ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1464/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată la Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 5003/30 din 23 mai 2006, reclamantul D.J.V., în contradictoriu cu pârâții SC A.E.E.T.C. SRL (denumită în continuare A.E.E.T.C. SRL) Timișoara, N.F. și P.M., solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în temeiul art. 1175 C. civ. și art. 111 C. proc. civ., caracterul simulat al actului public reprezentat de actul adițional la statutul și contractul A.E.E.T.C. SRL autentificat sub nr. 132 din 10 martie 1999 la BNP R.S., prin care s-a cooptat în societate pârâta II și s-a majorat capitalul societății; să se constate, în temeiul art. 1175 C. civ.

și art. 111 C. proc. civ. că, între părți, singurul act ce produce efecte juridice este actul secret calificabil drept un act de împrumut sume de bani și să se dispună, în temeiul art. 6 și art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, operarea cuvenitelor modificări în evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Timiș. Prin sentința civilă nr. 765 din 6 aprilie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, admite în parte acțiunea reclamantului D.J.V., cu domiciliul procesual ales în Timișoara, în contradictoriu cu pârâții SC A.E.E.T.C. SRL (denumită în continuare A.E.E.T.C. SRL), cu sediul în Timișoara, N.F. prin mandatar L.A.L. domiciliată în Timișoara. Constată caracterul simulat al actului adițional la statutul și contractul SC A.E.E.T.C.

SRL, autentificat sub nr. 132 din 10 martie 1999. Constată că actul de împrumut pentru suma de 109.200 mărci germane este actul real ce produce efecte juridice. Respinge în rest pretențiile reclamantului și obligă pârâții la cheltuieli de judecată în sumă de 39.015 lei. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Societatea pârâtă A.E.E.T.C. SRL s-a constituit la data de 28 noiembrie 1990 cu un capital de 50.000 dolari SUA, în echivalent în lei 1.750.000 lei, la cursul de schimb de 35 lei/un dolar, având ca asociați pe reclamantul D.J.V. cu o participare de 7.000 dolari în numerar și 29.000 dolari în natură, pe D.A. cu un aport de 7.000 dolari și pe numitul T.M. cu un aport de 7.000 dolari.

Ulterior, asociații D.A. și T.M. și-au cesionat părțile sociale reclamantului și numitului P.N. căruia i s-au vândut două părți sociale, astfel cota de participare fiind de 99% din capitalul social al reclamantului și 1% a numitului P.N. Mai târziu capitalul social a fost din nou majorat, participarea la capital însă rămânând neschimbată. La data de 10 martie 1999 în adunarea generală a asociaților SC A.E.E.T.C. SRL s-a hotărât majorarea capitalului social al societății cu suma de 800.000.000 Rol echivalentul a 55.000 Euro prin intrarea în societate a pârâtei N.F. care a adus această sumă, majorare după care cota de participare a fost complet modificată, pârâta deținând 97,5% din capital, reclamantul 2,4% iar P.N.

0,1%. Această modificare de participare la capital, complet dezavantajoasă pentru reclamantul D.J.V., care la data intrării pârâtei în societate contribuia cu suma de 50.000 Euro, contribuție care în mod real și firesc i-ar fi asigurat o cotă de aproape de 50% participare la capital și nicidecum o cotă de participare de 2,4%, s-a produs datorită diferenței de curs valutar existentă între momentul înființării societății, anul 1990 și intrarea pârâtei 2 în societate, anul 1999. Reclamantul, prin acțiunea introductivă la instanță, a solicitat în principal, constatarea caracterului simulat al actului adițional la actele constitutive ale SC A.E.E.T.C.

