ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1043/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 21 noiembrie 2005, reclamanta H.A. a chemat în judecată pe pârâta SC K.D.O.S. SRL București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială a hotărârii A.G.A. nr. 2 din 9 septembrie 2005 a societății pârâte precum și nulitatea actului adițional la Actul constitutiv autentificat din 20 septembrie 2005, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 2976 din 3 mai 2006, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea parțială a hotărârii A.G.A. nr. 2 din 9 septembrie 2005 a societății pârâte și a actului adițional la actul constitutiv autentificat din 20 septembrie 2005, în ceea ce privește schimbarea denumirii societății și extinderea domeniului de activitate, cu 22 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 59 din 15 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale în totalitate așa cum a fost formulată, întrucât în mod greșit prin hotărârea A.G.A. din 9 septembrie 2005 s-a decis și asupra revocării administratorului și numirii altuia nou fără respectarea cerinței unanimității. Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate, cum greșit se solicită. În speță, potrivit actului constitutiv SC B.D.O.S. SRL (denumirea anterioară a pârâtei) erau desemnați ca administratori reclamanta H.A. și B.C.C., iar ulterior, prin actul adițional din 5 aprilie 2004 s-a hotărât revocarea din funcția de administrator a reclamantei și menținerea ca administrator unic a celeilalte persoane menționate mai sus. Cum administratorul unic rămas, B.C.C. a demisionat, prin hotărârea A.G.A. nr. 2 din 9 septembrie 2005 atacată cu nulitate parțială de reclamantă, s-a luat act de demisie și a fost desemnat administrator o altă persoană. În consecință, la A.G.A., în care s-a adoptat hotărârea atacată, nu s-a discutat revocarea administratorului unic, ci s-a luat act de demisia acestuia și cu majoritate de voturi s-a aprobat numirea uni alt administrator, criticile reclamantei sub acest aspect fiind corect înlăturate de instanța de apel.

În această situație, nu poate fi primită nici susținerea din recurs privind aplicarea greșită a Legii nr. 31/1990 privind unanimitatea prevăzută de art. 76, cum eronat consideră reclamanta. Or, potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate, în caz de divergență între administratori, vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Cum reclamanta, a fost revocată din funcția de administrator, prin actul adițional din 2004, menționat mai sus, iar administratorul unic a demisionat, soluția de numire a unui nou administrator adoptată prin hotărârea A.G.A.

atacată cu nulitatea parțială, cu majoritatea voturilor asociaților pârâtei, nu se încalcă dispozițiile legale de mai sus, așa cum corect a constatat și instanța de apel. Astfel că, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.A. împotriva deciziei comerciale nr. 59 din 15 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.