ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3078/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 mai 2008 reclamanții P.M., S.V., S.A., S.P.B. și S.L.F. au chemat în judecată Guvernul României, T.P.C., Z.P., Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Judecătoria Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând anularea O.U.G. nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut de art. 3 din titlu XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, suspendarea aplicării acestei ordonanțe până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 154/2007.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că O.U.G. nr. 154/2007 ignoră prevederile constituționale, dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată prin mijloace tehnice video și audio sau consemnare prin stenodactilografiere, precum și dispozițiile Legii de organizare judecătorească nr. 304/2004, referitoare la liberul acces la justiție și procedura judiciară. Totodată reclamanții au susținut că O.U.G. nr. 154/2007 contravine dispozițiilor art. 17 din C.E.D.O., care interzice abuzul de drept. Aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe produce grave consecințe de ordin procedural determinate de inexistența suportului tehnic necesar. Susținând excepția de neconstituționalitate a acestei ordonanțe reclamanții au arătat că intervenția guvernului este practic motivată împotriva interesului public încălcându-se astfel dispozițiile art. 115 din Constituție și nemaifiind posibilă monitorizarea comportamentului instanțelor.

Prin sentința civilă nr. 148 din 3 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea și cererea de sesizare a Curții Constituționale. S-a reținut pentru aceasta că reclamanții nu au dovedit vătămarea drepturilor procesuale prin acte administrative emise în aplicarea O.U.G. nr. 154/2007, acțiunea rezumându-se la afirmații cu caracter general, și pe cale de consecință nici a îndeplinirii cerințelor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții susținând în esență inadmisibilitatea respingerii excepției de neconstituționalitate. Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 100 din 9 mai 2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 554/2004 „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanță poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță”. Astfel fiind și cum acțiunea reclamanților vizează în fapt tocmai neconstituționalitatea O.U.G. nr. 154/2007 care se susține a contraveni dispozițiilor Constituționale, legal și temeinic Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o sentință de respingere.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M., S.V., S.A., S.P.B. și S.L.F. împotriva sentinței civile nr. 148 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.