Decizia nr. 4025/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2579 a Tribunalului Satu Mare

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de la data de 8.08.2014, pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Primarul Municipiului Satu Mare și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare prin A. au solicitat în contradictoriu cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 335 din 18.06.2014 emisă de pârât Prin Sentința nr. 2579/CA pronunțată la data de 3 decembrie 2011, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a declinat în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții Primarul Municipiului Satu Mare și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru anularea Hotărârii nr. 335/18.06.2014 emisă de pârât.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 88/CA/2015-PI pronunțată la data de 25 mai 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității de contravenient a Instituției Primarului Municipiului Satu Mare, a respins excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active a petentei Fundația B. invocată de reclamanții Instituția Primarului Municipiului Satu Mare prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, a admis acțiunea formulată de reclamanții Instituția Primarului Municipiului Satu Mare prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării Autoritate de Stat Autonomă și Fundația B. și a anulat Hotărârea nr. 335/18.06.2014 emisă de către pârâtul C.N.C.D.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice. Într-o primă critică pârâtul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 62 alin. (1) și art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală în ceea ce privește instituția Primarului Municipiului Satu Mare. S-a invocat faptul că Primarul are calitatea de subiect activ al contravenției reglementată de O.G. nr. 137/2000, deoarece SC C. este o societate furnizoare de servicii publice de gospodărire comunală care are ca obiect asigurarea necesarului de apă potabilă a populației, colectarea apelor uzate și epurarea acestora. O a doua critică vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în sensul că sarcina probei în cauză revine societății acuzate de discriminare. Astfel, în materia combaterii discriminării legiuitorul a reglementat împărțirea sarcinii probei între reclamant și pârât, ceea ce înseamnă că depunerea cererii la CNCD creează o prezumție simplă de discriminare, fiind sarcina societății reclamate să demonstreze că nu s-a săvârșit o faptă discriminatorie sau că faptele menționate au o justificare obiectivă. Este o situație similară cu cea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, conform cărora "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare." În speță, dacă Primarul Municipiului Satu Mare și Consiliul local al Municipiului Satu Mare au fost reclamați la CNCD, atunci aveau obligația să probeze că: - modalitatea prin care s-a acordat punctajul în cadrul procedurii de evaluare a candidaturilor pentru persoanele de sex feminin nu a fost discriminatorie; - evaluarea a avut un caracter obiectiv, conform unor criterii aplicate de un expert independent. CNCD a constatat existența unei situații care a permis apariția unei prezumții simple de existență a unor fapte de discriminare, la adresa persoanelor de sex feminin, concretizată prin încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării în procedura de evaluare a candidaturilor. În speță, Primarul Municipiului Satu Mare și Consiliul local al Municipiului Satu Mare nu au reușit să producă în fața CNCD suficiente probe în sprijinul susținerilor privind excluderea persoanelor de sex feminin din componența Consiliului de Administrație al SC C.. Întreaga motivare a instanței de fond se bazează pe afirmațiile reclamantelor, nesusținute de probe, deși aveau obligația procesuală să producă dovezile necesare pentru ca instanța să poată stabili corect situația de fapt. O a treia critică vizează faptul că pentru soluționarea cauzei este lipsită de substanță susținerea instituțiilor publice reclamante că nu au avut intenția să discrimineze, deoarece O.G. nr. 137/2000 nu face distincție între discriminarea cu intenție și cea neintenționată, deoarece sunt sancționate și faptele ce constituie discriminare indirectă. Din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă că Hotărârea Consiliului Local nr. 47/28.02.2013 privind numirea membrilor Consiliului de Administrație la SC C., începând cu data de 01.03.2013, toți de sex masculin, împrejurare ce îmbracă forma unei fapte de discriminare pe criteriul de gen, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Petiția a fost adresată CNCD de către Fundația "B.", în speță fiind întrunite cerințele art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 pentru a se constata un tratament discriminatoriu privind accesul la o funcție publică, pe criteriul de gen.

Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 8 mai 2018.

Apărările formulate în cauză. La data de 30.07.2015 au formulat întâmpinare reclamanții, în calitate de autorități publice, respectiv Primarul Municipiului Satu Mare și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, solicitând respingerea recursului formulat de pârâta CNCD, ca nefondat. Instanța de fond în mod corect a reținut lipsa calității de contravenient a Primarului Municipiului Satu Mare raportat la faptul că actul administrativ prin care s-a stabilit existența unei discriminări este o hotărâre a consiliului local, iar primarul în exercitarea atribuțiilor impuse de legiuitor prin Legea nr. 215/2001 emite dispoziții, acte care nu au fost contestate la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 47/28.02.2013, act administrativ cu caracter unilateral care nu a fost contestat, s-a aprobat numirea membrilor în Consiliul de administrație al SC C., cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2011. Potrivit art. 29 alin. (5) din actul normativ menționat candidații propuși sunt selectați, apoi evaluați de un expert independent, persoană fizică sau juridică specializată în recrutarea resurselor umane ale căror servicii sunt contractate în conformitate cu dispozițiile legale incidente în cauză. Criteriile de recrutare/selecție/evaluare nu au caracter discriminatoriu și nu au dezavantajat nicio persoană dintre cele care au participat la concursul pentru obținerea calității de membru în consiliul de administrație al SC C.. Faptul că nicio persoană de sex feminin nu a întrunit punctajul necesar pentru a fi propusă/desemnată ca membru în consiliul de administrație nu poate constitui o faptă de discriminare de natura celor prevăzute de O.G. nr. 137/2000. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Motivele de recurs se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. i) Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Este neîntemeiată critica recurentului CNCD că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, respectiv 62 alin. (1) și art. 63 alin (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală în ceea ce privește instituția Primarului Municipiului Satu Mare. Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că Primarul Municipiului Satu Mare nu putea săvârși contravenția reținută în sarcina sa, deoarece, în cauză, actul administrativ pretins discriminatoriu este Hotărârea Consiliului Local nr. 47/28.02.2013 prin care s-a aprobat numirea membrilor în Consiliul de administrație al SC C.. Așadar, atâta timp cât intimatul Primarul Municipiului Satu Mare nu a emis niciun act și nu a săvârșit alte fapte ce putea duce la o pretinsă discriminare a femeilor ce au participat la procedura de numire a membrilor consiliului de administrație, în mod corect a reținut Curtea de Apel Oradea că reclamantul nu are calitatea de subiect activ al contravenției, criticile din formulate în recurs apărând ca nefondate, sub acest aspect. Este neîntemeiată critica recurentului CNCD că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, respectiv art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în sensul că sarcina probei în cauză revine societății acuzate de discriminare. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin Hotărârea nr. 335 din 18.06.2014, emisă de CNCD au fost sancționate cu avertisment instituțiile publice Primarul Municipiului Satu Mare și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, cu recomandarea ca pe viitor cele două instituții să aibă în vedere măsuri afirmative pentru promovarea și susținerea participării echilibrate a femeilor și bărbaților la posturile de conducere precum și la nominalizarea membrilor și participanților în orice consiliu, grup de experți și alte structuri lucrative manageriale și/sau de consultanță. CNCD a apreciat că temeiul juridic al aplicării sancțiunii este art. 2 alin. (1) și alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu prevederile art. 6 alin. (2) și art. 21 din Legea nr. 202/2002. În considerentele Hotărârii pronunțate de organul administrativ-jurisdicțional s-a reținut că au fost numiți șapte membri ai consiliului de administrație ai SC C., toți de sex masculin, deși la procedură au fost nouă participanți, printre care și o persoană de sex feminin. CNCD a pornit de la premisa că este