ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3095/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 august 2007, reclamanta M.L., prin mandatarul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr. 184 din 25 iunie 2007 emisă de pârât în dosarul nr. 168/2007 în care s-a soluționat petiția reclamantei, înregistrată în 4 aprilie 2007 și obligarea pârâtului să respecte și să aplice prevederile art. 14 și art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în mod eronat și cu încălcarea legii, prin hotărârea atacată, pârâtul i-a clasat dosarul constatând că ar fi vorba despre o autoritate de lucru judecat, cu toate că nu există nicio hotărâre pronunțată în cauză, care să se bucure de autoritate de lucru judecat.

A mai susținut că și petiția pe care o adresa autorității pârâte era întemeiată, având în vedere că faptele sesizate, respectiv refuzul primarului municipiului Satu Mare (de naționalitate maghiară) de a-i aproba reclamantei înființarea unui cabinet de bioenergie, ar reprezenta o vădită discriminare, pe motive etnice, în condițiile în care, același primar ar fi autorizat înființarea unui cabinet similar pentru un alt cetățean, tot de naționalitate maghiară. Tribunalul Satu Mare, secția comercială și de contencios administrativ, inițial investit cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 378/CA din 31 octombrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului.

Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3/CA/2008 – PI din 7 ianuarie 2008, a respins acțiunea. Curtea de Apel a reținut că soluția se impune, având în vedere că, în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 și cu hotărârile judecătorești depuse la dosar de către autoritatea pârâtă în sprijinul susținerilor sale, hotărârea contestată în cauză este legală și temeinică. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta M.L. prin mandatar M.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii și fără să aibă în vedere probele aduse de acesta în sprijinul afirmațiilor sale.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Reclamanta - recurentă prin mandatar a solicitat instanței de fond anularea Hotărârii nr. 184/2007 emisă de C.N.C.D. motivând că primarul municipiului Satu Mare a discriminat-o pe motiv de naționalitate/etnie în sensul că i-a refuzat cele solicitate printr-o petiție adresată acestuia. Din probatoriile anexate la dosar Înalta Curte de Casație și Justiție reține că între recurentă reprezentată de mandatarul M.C. și municipiul Satu Mare, prin primar și O.R.C., au existat un litigiu soluționat irevocabil. Pentru motivele care au stat la baza acțiunii în Justiție, recurentul a sesizat și C.N.C.D. acuzându-l pe primarul municipiului Satu Mare de acte discriminatorii pe motive etnice.

Prin decizia contestată nr. 184/2007, corect autoritatea administrativă față de obiectul sesizării și de soluțiile pronunțate de instanță, a clasat dosarul în temeiul art. 20 din O.G. nr. 13/2000, constatându-se intervenită autoritatea de lucru judecat. Este real faptul că cele două instituții sesizate au competențe diferite cu privire la măsurile adoptate, însă față de obiectul cauzei și identitatea de persoane, este cert că în speță pot fi invocate dispozițiile art. 163 C. proc. civ. Este de necontestat că atât instanța de judecată cât și C.N.C.D. au fost sesizate cu aceiași problemă, obiectul fiind identic la fel și părțile, primarul nefiind reclamat ca persoană fizică ci ca primar al municipiului Satu Mare.

C.N.C.D. nu a omis să răspundă cererii adresate de recurentă, ci a răspuns apreciind că instanțele civile s-au pronunțat irevocabil cu privire la problema reclamată de recurentă, respectiv pe fondul acesteia, motiv pentru care corect C.N.C.D. a clasat dosarul conform prevederilor O.G. nr. 137/2000. Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de M.L. prin mandatar M.C., ca nefondat conform art. 317 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.L. prin mandatarul M.C. împotriva sentinței civile nr. 3/CA/2008 – PI din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.