să fie ulterior urmată în

conformitate cu prevederile legale sus-arătate, și în cadrul termenului legal

stabilit.

Pentru considerentele expuse

mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că

în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face

numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de

lege, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de R.N. este inadmisibilă,

sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, este temeinică și legală, urmând a respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.N., împotriva sentinței civile nr. 3352 din 18 decembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.