SRL, autentificat sub nr. 132 din 10 martie 1999. Simulația este o operație juridică ce constă în încheierea unui act juridic aparent menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală și încheierea concomitentă a unui alt act juridic, secret, ce cuprinde adevăratele raporturi juridice pe care părțile înțeleg să le stabilească, operație juridică perfect valabilă, fiind sancționată doar cu inopozabilitatea actului secret față de terți. Proba existenței simulației cade în sarcina celor care au interesul să invoce actul secret, în speță în sarcina reclamantului, prin prezentarea unui contra-înscris cuprinzând actul secret sau printr-un început de dovadă scrisă completat cu martori sau prezumții potrivit dreptului comun în materie de probe, iar situându-ne în domeniul dreptului comercial potrivit art. 46 C. com.

mijloacele de probațiune fiind chir mai largi decât în domeniul dreptului civil. Deși pârâta 2 contestă faptul că actul adițional la care se face referire este un act simulat și că, în realitate părțile s-au înțeles în sensul încheierii unui împrumut, în procesul-verbal al adunării generale a acționarilor din data de 27 aprilie 2006 se consemnează în alin. penultim cele propuse de către pârâtă și se menționează textual: N.F. spune că nu o interesează SC A.E.E.T.C. SRL, ci cei 100.000 DM aduși de dânsa din Germania și vărsați în capitalul social al SC A.E.E.T.C. SRL în anul 1999 au fost doar pentru a cumpăra acțiunile de la SC C. SA care era singurul ei interes. Doamna N. propune închiderea activității firmei SC C. SA.

Precizarea pârâtei 2 cuprinsă în procesul-verbal mai sus amintit constituie un început de dovadă scrisă în conformitate cu prevederile art. 1197 alin. (2) C. civ. potrivit căruia „ se numește început de dovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiția, sau a celui ce el reprezintă și care scriptură face a fi de crezut faptul pretins”. Declarația făcută de către pârâta 2 în sensul că nu o interesează SC C. SA cuprinsă în procesul-verbal este semnată de către aceasta și, în afară de faptul că reprezintă un început de dovadă scrisă, este și un argument în ceea ce privește existența înțelegerii secrete referitoare la acordarea unui împrumut către reclamant.

Lipsa unei înțelegeri secrete cuprinsă într-un înscris este explicată de relațiile de prietenie foarte apropiate dintre familia reclamantului și a pârâtei N., existând practic o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris față de încrederea reciprocă dintre cele două părți pe care o confirmă pârâta în interogatoriul luat, arătând la punctul 3 că este posibil să fi declarat public despre reclamant că este ca și fiul său întrucât mama reclamantului, în prezent decedată, cu care era prietenă a rugat-o să aibă grijă de el.

O dovadă a faptului că majorarea de capital social prin intrarea pârâtei 2 în societate nu este un act real, o constituie și cotele de participare ale asociaților la care s-a ajuns după această majorare, cote complet dezavantajoase pentru reclamant care în mod real avea o cotă de participare sensibil egală cu cea a pârâtei 2. Știind însă că actul adițional este doar un act de circumstanță ce urma a fi desființat reclamantul a acceptat acest dezavantaj ce nu era de fapt real, fiind stabilit doar scriptic până la retragerea pârâtei din societate când urma să se restabilească situația anterioară. Înțelegerea secretă dintre reclamant și pârâta 2 este susținută și de probele testimoniale administrate în cauză, astfel martorul C.I.L.

declară în mod expres că are cunoștință despre faptul că pârâta 2 nu dorea să fie asociat al S.C. A.E.E.T.C. SRL cu care nu avea nicio legătură și că majorarea ce s-a făcut la această societate a fost singura modalitate de a aduce bani în țară și că personal a perceput acea majorare de capital ca fiind un împrumut dat reclamantului D. chiar dacă nu a fost folosit cuvântul „împrumut”. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 223/A din 22 octombrie 2007 respinge apelul declarat de pârâta N.F. prin mandatar L.A.L. domiciliată în Timișoara, județul Timiș împotriva sentinței civile nr. 765 din 6 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5003/30/2006 în contradictoriu cu pârâții SC A.E.E.T.C.

SRL ( A.E.E.T.C. SRL), cu sediul în Timișoara, județul Timiș, și reclamantul D.J.V., cu domiciliul procesual ales în Timișoara. Admite apelul declarat de reclamantul D.J.V. împotriva aceleiași sentințe. Schimbă în parte hotărârea apelată, în sensul că admite în întregime acțiunea reclamantului, dispunând și operarea cuvenitelor mențiuni în evidențelor Oficiului Registrului de pe lângă Tribunalul Timiș. Menține în rest sentința apelată și obligă pârâta la plata sumei de 5136,22 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel către reclamant. Instanța de apel a reținut că primele petite din acțiunea reclamantului vizează tocmai desființarea, prin constatarea simulației, a actului adițional la statutul și contractul de societate al pârâtei SC A.E.E.T.C.

