ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3258/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Timișoara, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea Hotărârii nr. 10451 din 5

septembrie 2008 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre în sensul

acordării calității de persoană strămutată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că părinții săi, S.D. și M., au fost strămutați

în anul 1940 din comuna Căzâlgicli, sat Pașabalâ, județul Durustor, în județul

Suceva.

A mai precizat

reclamantul că s-a născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați,

fiind astfel îndrituit la beneficiul legii.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție tardivitatea

acțiunii, pe fondul cauzei apreciind temeinică și legală hotărârea atacată.

Prin sentința civilă

nr. 358 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând

anularea hotărârii atacate și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie.

Cu privire la

excepția invocată, prima instanță a reținut că reclamantul a formulat acțiunea

cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 105/1999,

întrucât comunicarea hotărârii atacate s-a făcut la solicitarea reclamantului,

la data de 17 noiembrie 2008.

A apreciat prima

instanță că nu poate fi primită susținerea pârâtei în sensul comunicării

hotărârii la data de 18 septembrie 2008, dat fiind faptul că pe confirmarea de

primire nu este menționată adresa completă a destinatarului, iar reclamantul

contestă semnătura de pe acest înscris.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că reclamantul, născut în perioada de refugiu a

părinților săi, se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit la

beneficiul legii.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând soluția

pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând în principal excepția

tardivității acțiunii invocată în raport cu prevederea art. 7 din Legea nr.

189/2000.

Pe fondul cauzei,

recurenta a susținut că reclamantul nu este îndrituit la beneficiul legii,

întrucât acesta s-a născut la aproximativ 930 de zile după refugiul tatălui

său.

Înalta Curte de

Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată

fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

prevederile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificările și

completările ulterioare prin Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârilor

referitoare la drepturile prevăzute de acest act normativ, persoană interesată

poate formula contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data

comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Din actele depuse la

dosarul cauzei, respectiv confirmarea de primire aflată la fila 6 din dosarul

de fond, se constată că hotărârea emisă de pârâtă a fost comunicată reclamantului

la data de 18 septembrie 2008, acțiunea introductivă fiind înregistrată pe

rolul Curții de Apel Timișoara la data de 24 noiembrie 2008, așadar cu

depășirea termenului prevăzut de lege în acest sens.

Simpla afirmație a

reclamantului în sensul că semnătura de pe confirmarea de primire nu i-ar

aparține, nu este de natură a infirma valabilitatea acestui înscris.

De reținut sub acest

aspect este regula înscrisă în art. 1169 C. civ. potrivit căruia sarcina probei

aparține aceluia care "face o propunere înaintea judecății"

Se constată că în

cuprinsul confirmării de primire în speță sunt completate toate rubricile

existente, în speță numele primitorului, și anume S.G., calitatea de destinatar

a acestuia și data la care s-a efectuat comunicarea, respectiv 18 septembrie

2008, cu menționarea corectă a adresei de comunicare.

Neindicarea

etajului, pentru care de altfel nu există rubrică în cuprinsul formularul de

confirmare a primirii, nu produce confuzie cu privire la adresa de comunicare a

hotărârii atacate,

atâta vreme cât există mențiunea privitoare

la numărul apartamentului la care s-a efectuat comunicarea.

Corespondența

purtată ulterior între părți a fost expediată la adresă fără indicarea

numărului apartamentului, fiind primită de reclamant și depusă la dosarul

cauzei.

În atare condiții, nu

se poate reține că hotărârea emisă de pârâtă a fost contestată cu respectarea

termenului prevăzut de lege în acest sens.

Având în vedere

natura imperativă a acestui termen, rezultă că nerespectarea atrage sancțiunea

decăderii, în conformitate cu dispozițiile art.103 alin. (1) teza

I

C.

proc. civ.

În concluzie, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Curtea va

admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii excepției

invocate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 358

din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.G. ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 iunie 2009.