ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5843/2009

Asupra

cererii civile de față:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 martie

2007, P.L. și P.E. au

solicitat repunerea pe rol a

recursului declarat împotriva

hotărârii

Curții de Apel Brașov, recurs ce a fost inițial admis de

instanța

supremă „cu număr de dosar 10478/2003 având termen de judecată fixat pentru

data de 22 martie 2005".

Petenții au arătat că din motive necunoscute și

contrare Codului civil și a Legii nr. 304/2004, dosarul a fost trimis înapoi

tot la Curtea de Apel Brașov, fiind judecat de același complet de judecată.

Prezentând amplu situația de fapt și

demersurile judiciare întreprinse, petenții au arătat că li s-a încălcat

dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil, garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și au

solicitat să se judece în continuare „contestația în anulare" și dosarul

„nr. 7428/2006 de la Judecătoria Brașov, respectiv 1794/62/2007 de la

Tribunalul Brașov, privind acțiunea în revendicare cu compararea

titlurilor".

La termenul din 11 octombrie 2007, având în

vedere conținutul neclar al cererii cu privire la calea de atac și hotărârea

împotriva căreia a fost declarată, instanța supremă a

citat petenții cu mențiunea de a preciza calea de atac pe care au

înțeles

să o exercite și hotărârea atacată, sub sancțiunea suspendării judecății,

potrivit art. 155

1

C. proc. civ.

La termenul următor, 22 noiembrie 2007,

constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina

petenților, a căror cerere nu îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 112 C. proc. civ. și care nu au precizat,

deși li s-a pus în vedere, care este calea de atac exercitată și

hotărârea atacată, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 155

1

C.

proc. civ., a dispus suspendarea judecății cererii formulate.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu,

la data de 26

februarie 2009, în vederea

discutării perimării.

Cererea este perimată, pentru

următoarele considerente:

Așa cum s-a arătat, la data de 22

noiembrie 2007, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, conform

dispozițiilor art. 155

1

C. proc.

civ.

La data de 26 februarie 2009, cauza a

fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.

Față de această situație, Înalta Curte

constată că potrivit

dispozițiilor art. 248 C.

proc. civ., orice cerere

de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an.

Termenul de

perimare începe să curgă de la data ultimului

act de

procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a cursului

perimării sunt prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ.

În cauza de față, judecata cererii a fost

suspendată la data de 22 noiembrie 2007, iar petenții nu a dovedit nici o

împrejurare de natură a duce la concluzia că

lăsarea în nelucrare

a cauzei nu le este imputabilă.

Deoarece

procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an

din vina

petenților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării

cererii după ce s-a dispus suspendarea și observând și faptul că nu a operat

nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata

perimată cererea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de petenții P.I.E. și P.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 mai 2009.