ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4580/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 14 iunie 2007, C.D.L. a chemat în judecată Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad, solicitând: - obligarea pârâtei secunde la avizarea și emiterea dispoziției de încadrare a sa pe postul de funcționar debutant în cadrul Penitenciarului Arad, în condițiile prevăzute de art. 7 și art. 15 din Legea nr. 293/2004, ca urmare a promovării concursului organizat de primul pârât; - obligarea Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad la încheierea contractului de muncă conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (3) din aceeași lege; - să se constate refuzul nejustificat al organului competent de emitere a dispoziției privind atestarea pe post.

În motivarea acestei acțiuni, reclamantul a arătat că urmare a participării la concursul organizat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor pentru ocuparea unor posturi vacante, a fost declarat admis cu o medie de 163,2 puncte, trebuind deci, să fie încadrat pe postul de funcționar debutant în cadrul Penitenciarului Arad, cu începere din data de 2 mai 2007. Avizul comunicat însă, de către pârâta secundă a fost unul negativ, motivat de faptul că nu întrunește condițiile prevăzute de art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004. În opinia lui, avizul respectiv este nejustificat deoarece prin sentința penală nr. 2057 din 22 octombrie 1998 pronunțată de Judecătoria Arad, rămasă irevocabilă, i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate în baza art. 103 C. pen., fără să fi suferit o condamnare penală.

Prin sentința civilă nr. 128 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, investită ca urmare a declinării competenței dispusă de Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad să emită decizia de numire a reclamantului C.D.L. în funcția de funcționar public debutant, agent în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar. De asemenea, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins acțiunea față de această autoritate a administrației publice centrale.

În sfârșit, capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea ultimului pârât la încheierea contractului de muncă a fost respins ca nefondat și s-a luat act de declarația reclamantului că nu solicită cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că săvârșirea de către reclamant a unei infracțiuni la vârsta de 15 ani, pentru care s-a dispus măsura educativă a libertății supravegheate, nu poate constitui, în prezent, un motiv de incapacitate de a ocupa funcția publică ca urmare a promovării examenului. Că, o interpretare contrară ar lipsi de efecte, dispozițiile art. 109 alin. (4) C. pen., precum și întregul sistem sancționator aplicabil minorilor, întemeiat pe ideea înlăturării oricăror consecințe care ar împiedica reintegrarea lor socială datorită unor sancțiuni anterioare aplicate pentru fapte săvârșite în perioada minorității.

În fine, în sprijinul soluției au mai fost invocate prevederile art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004, potrivit cărora pot dobândi calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, persoanele care au compartiment corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate,condiție pe care reclamantul o îndeplinește. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad. Recurenții au susținut, în cadrul unor critici ce se regăsesc în motivarea ambelor recursuri, că în mod greșit instanța de fond a admis chiar parțial acțiunea, deoarece îndeplinirea de către reclamant a condiției stabilite de art. 11 lit. h), din Legea nr. 293/2004, nu trebuie raportată doar la momentul recrutării, ci și la trecutul său.

Pe de altă parte, s-a ignorat împrejurarea că fapta penală săvârșită de reclamant în timpul minorității, prevăzută de art. 181 C. pen. a fost îndreptată împotriva unei persoane și ea nu a fost adusă la cunoștința autorităților publice pârâte înainte de efectuarea verificărilor specifice. Recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor este nefondat. Nu se contestă de toți participanții la proces, că reclamantul C.D.L., absolvent al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Facultatea de Științe Economice, promoția 2005, a susținut examenul organizat de Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor pentru ocuparea unor posturi vacante, fiind declarat admis cu o medie de 163,2 puncte și clasat pe poziția a doua.

În pofida acestui rezultat favorabil, prin adresa nr. 6152; 6349 din 4 iunie 2007, Administrația Națională a Penitenciarelor i-a comunicat reclamantului că dosarul său „nu a fost avizat în vederea încadrării”, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ, condițiile necesare pentru dobândirea calității de funcționar public cu statut special în cadrul Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor , respectiv condiția stabilită de art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004, modificată și completată (fila nr. 5 a dosarului nr. 2724/108/2007 al Tribunalului Arad, secția comercială de contencios administrativ și fiscal). Potrivit acestui text legal, pot dobândi calitatea de funcționar public din sistemul administrației penitenciare, persoanele care au un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate.

Este adevărat că prin decizia penală nr. 1360 din 3 decembrie 1998, Tribunalul Arad, secția penală, a menținut măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an aplicată lui C.D.L. de Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., prin sentința penală nr. 2057/2008 (filele nr.21-23 ale aceluiași dosar). La data respectivă, reclamantul avea vârsta de 15 ani, fapta penală fiind săvârșită deci în perioada minorității. Ori, potrivit art. 109 alin. (4) C. pen., condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi și dat fiind faptul că reclamantul nu a suferit o condamnare, ci i s-a aplicat o măsură educativă, cu atât mai mult nu se poate reține că săvârșirea acelei fapte penale ar mai putea constitui în prezent un motiv de incapacitate al acestuia pentru a ocupa funcția publică de agent de penitenciar.

Cum deja s-a arătat, norma juridică invocată de recurenții-pârâți se referă la persoanele care au un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate, fără a impune câtuși de puțin o condiție suplimentară, referitoare la trecutul acelor persoane. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtei secunde de a aviza dosarul reclamantului, declarat admis la examenul organizat pentru ocuparea unor funcții vacante de agent de penitenciar este nejustificat, reprezentând în fapt, consecința unei interpretări și aprecieri eronate, excesive, a unei dispoziții conținute în Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.

Admițând în parte acțiunea și obligând cele două autorități publice pârâte să emită actul juridic de numire a reclamantului C.D.L. în funcția publică de agent în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce va fi menținută prin respingerea recursului declarat Administrația Națională a Penitenciarelor ca nefondat. Cât privește recursul Penitenciarelor și Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad, se constată că deși a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, această autoritate publică recurentă nu și-a îndeplinit obligația care îi revine potrivit legii.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va dispune anulare acestui recurs ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 126 din 7 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Anulează ca netimbrat, recursul declarat de Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.