ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 22 mai 2008,

reclamantul R.C. a chemat în judecată Guvernul României, pe Primul - ministru C.P.T.,

pe secretarul de stat în Ministerul Justiției Z.P., precum și Tribunalul Timiș,

Curtea de Apel Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând

anularea O.U.G. nr. 154/2007, suspendarea executării ordonanței până la

soluționarea irevocabilă a cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a prevederilor acestui act normativ.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prevederile acestei ordonanțe prin care s-a prelungit

termenul referitor la dispozițiile privind înregistrarea ședințelor de judecată

cuprinse în Legea nr. 304/2004, până la 1 ianuarie 2009, sunt neconstituționale,

în raport de dispozițiile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1) – (3), art. 126

alin. (2) – (5), art. 148 alin. (2) – (4) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 161

din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că acțiunea nu întrunește cerințele art. 1 și art.

9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a exista o cerere principală

specifică contenciosului administrativ și anume dovada unei vătămări concrete a

unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis în baza O.U.G. nr.

154/2007, excepția de neconstituționalitate trebuind să constituie o cerere

secundară.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul R.C., invocând motive de nelegalitate.

Astfel, reclamantul a

precizat că instanța de fond a respins în mod nejustificat cererea sa de

amânare a judecății și a dat dovadă de subiectivism și lipsă de transparență,

hotărând să nu sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de

neconstituționalitate a ordonanței.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța a făcut o

corectă aplicare a prevederilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., apreciind

judicios că solicitarea reclamantului de amânare a cauzei pentru lipsă de

apărare nu a fost temeinic motivată.

Pe fondul litigiului,

soluția de respingere a acțiunii este corectă, în raport de dispozițiile art. 9

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 100/2008

publicată în M. Of. nr. 375/16.05.2008, intrată în vigoare anterior introducerii

cererii la instanță.

Astfel, potrivit acestor

prevederi, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiunea la

instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de

neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea

neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Cum în litigiul de față

anularea O.U.G. nr. 154/2004 se cere pentru motive de neconstituționalitate,

s-a dispus în mod justificat respingerea acțiunii.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.C. împotriva sentinței civile nr. 161 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2008.