ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4580/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 14

iunie 2007, C.D.L. a chemat în judecată Ministerul Justiției, Administrația

Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad,

solicitând:

- obligarea pârâtei secunde la avizarea

și emiterea dispoziției de încadrare a sa pe postul de funcționar debutant în

cadrul Penitenciarului Arad, în condițiile prevăzute de art. 7 și art. 15 din

Legea nr. 293/2004, ca urmare a promovării concursului organizat de primul

pârât;

- obligarea Penitenciarul de Maximă

Siguranță Arad la încheierea contractului de muncă conform dispozițiilor art. 3

alin. (1) și (3) din aceeași lege;

- să se constate refuzul nejustificat al

organului competent de emitere a dispoziției privind atestarea pe post.

În motivarea acestei acțiuni, reclamantul

a arătat că urmare a participării la concursul organizat de pârâta

Administrația Națională a Penitenciarelor pentru ocuparea unor posturi vacante,

a fost declarat admis cu o medie de 163,2 puncte, trebuind deci, să fie

încadrat pe postul de funcționar debutant în cadrul Penitenciarului Arad, cu

începere din data de 2 mai 2007. Avizul comunicat însă, de către pârâta secundă

a fost unul negativ, motivat de faptul că nu întrunește condițiile prevăzute de

art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004.

În opinia lui, avizul respectiv este

nejustificat deoarece prin sentința penală nr. 2057 din 22 octombrie 1998

pronunțată de Judecătoria Arad, rămasă irevocabilă, i-a fost aplicată măsura

educativă a libertății supravegheate în baza art. 103 C. pen., fără să fi

suferit o condamnare penală.

Prin sentința civilă nr. 128 din 7 mai

2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

investită ca urmare a declinării competenței dispusă de Tribunalul Arad, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea

și a obligat pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și

Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad să emită decizia de numire a

reclamantului C.D.L. în funcția de funcționar public debutant, agent în

sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar.

De asemenea, a admis excepția privind

lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins

acțiunea față de această autoritate a administrației publice centrale.

În sfârșit, capătul de cerere accesoriu

având ca obiect obligarea ultimului pârât la încheierea contractului de muncă a

fost respins ca nefondat și s-a luat act de declarația reclamantului că nu

solicită cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că

săvârșirea de către reclamant a unei infracțiuni la vârsta de 15 ani, pentru

care s-a dispus măsura educativă a libertății supravegheate, nu poate

constitui, în prezent, un motiv de incapacitate de a ocupa funcția publică ca urmare

a promovării examenului. Că, o interpretare contrară ar lipsi de efecte,

dispozițiile art. 109 alin. (4) C. pen., precum și întregul sistem sancționator

aplicabil minorilor, întemeiat pe ideea înlăturării oricăror consecințe care ar

împiedica reintegrarea lor socială datorită unor sancțiuni anterioare aplicate

pentru fapte săvârșite în perioada minorității.

În fine, în sprijinul soluției au mai

fost invocate prevederile art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004, potrivit

cărora pot dobândi calitatea de funcționar public cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, persoanele care au compartiment

corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate,condiție pe care

reclamantul o îndeplinește.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul de Maximă

Siguranță Arad.

Recurenții au susținut, în cadrul unor

critici ce se regăsesc în motivarea ambelor recursuri, că în mod greșit

instanța de fond a admis chiar parțial acțiunea, deoarece îndeplinirea de către

reclamant a condiției stabilite de art. 11 lit. h), din Legea nr. 293/2004, nu

trebuie raportată doar la momentul recrutării, ci și la trecutul său.

Pe de altă parte, s-a ignorat

împrejurarea că fapta penală săvârșită de reclamant în timpul minorității,

prevăzută de art. 181 C. pen. a fost îndreptată împotriva unei persoane și ea

nu a fost adusă la cunoștința autorităților publice pârâte înainte de

efectuarea verificărilor specifice.

Recursul declarat de pârâta Administrația

Națională a Penitenciarelor este nefondat.

Nu se contestă de toți participanții la

proces, că reclamantul C.D.L., absolvent al Universității „Aurel Vlaicu” din

Arad, Facultatea de Științe Economice, promoția 2005, a susținut examenul

organizat de Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor pentru

ocuparea unor posturi vacante, fiind declarat admis cu o medie de 163,2 puncte

și clasat pe poziția a doua.

În pofida acestui rezultat favorabil,

prin adresa nr. 6152; 6349 din 4 iunie 2007, Administrația Națională a

Penitenciarelor i-a comunicat reclamantului că dosarul său „nu a fost avizat în

vederea încadrării”, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ, condițiile

necesare pentru dobândirea calității de funcționar public cu statut special în

cadrul Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor ,

respectiv condiția stabilită de art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004,

modificată și completată (fila nr. 5 a dosarului nr. 2724/108/2007 al

Tribunalului Arad, secția comercială de contencios administrativ și fiscal).

Potrivit acestui text legal, pot dobândi

calitatea de funcționar public din sistemul administrației penitenciare, persoanele

care au un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate

în societate.

Este adevărat că prin decizia penală

nr. 1360 din 3 decembrie 1998, Tribunalul Arad, secția penală, a menținut

măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an aplicată lui C.D.L.

de Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen., prin sentința penală nr. 2057/2008 (filele

nr.21-23 ale aceluiași dosar).

La data respectivă, reclamantul avea

vârsta de 15 ani, fapta penală fiind săvârșită deci în perioada minorității.

Ori, potrivit art. 109 alin. (4) C. pen.,

condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag

incapacități sau decăderi și dat fiind faptul că reclamantul nu a suferit o

condamnare, ci i s-a aplicat o măsură educativă, cu atât mai mult nu se poate

reține că săvârșirea acelei fapte penale ar mai putea constitui în prezent un

motiv de incapacitate al acestuia pentru a ocupa funcția publică de agent de

penitenciar.

Cum deja s-a arătat, norma juridică

invocată de recurenții-pârâți se referă la persoanele care au un comportament

corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate, fără a

impune câtuși de puțin o condiție suplimentară, referitoare la trecutul acelor

persoane.

Prin urmare, în mod corect instanța de

fond a apreciat că refuzul pârâtei secunde de a aviza dosarul reclamantului,

declarat admis la examenul organizat pentru ocuparea unor funcții vacante de

agent de penitenciar este nejustificat, reprezentând în fapt, consecința unei interpretări

și aprecieri eronate, excesive, a unei dispoziții conținute în Statutul

funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.

Admițând în parte acțiunea și obligând

cele două autorități publice pârâte să emită actul juridic de numire a

reclamantului C.D.L. în funcția publică de agent în sectorul siguranța

deținerii și regim penitenciar, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică ce va fi menținută prin respingerea recursului declarat Administrația

Națională a Penitenciarelor ca nefondat.

Cât privește recursul Penitenciarelor și

Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad, se constată că deși a fost citată cu

mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbrul

judiciar în valoare de 0,15 lei, această autoritate publică recurentă nu și-a

îndeplinit obligația care îi revine potrivit legii.

În consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările

ulterioare, Înalta Curte va dispune anulare acestui recurs ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor

împotriva sentinței civile nr. 126 din 7 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează ca netimbrat, recursul declarat

de Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9

decembrie 2008.