ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 octombrie 2008 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanții G.G. și G.L. în contradictoriu cu pârâtele SC S.M.O. SRL Oradea și A.V.A.S. București, au solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția dreptului pârâtei A.V.A.S. de a pune în executare contractele de cesiune de creanță din 7 decembrie 1999 și 13 decembrie 1999 și, în consecință, să dispună radierea ipotecilor înscrise în cartea funciară în baza contractelor de garanție imobiliară din 1998. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5/CPI din 13 noiembrie 2008, a admis excepția neompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea invocată de pârâta A.V.A.S.

București și, în consecință, a declinat soluționarea acțiunii formulate de reclamanți în favoarea Curții de Apel București. În pronunțarea acestei sentințe instanța a reținut în esență, că art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul pârâtei, în speță A.V.A.S. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții G.G.și G.L., criticând-o pentru nelegalitate. Recurenții își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de fond învestită cu soluționarea cererii a încălcat în soluționarea excepției de necompetență teritorială dispozițiile art. 44 din O.U.G nr. 51/1998 raportate la cele ale art. 9, art. 10 și art. 13 C. proc.

civ. Astfel recurenții consideră că art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 instituie o competență teritorială alternativă și nu una exclusivă și cum în speță printre părți figurează și o societate care are sediul în Oradea, soluția de declinare pronunțată este nelegală. Recurenții invocă în drept dispozițiile art. 299 C. proc. civ. coroborat cu art. 48 alin. (2) din O.U.G nr. 51/1998, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate. Prin întâmpinarea formulată intimata - pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat. Reclamanții au solicitat – ca prim capăt de cerere – să se constate că a intervenit prescripția dreptului pârâtei A.V.A.S.

București de a pune în executare contractele de cesiune de creanță din decembrie 1999. Prin contractul de cesiune de creanță din 13 decembrie 1998 s-a preluat convenția de linie de credit din 28 ianuarie 1998 modificată ulterior, încheiată între SC S.M.O. SRL și B. SA. Prin O.G. nr. 39/1990 a avut loc fuziunea între B. SA cu B.C.R., urmare a fuziunii și a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1990 pârâta A.V.A.S. a preluat de la B.C.R. creditele neperformante și debitele B. SA. Față de cele arătate, reiese cu evidență că pârât în cauză este A.V.A.S., calitatea sa procesuală raportându-se la drepturile și obligațiile ce derivă din raporturile juridice deduse judecății. SC S.M.O. SRL Oradea are numai calitatea de debitor cedat dobândită la momentul introducerii cesiunii de creanță.

Cauza de față vizează, în esență, creanțe preluate de A.V.A.S., fiindu-i așadar aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 atât sub aspectul competenței cât și sub aspectul fondului, A.V.A.S. fiind singura în măsură să inițieze acte de executare. Date fiind aceste considerațiuni care confirmă legalitatea hotărârii atacate sub aspectul stabilirii cadrului procesual al cauzei, Înalta Curte constată că în mod legal instanța a făcut și aplicarea normelor de competență specială cuprinse în art. 45 din O.G. nr. 51/1998, stabilind că, în soluționarea cauzei, competența aparține Curții de Apel București – curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea hotărârii atacate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți G.G. și G.L. împotriva sentinței nr. 5/CPI din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.