ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2005/2008

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 363 din 26 mai 2006 a Tribunalului lași s-a dispus

condamnarea inculpaților N.D.A. și S.I.

la

pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a câte unei

infracțiuni

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art.

74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b)

C. pen.

S-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen. pe durata prev.

de art. 71 C. pe.

Inculpatul

B.V.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și c) și

art. 76 lit. b) C. pen. și art. 86

1

, art. 96

2

și art. 86

3

C. pen.

S-a constatat recuperat prejudiciul iar

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

In fapt, inculpații N.D.A., S.I. și B.V.M. se

cunosc de mai mult timp, sunt consăteni și se află în relații de prietenie. În

seara zilei de 04 februarie 2005, la orele 19,20, partea vătămată C.A. a ajuns

din eroare cu trenul în municipiul lași, în gara Ungheni, unde a intrat într-un

bar în care s-a întâlnit cu martorul M.C., împreună cu care a consumat coniac

dintr-o sticlă pe care partea vătămată o avea asupra sa. După închiderea

barului, partea vătămată și martorul M.C. au intrat în sala de așteptare de pe

peronul gării. Cum partea vătămată C.A. fusese observată anterior de către

inculpații N.D.A. și S.I., care împreună cu inculpatul B.V.M. consumaseră în

bar câte o bere, inculpatul N.D.A. i-a propus inculpatului B.V.M., în prezența

inculpatului S.I., „să-l facă" pe partea vătămată, adică să-i ia banii.

În continuare cei trei inculpați au intrat în

vorbă cu partea vătămată C.A. și întrucât acesta era udă la picioare,

inculpatul N.D.A. i-a propus să o însoțească la locuința sa pentru a-i da o

pereche de șosete uscate. Partea vătămată a acceptat și au plecat din

sala de așteptare a gării Ungheni, lăsându-l aici

pe martorul M.C.

care adormise. De la locuința inculpatului N.D.A.

partea vătămată a fost condusă de cei trei inculpați spre satul Bosia, comuna

Ungheni, de unde acesta putea pleca spre municipiul lași cu un autobuz.

Pe drum cei trei inculpați s-au înțeles să-i ia

banii părții vătămate, folosind în acest sens un spray iritant - lacrimogen tip

„NATO" pe care îl avea asupra sa inculpatul B.V.M.

Profitând de starea de ebrietate în care

ajunsese partea vătămată,

de întuneric și de

lipsa altor persoane prin zonă, în timp ce se deplasau pe

șosea,

inculpatul B.V.M. a scos spray-ul sus-menționat, i-a pulverizat în față părții

vătămate, pe care a îmbrâncit-o apoi pe marginea șoselei.

Victima a căzut la pământ, timp în care

inculpatul S.I. s-a apropiat de ea și i-a luat din buzunarul interior al gecii

cu care era îmbrăcată un portofel din care a luat suma de 1.010.000, dându-i

apoi portofelul inculpatului N.D.A. care a luat și el suma de

500.000 lei (o bancnotă). în acest timp,

inculpatul B.V.M. a luat de la mâna victimei un ceas marca „Nike", evaluat

de partea vătămată

la suma de 2.000.000 lei.

În continuare inculpații au abandonat victima,

lăsându-i portofelul și

au plecat pe

peronul gării Ungheni unde au numărat banii sustrași. Din cei

1.010.000

lei, inculpatul B.V.M. a primit suma de 510.000 lei de la inculpatul S.I., după

care cei trei au plecat la domiciliile lor.

În cursul cercetărilor bunurile sustrase au

fost găsite asupra inculpaților și au fost predate părții vătămate pe bază de

dovadă, astfel încât acesta nu s-a mai constituit parte civilă în procesul

penal, prejudiciul fiind recuperat.

Atât în cursul

urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești,

inculpații N.D.A., S.I. și B.V. au recunoscut săvârșirea faptelor

reținute în sarcina lor, declarațiile date în acest sens coroborându-se cu

celelalte probe administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile

părții vătămate C.A., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa

foto, declarația martorului M.C., dovezile de ridicare -predare bun uri,

procesul verbal de conducere în teren cu planșă foto, procesul verbal de

percheziție corporală, întregul ansamblu probator

făcând pe deplin dovada

vinovăției inculpaților.