suficient să se indice faptul că printr-o hotărâre a Consiliului Local au fost numiți numai bărbați, pentru a fi invocată o potențială discriminare pe criteriu de gen. De asemenea, în considerente s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse dintre femei și bărbați, fiind necesar ca în situații diferite să se aplice remedii juridice diferite - aspect reținut și în jurisprudența Curții Constituționale. Hotărârea nr. 335 din 18.06.2014, emisă de CNCD a fost atacată în fața instanței de contencios administrativ, iar instanța a anulat-o cu motivarea că nu s-a demonstrat existența unor criterii discriminatorii de calificare sau de evaluare la procedura de numire în funcția de membru al consiliului de administrație la o societate de interes local. Înalta Curte constată că organul administrativ-jurisdicțional s-a referit în considerentele hotărârii pronunțate la două situații de fapt diferite care au regim juridic distinct - în primul rând, CNCD a avut în vedere existența unei potențiale discriminări pe criteriu de gen și în al doilea rând a avut în vedere nerespectarea dispozițiilor legale privind egalitatea de șanse dintre bărbați și femei. Discriminarea pe motive de gen este o discriminare directă și este reglementată de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, însă în speță nu s-a făcut dovada că au fost săvârșite acte discriminatorii de către pârâți, care au susținut că instituirea criteriilor de acces la funcția de membru al consiliului de administrație la o societate de interes local nu au fost de natură să discrimineze femeile. Este adevărat că în materia discriminării, sarcina probei este răsturnată, însă trebuie menționat că din documentația depusă la dosarul cauzei nu rezultă că s-ar fi instituit criterii care să îngrădească, nici direct, nici indirect, accesul femeilor la funcțiile menționate anterior. În ceea ce privește aplicarea Legii nr. 202/2002, CNCD a menționat în dispozitivul Hotărârii nr. 335/2014 încălcarea dispozițiilor art. 21 din actul normativ menționat, arătând și în motivare că trebuie respectate dispozițiile art. 6 alin. (5) pct. a) și b) din legea privind egalitatea de șanse între bărbați și femei. Potrivit art. 21 din Legea nr. 202/2002: "(1) Instituțiile publice, autoritățile publice, precum și organizațiile guvernamentale asigură accesul la informațiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanților, femei sau bărbați, fără discriminare. (2) Informațiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați și nu vor conține, promova sau provoca nicio formă de discriminare bazată pe criteriul de sex." Or, deși textul menționat se referă la accesul la informațiile din sfera de activitate a instituțiilor publice, în speță nu s-a pretins că vreo persoană de sex feminin a fost discriminată prin limitarea accesului la informațiile privind numirea într-o funcție publică. Potrivit art. 6 alin. (5) pct. a) și b) din Legea nr. 202/2002: "(5) Nu sunt considerate discriminări: a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternității, nașterii, lăuziei, alăptării și creșterii copilului; b) acțiunile pozitive pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați;" Potrivit art. 2 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, prevederi menționate în considerentele hotărârii pronunțate de CNCD: "(9) Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe." Nu trebuie confundată discriminarea de gen, adică instituirea unui criteriu discriminatoriu privind accesul la o anumită funcție, cu obligația pozitivă prevăzută de legiuitor în Legea nr. 202/2002 sau în O.G. nr. 137/2000 - obligație care impunea luarea unor măsuri pentru asigurarea accesului unei anumite categorii sociale la o funcție publică. Actul administrativ emis de CNCD cuprinde în motivarea sa aspecte privind, atât discriminarea de gen, cât și neîndeplinirea obligației pozitive impuse de o lege specială - cu alte cuvinte, nu are temei juridic soluția de constatare a discriminării de gen bazată pe neîndeplinirea unei alte obligații legale. Așa fiind, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond că Hotărârea nr. 335 din 18.06.2014, emisă de CNCD este lovită de nulitate, criticile formulate în recurs apărând ca nefondate. ii) Temeiul de drept al soluției pronunțate de Înalta Curte Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.