ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4166/2009

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2007 reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Călărași, anularea dispoziției nr. 4876/2007 emisă de pârât. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, la data de 18 octombrie 2007 pârâtul a emis dispoziție atacată de revocare a dispoziției nr. 4105/2007 prin care îi fuseseră acordate măsuri reparatorii pentru imobilul situat în municipiul Călărași, ce i-a fost preluat abuziv de stat, motivul invocării primei dispoziții fiind acela al inexistenței actelor doveditoare prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 care trebuiau să fi anexate notificării, respectiv al certificatului de moștenitor privind succesiunea defunctei P.S., mama sa, înscris care, în realitate există și a fost atașat notificării, împrejurare din care rezultă nelegalitatea dispoziției de revocare.

La termenul de judecată din 4 decembrie 2007 și 18 decembrie 2007, acțiunea reclamantei a fost însușită și de ceilalți beneficiari ai dispoziției nr. 4105/2007, M.P. și P.M. Prin sentința civilă nr. 2787 din 18 decembrie 2007, Tribunalul Călărași a admis acțiunea introductivă și a anulat dispoziția nr. 4876/2007 emisă de pârât. Prima instanță a reținut, în esență, că în raport de regimul juridic complex al dispoziției de aprobare a restituirii în natură, astfel cum este acesta reglementat prin art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, unitatea emitentă nu are calitatea de a-și revoca o atare măsură, desființarea unui asemenea act fiind posibilă numai pe calea contestației reglementată de art. 27 alin. (7) din lege de către persoana îndreptățită sau pe calea dreptului comun în cadrul unei acțiuni în anulare, căi de care nu s-a uzat în cauza dedusă judecății.

Dispoziția revocatorie este esențial nelegală și pentru că certificatul de moștenitor pretins există și putea fi solicitat notificatorilor, considerente în raport cu care s-a considerat a fi întemeiată cererea dedusă judecății. Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Călărași, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 637 din 10 septembrie 2008, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța care a reținut că reclamanții au dovedit calitatea de moștenitori ai antecesoarei lor, P.S., fiind deci persoane îndreptățite la restituire în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ceea ce determină nelegalitatea dispoziției atacate, corect anulată de tribunal.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Primăria municipiului Călărași, criticând-o pentru nelegalitate, cale de atac ce nu a fost motivată în drept și în dezvoltarea căreia s-a învederat că la data emiterii dispoziției atacate, certificatul de moștenitor privind succesiunea proprietarei bunului solicitat în prezenta procedură, nu era anexat notificării și că acesta a fost depus ulterior, cu cererea înregistrată sub nr. 39441 din 22 octombrie 2007, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care actul administrativ de revocare a dispoziției nr. 4105/2007 a fost emis în conformitate cu prescripțiile legale, situație ce impune admiterea recursului și casarea deciziei curții de apel.

Referitor la calea de atac dedusă judecății ce nu a fost întemeiată pe vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar care, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., permite în cadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele: Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data emiterii dispoziției atacate, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”.

Textul legal nu are semnificația invocată de pârâtă în recurs, ci înseamnă că actele prescrise de norma evocată pot fi depuse, în etapa administrativă a procedurii până la momentul soluționării notificării care corespunde celui al emiterii deciziei/ dispoziției motivate, nedepunerea tuturor dovezilor privind, cazul în speță, calitatea de moștenitor, atrăgând doar consecința emiterii actului administrativ pe baza probatoriilor anexate notificării până la momentul soluționării sale. Aceasta nu are însă consecințe asupra regulilor probațiunii din faza judiciară a procedurii și în cadrul căreia, titularul notificării poarte complini lipsa dovezilor din etapa administrativă, potrivit regulilor procesual civile ce guvernează probațiunea în procesul civil.

Altminteri, ar însemna că judecata contestației să fie una formală, neconformă dreptului la un proces echitabil consacrat de art. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Ca urmare, constatând că actul pretins de pârâtă a fost depus de reclamanți și că acesta face dovada calității acestora de persoane îndreptățite la restituire, dispozițiile hotărârii atacate se privesc a fi legale, recursul dedus judecății urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Călărași, prin primar împotriva deciziei nr. 637 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009.