ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4166/2009

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 19 noiembrie 2007 reclamanta S.A. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Călărași, anularea dispoziției

nr. 4876/2007 emisă de pârât.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că, la data de 18 octombrie 2007 pârâtul a emis

dispoziție atacată de revocare a dispoziției nr. 4105/2007 prin care îi

fuseseră acordate măsuri reparatorii pentru imobilul situat în municipiul

Călărași, ce i-a fost preluat abuziv de stat, motivul invocării primei

dispoziții fiind acela al inexistenței actelor doveditoare prevăzute de art. 22

din Legea nr. 10/2001 care trebuiau să fi anexate notificării, respectiv al

certificatului de moștenitor privind succesiunea defunctei P.S., mama sa,

înscris care, în realitate există și a fost atașat notificării, împrejurare din

care rezultă nelegalitatea dispoziției de revocare.

La termenul de

judecată din 4 decembrie 2007 și 18 decembrie 2007, acțiunea reclamantei a fost

însușită și de ceilalți beneficiari ai dispoziției nr. 4105/2007, M.P. și P.M.

Prin sentința civilă

nr. 2787 din 18 decembrie 2007, Tribunalul Călărași a admis acțiunea

introductivă și a anulat dispoziția nr. 4876/2007 emisă de pârât.

Prima instanță a

reținut, în esență, că în raport de regimul juridic complex al dispoziției de

aprobare a restituirii în natură, astfel cum este acesta reglementat prin art. 23

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, unitatea emitentă nu are calitatea de a-și

revoca o atare măsură, desființarea unui asemenea act fiind posibilă numai pe

calea contestației reglementată de art. 27 alin. (7) din lege de către persoana

îndreptățită sau pe calea dreptului comun în cadrul unei acțiuni în anulare,

căi de care nu s-a uzat în cauza dedusă judecății.

Dispoziția revocatorie

este esențial nelegală și pentru că certificatul de moștenitor pretins există

și putea fi solicitat notificatorilor, considerente în raport cu care s-a

considerat a fi întemeiată cererea dedusă judecății.

Apelul declarat de

pârâta Primăria municipiului Călărași, a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 637 din 10 septembrie 2008, a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, instanța care a reținut că reclamanții au dovedit calitatea de

moștenitori ai antecesoarei lor, P.S., fiind deci persoane îndreptățite la

restituire în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

ceea ce determină nelegalitatea dispoziției atacate, corect anulată de

tribunal.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs Primăria municipiului Călărași, criticând-o pentru

nelegalitate, cale de atac ce nu a fost motivată în drept și în dezvoltarea

căreia s-a învederat că la data emiterii dispoziției atacate, certificatul de

moștenitor privind succesiunea proprietarei bunului solicitat în prezenta

procedură, nu era anexat notificării și că acesta a fost depus ulterior, cu

cererea înregistrată sub nr. 39441 din 22 octombrie 2007, nefiind astfel respectate

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care actul

administrativ de revocare a dispoziției nr. 4105/2007 a fost emis în

conformitate cu prescripțiile legale, situație ce impune admiterea recursului

și casarea deciziei curții de apel.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății ce nu a fost întemeiată pe vreunul dintre motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar care, în conformitate

cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., permite în cadrarea lor în

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată

următoarele:

Potrivit art. 23 din

Legea nr. 10/2001, în vigoare la data emiterii dispoziției atacate, „actele

doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat

sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele

care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu

construcția demolată și orice alte înscrisuri evaluării pretențiilor de

restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării

notificării”.

Textul legal nu are

semnificația invocată de pârâtă în recurs, ci înseamnă că actele prescrise de

norma evocată pot fi depuse, în etapa administrativă a procedurii până la

momentul soluționării notificării care corespunde celui al emiterii deciziei/

dispoziției motivate, nedepunerea tuturor dovezilor privind, cazul în speță,

calitatea de moștenitor, atrăgând doar consecința emiterii actului

administrativ pe baza probatoriilor anexate notificării până la momentul

soluționării sale.

Aceasta nu are însă

consecințe asupra regulilor probațiunii din faza judiciară a procedurii și în

cadrul căreia, titularul notificării poarte complini lipsa dovezilor din etapa

administrativă, potrivit regulilor procesual civile ce guvernează probațiunea

în procesul civil.

Altminteri, ar însemna

că judecata contestației să fie una formală, neconformă dreptului la un proces

echitabil consacrat de art. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Ca urmare, constatând

că actul pretins de pârâtă a fost depus de reclamanți și că acesta face dovada

calității acestora de persoane îndreptățite la restituire, dispozițiile

hotărârii atacate se privesc a fi legale, recursul dedus judecății urmând a fi

respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Călărași, prin primar împotriva

deciziei nr. 637 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009.