În drept, fapta inculpaților N.D.A., S.I. și B.V.M.

constând în aceea că, la data de 04 februarie 2005, în timpul nopții și în loc

public, prin exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate C.A., au

deposedat-o de suma de 1.010.000 lei și de un ceas în valoare de 2.000.000 lei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea disp. art. 75 lit. c) față de inculpații N.D.A. și S.I. și a disp.

art. 99 și urm. pentru inculpatul B.V.M.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în

termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. inculpații N.D.A. și S.I.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului, inculpatul N.D.A. a

arătat că

pedeapsa aplicată de instanța de

fond este prea severă, întrucât nu a mai

săvârșit infracțiuni, fapta

comisă nu prezintă pericol social, el este bolnav și este singurul întreținător

al familiei, solicitând reducerea pedepsei și suspendarea executării.

De asemenea, în motivarea apelului său,

inculpatul S.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în furt

calificat și reducerea pedepsei în raport cu contribuția sa la desfășurarea

evenimentelor și acordarea unei eficiente mai mari circumstanțelor atenuante,

precum și suspendarea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2007

a Curții de Apel lași, secția penală, s-au respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpați, care au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul N.D.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări

juridice dată faptei, precum și

a individualizării pedepsei ce i-a fost

aplicată. în esență, în motivele scrise, inculpatul a arătat că în mod greșit

s-a reținut în sarcina sa circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C.

pen. privind săvârșirea faptei împreună cu un inculpat minor, întrucât nu a

cunoscut această împrejurare anterior momentului comiterii faptei și nici cu

acest prilej. Pe de altă parte, a solicitat reducerea pedepsei în raport de

împrejurările în care a fost comisă fapta, de contribuția sa efectivă și

poziția procesuală, de recunoaștere și regret a faptei, prin acordarea unei

eficiente mai mari circumstanțelor atenuante reținute deja în favoarea sa,

precum și schimbarea modalității de executare într-una neprivativă de

libertate.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de

art.

385/9 pct.14 și 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Solicitarea de înlăturare a circumstanței

agravante prev. de art. 75

lit. c) C. pen.,

cu motivarea că recurentul nu a cunoscut împrejurarea că

inculpatul B.V.M.

era minor, este neîntemeiată, având în vedere chiar declarația olografă a

recurentului inculpatului, filele 25-26 dosar urmărire penală , din care

rezultă relația în care s-au aflat cei trei inculpați înainte de comiterea

faptei, dată de împrejurarea că aceștia au copilărit împreună și, mai mult,

sunt vecini , ceea ce face ca apărarea recurentului inculpat, în sensul că nu a

cunoscut vârsta coinculpatului B., să nu fie pertinentă, fiind evident făcută

în scopul de a diminua consecințele penale ale faptei pe care a săvârșit-o.

Ca atare, instanța de fond a stabilit în mod

corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta (în loc public, pe timp

de noapte, împreună cu alți doi inculpați, prin punerea părții vătămate în

imposibilitate

de a se apăra după

pulverizarea unei substanțe lacrimogene), încadrarea

juridică ce a fost

dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care a dozat

în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare și

circumstanțele personale ale inculpatului, astfel

că, în mod corect, instanța de apel a respins apelul declarat de

inculpat ca

nefondat.

Circumstanțele personale invocate de inculpat, constând

în atitudinea sa sinceră și contribuția efectivă la săvârșirea faptei, precum

și starea de sănătate precară, au fost deja avute în vedere la stabilirea

pedepsei sub cuantumul minim prevăzut de lege (7 ani), ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., iar

solicitarea din prezentul recurs, de reducere a acesteia spre

minimul prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen., nu

se justifică, având în vedere atât împrejurările săvârșirii faptei cât și

pericolul social concret al acesteia. Totodată, în raport de aceleași

considerente, Înalta Curte apreciază că nu poate dispune o pedeapsă neprivativă

de libertate, întrucât scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea

acesteia.

Pentru toate aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul peste

termen formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că circumstanța agravantă

prev. de art. 75 lit. c) C. pen. a fost corect reținută și nu sunt motive care

să justifice o reducere a pedepsei aplicate sau o schimbare a modalității de

executare, aceasta fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii

penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din

același cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat peste termen de inculpatul N.D.A., împotriva

deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2007 a

Curții de

Apel lași, secția penală.

Anulează

mandatul de executarea pedepsei închisorii nr. 432 din 30

ianuarie

2007 emis de Tribunalul lași și dispune emiterea unui nou mandat.

Deduce prevenția de la 11 aprilie 2008

la 4 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 iunie 2008.