ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 octombrie

2008 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamanții G.G. și G.L. în contradictoriu cu pârâtele SC S.M.O.

SRL Oradea și A.V.A.S. București, au solicitat instanței să constate că a

intervenit prescripția dreptului pârâtei A.V.A.S. de a pune în executare

contractele de cesiune de creanță din 7 decembrie 1999 și 13 decembrie 1999 și,

în consecință, să dispună radierea ipotecilor înscrise în cartea funciară în

baza contractelor de garanție imobiliară din 1998.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5/CPI

din 13 noiembrie 2008, a admis excepția neompetenței teritoriale a Curții de

Apel Oradea invocată de pârâta A.V.A.S. București și, în consecință, a declinat

soluționarea acțiunii formulate de reclamanți în favoarea Curții de Apel

București.

În pronunțarea acestei

sentințe instanța a reținut în esență, că art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998

instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul

pârâtei, în speță A.V.A.S.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs reclamanții G.G.și G.L., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenții își subsumează

criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

arătând că instanța de fond învestită cu soluționarea cererii a încălcat în

soluționarea excepției de necompetență teritorială dispozițiile art. 44 din

O.U.G nr. 51/1998 raportate la cele ale art. 9, art. 10 și art. 13 C. proc.

civ.

Astfel recurenții consideră

că art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 instituie o competență teritorială

alternativă și nu una exclusivă și cum în speță printre părți figurează și o

societate care are sediul în Oradea, soluția de declinare pronunțată este

nelegală.

Recurenții invocă în drept

dispozițiile art. 299 C. proc. civ. coroborat cu art. 48 alin. (2) din O.U.G nr.

51/1998, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului și

casarea deciziei recurate.

Prin întâmpinarea formulată

intimata - pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând

sentința recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este

nefondat.

Reclamanții au solicitat –

ca prim capăt de cerere – să se constate că a intervenit prescripția dreptului

pârâtei A.V.A.S. București de a pune în executare contractele de cesiune de

creanță din decembrie 1999. Prin contractul de cesiune de creanță din 13 decembrie

1998 s-a preluat convenția de linie de credit din 28 ianuarie 1998 modificată

ulterior, încheiată între SC S.M.O. SRL și B. SA.

Prin O.G. nr. 39/1990 a avut

loc fuziunea între B. SA cu B.C.R., urmare a fuziunii și a dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1990 pârâta A.V.A.S. a preluat de la B.C.R. creditele neperformante și

debitele B. SA.

Față de cele arătate, reiese

cu evidență că pârât în cauză este A.V.A.S., calitatea sa procesuală

raportându-se la drepturile și obligațiile ce derivă din raporturile juridice

deduse judecății.

SC S.M.O. SRL Oradea are

numai calitatea de debitor cedat dobândită la momentul introducerii cesiunii de

creanță.

Cauza de față vizează, în

esență, creanțe preluate de A.V.A.S., fiindu-i așadar aplicabile dispozițiile

O.U.G. nr. 51/1998 atât sub aspectul competenței cât și sub aspectul fondului, A.V.A.S.

fiind singura în măsură să inițieze acte de executare.

Date fiind aceste

considerațiuni care confirmă legalitatea hotărârii atacate sub aspectul

stabilirii cadrului procesual al cauzei, Înalta Curte constată că în mod legal

instanța a făcut și aplicarea normelor de competență specială cuprinse în art. 45

din O.G. nr. 51/1998, stabilind că, în soluționarea cauzei, competența aparține

Curții de Apel București – curtea de apel în a cărei rază teritorială se află

sediul sau domiciliul pârâtului.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte, constatând legalitatea hotărârii atacate sub aspectul

criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenții - reclamanți G.G. și G.L. împotriva sentinței nr. 5/CPI din 13

noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2009.