ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1105/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, prin sentința penală nr.

121 din 14 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul M.P. împotriva rezoluției nr. 155/P/2008 din 16 iulie 2008m, dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de D.Ș. și H.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen.

În motivarea hotărârii, prima instanța a reținut

următoarele:

La data de 28 mai 2008 petentul M.P. s-a

adresat organelor de urmărire penală solicitând tragerea la răspundere penală a

subcomisarului D.Ș. din cadrul I.P.J. Iași sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 254 și 257 C. pen.; și a fostului inspector

principal H.P. din cadrul aceleiași instituții pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că o echipă operativă din

cadrul Compartimentului Furturi Auto Iași, i-a ridicat abuziv la data de 16

ianuarie 2002 autoturismul Dacia 1310, mașină care i-a fost restituită la 2

iunie 2003.

Referitor la subcomisarul D.Ș., s-a susținut

în plângere, că anterior datei restituirii autoturismului, acesta i-a solicitat

cauciucuri, produse alimentare și echivalentul în lei a trei rezervoare de

benzină, pentru a interveni la ofițerii I.P.J. Iași.

Urmare actelor premergătoare efectuate în

verificarea aspectelor sesizate în plângere, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași, prin rezoluția nr. 155/P/2008 din 16 iulie 2008, a dispus

neînceperea urmăririi penale față de D.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 254 și 257 C. pen. și H.P. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., conform art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor.

Astfel, actele premergătoare rețin că la data

de 16 ianuarie 2002, la domiciliul din comuna Ruginoasa, al numitului M.T.,

tatăl petentului, în baza autorizației nr. 48 din 15 ianuarie 2002, o echipă

operativă din cadrul I.P.J. Vaslui, s-a efectuat o percheziție.

Motivul percheziției, a fost acela că

organele de poliție din județul Vaslui aveau informații, conform cărora

petiționarul ar avea la domiciliul tatălui său din comuna Ruginoasa, parcat un

autovehicul furat.

Echipa operativă de poliție din județul

Vaslui a fost ajutată și de polițiști de la Compartimentul Furturi Auto al I.P.J.

Iași, printre care și H.P.

La aceeași dată, petentul M.P. a consimțit la

predarea către organele de poliție a autoturismului, care a fost parcat în

curtea I.P.J. Vaslui.

Motivul predării și ridicării autoturismului,

a fost acela că nu avea inscripționate seria pe șasiu și motor, așa încât se

impuneau verificări. Actele doveditoare ale provenienței licite ale

autovehiculului nu au fost prezentate, așa încât au fost transmise

semnalmentele mașinii, la inspectoratele de poliție din țară. Urmare

investigațiilor făcute, nefiind reclamat furtul unui autoturism cu acele

semnalmente, la data de 2 iunie 2003, bunul a fost predat lui M.P.

Împotriva sentinței petentul a formulat

plângere conform art. 277 – art. 278 C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 767/II/2/2008 din 25

august 2008 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași, a admis în parte plângerea, a infirmat parțial rezoluția stabilind

ca procurorul șef al secției judiciare să dispună disjungerea cauzei cu privire

la faptele de corupție sesizate ca săvârșite de subcomisarul D.Ș., în favoarea

D.N.A. – S.T. Iași.

Prima instanță investită cu soluționarea

plângerii petentului, formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată

față de H.P., urmare controlului judiciar efectuat în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a constatat că este legală și temeinică, față de faptul că nu

există indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, în firma prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva sentinței, petentul a declarat

recurs, solicitând casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii.

Examinând recursul conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu este fondat.

În controlul judiciar efectuat de prima

instanță asupra soluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul H.P.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., s-a dat o

corectă interpretare actelor premergătoare efectuate, care nu au confirmat

existența acestei infracțiuni.

Astfel, potrivit art. 246 C. pen., constituie

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta

funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Așa cum corect a reținut prima instanță, H.P.,

inspector principal în cadrul I.P.J. Iași – S.J., Compartimentul furturi auto,

a făcut parte din echipa operativă care s-a deplasat la 16 ianuarie 2002 la

domiciliul tatălui petentului.

Percheziția domiciliară a fost legal

efectuată în baza autorizației nr. 4822/11/16 din 15 ianuarie 2002 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, așa încât, nu se confirmă

susținerile formulate în sensul unei ridicări abuzive a autoturismului cu

privire la care existau suspiciuni că este furat.

De altfel, din conținutul procesului verbal

întocmit la 16 ianuarie 2002, rezultă că însuși petiționarul a predat organelor

de poliție autoturismul, fiind explicată restituirea acestuia la 2 iunie 2003,

de verificările efectuate în condițiile în care autoturismul nu avea serie de

șasiu sau motor.

Întrucât niciun inspectorat din țară nu a

comunicat că s-ar fi reclamat sustragerea unui astfel de autovehicul,

identificat prin semnalmentele transmise, mașina a fost restituită la data de 2

iunie 2003 cu dovada existentă la dosar 155/P/2008.

Concluzionând asupra actelor premergătoare

efectuate, prima instanță judicios a respins plângerea petiționarului

neexistând indicii că s-a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Corespunzător situației faptice descrise,

temeiul juridic invocat, dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., este

corect indicat așa încât și sub acest aspect rezoluția este legală.

Întrucât la examinarea din oficiu nu se

constată existența vreunui caz de reformare a hotărârii, urmează ca potrivit art.

385

15

alin. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul să fie respins ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar M.P. împotriva sentinței penale nr. 121 din 14 octombrie

2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie

2009.