ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2735/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată, inițial, la data de 8 iulie 2016, pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Primarul Municipiului Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 357 din 11 mai 2016 emise de pârât pentru lipsa calității de contravenient a Primarului Municipiul Baia Mare și anularea acestei hotărâri.

Prin acțiune, reclamantul a formulat și cerere de chemare în garanție a SC A. SA Baia Mare.

Prin Sentința civilă nr. 2747 din 19 decembrie 2016, Tribunalul a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea pârâtului de autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 4 ianuarie 2017.

Prin Sentința civilă nr. 50 din 9 februarie 2017, Curtea a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Primarul Municipiului Baia Mare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.

A apreciat recurentul-reclamant că instanța a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 448/2006 și a clauzelor Contractului de delegare nr. x/2013.

Potrivit art. 9 pct. rr) din Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate nr. 704/2013 încheiat între Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Baia Mare, în calitate de delegatar, și operatorul regional SC A. SA, în calitate de delegat, toată activitatea de transport local cu autobuze și troleibuze de pe raza Municipiului Baia Mare a fost dată spre gestionare, cu toate obligațiile pe care le implică acest serviciu, Societății A. SA.

Astfel, operatorul de transport SC A. SA este culpabil de nerespectarea clauzei din contractul de gestiune, potrivit căreia avea obligația ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, să adapteze toate mijloacele de transport în comun folosite în prestarea serviciului de transport public local pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie.

A arătat că au fost depuse toate diligențele de către Primarul Municipiului Baia Mare în privința respectării dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 448/2006. Astfel, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Baia Mare nr. 397/2011, s-a aprobat organizarea de către operatorul SC A. SA a achiziției de autobuze și troleibuze, cu respectarea legislației privind achizițiile publice, finalizată prin contract de achiziție publică pentru un număr de 30 autobuze și 8 troleibuze.

Prin urmare, nu i se poate imputa Primarului Municipiului Baia Mare neîndeplinirea obligațiilor rezultate din prevederile Legii nr. 448/2006, atâta timp cât acestea cad în sarcina operatorului de transport SC A. SA, numai acesta putând fi culpabil de nerespectare clauzei din contractul de gestiune.

Astfel, reclamantul, în calitate de primar, nu poate avea calitatea de subiect al contravenției.

Intimata-chemată în garanție SC A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că societatea are un capital majoritar de stat, având ca acționar majoritar, 97,06% cotă de participare, pe Municipiul Baia Mare.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant.

5.1. Reține Înalta Curte că, prin Hotărârea nr. 357 din 11 mai 2016 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 alin. (1) și (4) coroborate cu art. 10 lit. g) și h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 pentru fapta de a nu asigura condițiile de transport pentru persoanele cu dizabilități și Convenția privind dreptul persoanelor cu dizabilități, aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 RON pentru primarii mai multor localități, printre care și Primarul Municipiului Baia-Mare.

Primarul Municipiului Baia-mare a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu verificarea legalității Hotărârii nr. 357/2016 a CNCD, acțiune ce a fost respinsă de prima instanță.

5.2. Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurentul-reclamant nu face altceva decât să reia criticile de nelegalitate expuse în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel, prin motivele de recurs, întemeiate formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate din perspectiva dispozițiilor legale evocate, arătând, în esență, că Primarul Municipiului Baia-Mare nu are niciun fel de atribuții raportat la transportul local.

Această critică nu poate fi reținută având în vedere că primarul este autoritate a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală conform art. 121 alin. (1) din Constituția României.

De asemenea, potrivit art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, "Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap:

a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate;

b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare."

Potrivit art. 63 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2004, primarul ia măsuri pentru organizarea exercitării și executării în concret a activității din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. d) privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni.

Astfel, încheierea Contractului de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate nr. 704/2013, invocat de recurentul-reclamant, nu poate duce la înlăturarea obligațiilor stabilite de dispozițiile legale menționate în sarcina autorităților publice locale, respectiv a Primarului.

De altfel, situație necombătută de recurent, chemata în garanție SC A. SA Baia Mare este o societate cu capital majoritar de stat, Municipiul Baia Mare deținând 97,06% din capitalul social.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că instituția primarului, în calitate de organ executiv, are obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea accesului în mijloacele de transport în comun a persoanelor cu dizabilități locomotorii, chiar dacă s-ar putea reține o culpă contractuală a operatorului de transport.

5.3. Astfel, constatând că singurul motiv de recurs invocat vizează lipsa atribuțiilor în sarcina primarului raportat la transportul local, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Primarul Municipiului Baia Mare împotriva Sentinței nr. 50 din 9 februarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP