ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3341 din 12 martie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială. respinge acțiunea formulată de reclamanta J.E.T.J.E. LTD, cu sediul ales în București, sector 5, în contradictoriu cu pârâta SC T.U. SA prin administrator judiciar SC A.L. SRL, cu sediul în București, sector 4, ca inadmisibilă. Pentru a dispune astfel, instanța de prim grad a reținut că între J.E.T.J.E. LTD (fostă O.R.S.I.I. LTD) și SC U. SA s-a încheiat contract de vânzare - cumpărare, având ca obiect achiziționarea de către SC U. SA a patru mașini de tricotat, cu o valoare totală de 779.720 mărci germane.

Potrivit art. 4 din contract plata se efectua eșalonat, iar dreptul de proprietate asupra mașinilor de tricotat se transmitea la data plății integrale a prețului. Asupra acestor mașini a fost înregistrată la A.E.G.R.M. o garanție reală în favoarea societății reclamante. SC U. SA a fost radiată în urma divizării în SC T.U. SA și SC C. SRL, fiind justificată în acest fel calitatea procesuală a pârâtei, ca succesoare a SC U. SA. Potrivit susținerilor reclamantei, la data introducerii acțiunii a rămas o diferență de plată în cuantum de 243.873 euro, între părți neexistând niciun contract referitor la preluarea de către societatea pârâtă a mașinilor de tricotat.

Tribunalul a apreciat că acțiunea în constatare poate fi utilizată de către proprietarul care se află în posesia unui bun, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească în scopul consolidării dreptului, dacă dovedește că acest drept îi este contestat de pârât și este inadmisibilă în condițiile în care reclamanta are la dispoziție o acțiune în realizare, în speța de față o acțiune izvorâtă din contract, societatea pârâtă fiind succesoarea SC U. SA, parte în contractul de vânzare - cumpărare. Curtea de Apel București, secția a-V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 347 din 3 septembrie 2007 respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta J.E.T.J.E. LTD în contradictoriu cu intimata SC T.U.

SA București, prin administrator judiciar SC A.L. SRL București, împotriva sentinței comerciale nr. 3341 din 12 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 47875/3/2005. Instanța de apel a reținut că potrivit articolului 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Față de această dispoziție legală rezultă că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar față de acțiunea în realizare, Curtea constatând că această cerere nu poate fi calificată nici ca o acțiune în constatare interogatorie și nici provocatorie.

Astfel de cereri ar fi acelea prin care titularul dreptului cheamă în judecată pe cel care prin atitudinea sa sau prin actele sale îi contestă dreptul sau îi cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său. Ori se constată în această situație, din actele și lucrările dosarului că intimata pârâtă nu a efectuat niciun act de natură a-i cauza vreo tulburare reclamantei. Împrejurarea că între apelanta reclamantă și intimata pârâtă SC T.U. SA nu există niciun contract nu are relevanță în cauză având în vedere că în ceea ce privește pe pârâtă a operat o transmisiune legală a drepturilor și obligațiilor procedurale ceea ce echivalează cu o transmisiune a calității procesuale (pasivă), prin diviziunea SC U. SA.

Întrucât există și contractul de vânzar - cumpărare încheiat cu fosta SC U. SA care prevede la art. 10 că proprietatea asupra utilajelor se transmite la data achitării integrale, interpretarea naturii juridice a unei astfel de convenții nu se poate obține pe calea acțiunii în constatare care are un caracter subsidiar, atât timp cât partea are posibilitatea de a exercita acțiunea în realizarea dreptului. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta J.E.T.J.E. LTD (fostă O.R.S.I.I. LTD) a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, apreciind că nu poate fi promovată o acțiune în constatare pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să constate, în conformitate cu prevederile art. 10 din contractul de vânzare - cumpărare, dreptul de proprietate asupra mașinilor de tricotat, cât timp intimata nu a plătit integral prețul.

Se precizează în continuare că nu există temei legal care să condiționeze admisibilitatea acțiunii în constatare de posesia bunului asupra căruia se solicită constatarea dreptului de proprietate. La data de 30 noiembrie 1996 între părți a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare, având ca obiect achiziționarea de către SC U. SA a patru mașini de tricotat, având o valoare totală de 779.720 mărci germane. SC U. SA a fost radiată ca urmare a divizării în două societăți independente iar echipamentele au fost transmise către una din aceste societăți, respectiv SC T.U. SA, între recurentă și intimată neexistând niciun contract în acest sens. Intimata a preluat echipamentele care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare, însă nu a înțeles să-și îndeplinească și obligația de plată a restului de preț, în prezent rămânând de plată suma de 243.873 euro.

Intimata SC T.U. SA, prin administrator judiciar SC A.L. SRL București, a depus note scrise solicitând menținerea Deciziei comerciale nr. 347 din 3 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-V-a comercială, ca fiind temeinică și legală, precizând că la data de 20 octombrie 2003 în bilanțul de deschidere al SC T.U. SA existau înregistrate utilajele în cauză precum și o obligație de plată aferentă acestora în sumă de 537.099.831 lei rol, obligație care nu a fost nici onorată, nici actualizată, datorită situației economice și juridice în care se afla societatea. În afara celor menționate SC T.U. SA nu a preluat nicio altă obligație, iar utilajele în cauză nu figurează ca fiind proprietatea unei terțe persoane.

Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Părțile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Înalta Curte constată neîntemeiată această critică, întrucât în temeiul art. 111 C. proc. civ. „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.

Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. De altfel, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită. Privitor la reiterarea integrală a situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta J.E.T.J.E. LTD (fostă O.R.S.I.I. LTD), împotriva Deciziei nr. 347 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta J.E.T.J.E. LTD (fostă O.R.S.I.I. LTD) împotriva Deciziei nr. 347 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.