SRL Timișoara, care au stat la baza înregistrării în registrul comerțului a majorării de capital social din anul 1998. Curtea reține că și capătul 3 de cerere din acțiunea reclamantului este întemeiat, întrucât conform art. 6 din Legea nr. 26/1990 „înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel”, iar potrivit art. 7 din aceeași lege, „instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.

În aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului”. Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă N.F. a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivului de recurs se precizează că instanțele în mod eronat au apreciat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1197 C. civ., considerând un început de dovadă scrisă procesul-verbal al adunării generale a acționarilor de la SC C. SA din data de 27 aprilie 2006. Conform prevederilor alin. (2) ale art. 1197 C. civ. pentru a fi considerat un început de dovadă scrisă trebuiesc îndeplinite concomitent două condiții: actul/scriptura trebuie să emane de la cel în contra căruia se face petiția, în speță de la recurentă și actul/scriptura să facă a fi de crezut faptul pretins.

Procesul-verbal al adunării generale a acționarilor de la SC C. SA din data de 27 aprilie 2006 este un act ce emană de la o societate și nu de la recurentă, care l-a semnat în calitate de participant la ședința AGA, alături de ceilalți participanți. Instanța în mod eronat reține, tot ca o dovadă a faptului că majorarea de capital social nu este un act real, cotele de participare dezavantajoase pentru reclamant. Aceste cote de participare au fost stabilite prin hotărârea AGA din 10 martie 1999 de cei doi asociați de la acea vreme, avându-se în vedere situația economică precară a societății la acea dată. De asemenea, pentru a fi în prezența simulației, este necesară existența concomitentă, între aceleași părți a două contracte, unul public și altul aparent.

În speță, reclamantul a susținut și a încercat să demonstreze faptul că actul real ar fi fost unul de împrumut încheiat doar între recurent și acesta, întrucât exista o relație de prietenie foarte bună, însă părțile semnatare ale actului adițional nu erau tocmai identice întrucât era semnat și de P.N. Astfel că, din punctul de vedere al obligativității existenței identității de părți nu suntem în prezența simulației. Instanța nefiind învestită și cu o acțiune în constatarea simulației hotărârii adunării generale a asociaților, nu va putea pronunța o soluție în acest sens, astfel cum nu va putea să constate simulația actului adițional, care este de fapt finalitatea hotărârii adunării generale a asociaților.

Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatul-reclamant D.J.V., prin apărător a depus concluzii scrise, în temeiul art. 146 C. proc. civ. Părțile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută de dispozițiile invocate. Hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Motivul de recurs este nefondat, iar aprecierea instanțelor este corectă.

Afirmația consemnată în procesul-verbal nu a fost contestată de recurentă în sensul că nu ar reflecta realitatea sau că ar fi o deturnare a sensului cuvintelor folosite la momentul organizării ședinței AGA. Este evident că afirmația îi aparține și că și-o însușește, dovadă fiind tocmai semnarea procesului-verbal. Această situație reprezintă o mărturisire extrajudiciară ce respectă integral condițiile art. 1204 și art. 1205 C. civ. Existența acordului simulatoriu rezultă și din depozițiile martorilor (C.I. în principal), interogatoriul și recunoașterea extrajudiciară a pârâtei, poziția exprimată prin întâmpinare și motivele de apel, punctul 4. De precizat că motivarea recursului constituie o reiterare a motivelor de apel ce au fost analizate, recurentul beneficiind deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 „orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărâre judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului”. Reclamantul a solicitat prin petitul 3 al cererii introductive la prima instanță ca în temeiul art. 6 și art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului să se dispună operarea cuvenitelor modificări în evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Timiș.

Instanța a reținut greșit inadmisibilitatea cererii față de petitele anterioare prin care se solicită constatarea caracterului simulat al actului adițional și constatarea ca fiind real al actului secret de împrumut și față de condițiile impuse de prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta N.F. împotriva deciziei nr. 223/A din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul N.F. împotriva deciziei nr. 223/A din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008 .