ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 mai 2008, reclamantul R.C. a chemat în judecată Guvernul României, pe Primul - ministru C.P.T., pe secretarul de stat în Ministerul Justiției Z.P., precum și Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea O.U.G. nr. 154/2007, suspendarea executării ordonanței până la soluționarea irevocabilă a cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor acestui act normativ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prevederile acestei ordonanțe prin care s-a prelungit termenul referitor la dispozițiile privind înregistrarea ședințelor de judecată cuprinse în Legea nr. 304/2004, până la 1 ianuarie 2009, sunt neconstituționale, în raport de dispozițiile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1) – (3), art. 126 alin. (2) – (5), art. 148 alin. (2) – (4) din Constituție. Prin sentința civilă nr. 161 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea nu întrunește cerințele art. 1 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a exista o cerere principală specifică contenciosului administrativ și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis în baza O.U.G.

nr. 154/2007, excepția de neconstituționalitate trebuind să constituie o cerere secundară. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul R.C., invocând motive de nelegalitate. Astfel, reclamantul a precizat că instanța de fond a respins în mod nejustificat cererea sa de amânare a judecății și a dat dovadă de subiectivism și lipsă de transparență, hotărând să nu sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a ordonanței. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 156 alin. (1) C. proc.

civ., apreciind judicios că solicitarea reclamantului de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare nu a fost temeinic motivată. Pe fondul litigiului, soluția de respingere a acțiunii este corectă, în raport de dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 100/2008 publicată în M. Of. nr. 375/16.05.2008, intrată în vigoare anterior introducerii cererii la instanță. Astfel, potrivit acestor prevederi, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiunea la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Cum în litigiul de față anularea O.U.G. nr. 154/2004 se cere pentru motive de neconstituționalitate, s-a dispus în mod justificat respingerea acțiunii. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinței civile nr. 161 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.