ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.02.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 825/2008

HOTĂRÂRE
29.02.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 825/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, reclamanta SC B.T. SRL a solicitat evacuarea pârâtei SC C.C.P.

SRL din imobilul situat în București, pe care îl ocupă fără titlu.

Reclamanta, în motivarea

cererii a susținut că este proprietara imobilului, cu privire la care a

încheiat cu pârâta un contract de locațiune, care a expirat la 3 iunie 2005.

Cum contractul nu a fost

prelungit, pârâta deține și folosește imobilul abuziv.

Analizând probatorul

administrat în cauză, Tribunalul, prin sentința comercială nr. 4125 din 29 mai

2006, a admis acțiunea așa cum a fost formulată.

Instanța de fond,

concluzionând, a reținut că, efectele contractului încheiat de părți au încetat

la termenul stabilit la data de 3 iunie 2005 și cum nu a intervenit o prelungire

a acestuia, pârâta deține imobilul fără titlu, astfel că cererea de evacuare

este întemeiată.

Prin apelul declarat de

pârâtă, sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând

pe de o parte că i-a fost încălcat dreptul la apărare, de îndată ce nu a fost

citată în cauză, iar pe de altă parte că greșit s-a reținut că reclamanta este

proprietara imobilului.

Analizând sentința, prin

prisma criticilor invocate prin motivele de apel Curtea, prin decizia

comercială nr. 72 din 5 februarie 2007, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această

deciziei, instanța a reținut:

Prima critică, referitoare

la nelegala citare a pârâtei apelante la judecata în fond a cauzei, este

neîntemeiată, deoarece citarea s-a făcut la sediul publicat în Registrul

Comerțului, la adresa menționată și în cererea de chemare în judecată.

S-a apreciat ca neîntemeiată

și cea de-a doua critică, vizând lipsa calității procesuale active a

reclamantei- intimate, pe considerentul că aceasta a făcut dovada dreptului de

proprietate cu contractul de vânzare cumpărare autentificat la 22 iunie 2001 la

Pârâta, a introdus recurs în

termen legal, împotriva acestei decizii, invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt, din motivarea

sumară a cererii de recurs, rezultă că recurenta invocă necitarea sa la

judecarea pe fond a cauzei și reținerea greșită a stării de fapt de către

ambele instanțe în ceea ce privește calitatea de proprietar a reclamantei

intimate, privind imobilul în litigiu.

Criticile sunt nefondate.

În apel, pe cale devolutivă

s-au analizat aceste critici, reiterate și în recurs.

Astfel, verificând lucrările

cauzei urmează a se reține că în mod just, s-a apreciat că citarea pârâtei -

recurente s-a făcut la adresa indicată pentru sediul societății, fiind date

relații în acest sens de către O.R.C.

Întrucât recurenta - pârâtă

nu a comunicat schimbarea sediului, s-a apreciat corect că prima instanță a

realizat citarea acesteia cu respectarea dispozițiilor art. 87 alin. (2) C.

proc. civ.

În ceea ce privește

rezolvarea greșită a cauzei, sub aspectul reținerii că reclamanta nu are

calitate procesuală activă, se impune a se respinge și această critică pentru

două considerente:

- Față de obiectul cererii

de chemare în judecată, reclamantei - intimate nu îi era necesar să dovedească

că este proprietara bunului, deoarece dreptul de folosință deși este un element

al dreptului de proprietate nu se confundă cu acesta.

- Or, după încetarea

contractului de locațiune, recurenta - reclamantă era îndreptățită să-și

redobândească folosința asupra imobilului.

Corect a stabilit instanța,

că deși nu era necesar că reclamanta să-și dovedească dreptul de proprietate,

această dovadă s-a realizat depunându-se titlul de proprietate asupra

imobilului.

Așa fiind, reținând că în

cauză nu poate fi reținută nelegalitatea deciziei, în raport de motivul de

recurs invocat, față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.C.P. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 72 din 7

februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 29 februarie 2008.

Sursă