ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5152/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamanții F.M.D. și U.G.M. au formulat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Subunitatea de Pompieri Militari, Inspectoratul pentru situații de urgență Țara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA și Municipiul Brașov, contestație împotriva dispoziției nr. 521 din 21 februarie 2005 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală pentru terenul în suprafață de 4388,40 mp situat în Brașov, înscris in C.F.

nr. 12795, nr. topo 7419/2/2, solicitând anularea dispoziției contestate și restituirea în natură a acestui imobil. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenul în litigiu a fost proprietatea bunicului lor, fiind expropriat de statul român în baza Decretului nr. 184/1949, iar în prezent este stăpânit de pârâții SC S. și Unitatea de Pompieri. Prin sentința civilă nr. 287 din 28 februarie 2006, Tribunalul București, secția a V a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Subunitatea de Pompieri Militari, Inspectoratul pentru situații de urgență Țara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P.

SA, Municipiul Brașov, a respins contestația formulată în contradictoriu cu aceștia și a admis contestația formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a anulat dispoziția 521 din 21 februarie 2005 și a dispus obligarea acestei pârâte să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 1894 mp situat în Brașov, înscris in C.F. nr. 12795, nr. topo 7419/2/2/1. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Subunitatea de Pompieri Militari - Inspectoratul pentru situații de urgență Țara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA, Municipiul Brașov că, întrucât emitentul dispoziției contestate este Ministerul Administrației și Internelor, acesta este singurul intimat care justifică calitate procesuală pasivă față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, precum și dovada dreptului de proprietate al autoarei lor. întrucât Ministerul Administrației și Internelor se află în stăpânirea suprafeței de 1894 mp, pe care au edificat o construcție, în baza dispozițiilor art. 16 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, a fost obligat la restituirea în natură a acestui teren. Prin decizia nr. 61 din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a desființat sentința tribunalului și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin încheierea din 9 octombrie 2007, curtea de apel a dispus introducerea în cauză a SC S.S.

SA, care a preluat calitatea procesuală a SC P.P. SA, urmare fuzionării acesteia cu SC V.P. SA care, ulterior s-a divizat și și-a schimbat denumirea în SC S.S. SA. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., obiect al judecății în apel îl constituie numai suprafața de 1894 mp, identică cu parcela topo 7419/2/2/1 din C.F. nr. 12795 a municipiului Brașov, aflată în posesia pârâtului (apelant) Ministerul Administrației și Internelor. Întrucât construcțiile care au existat pe acest teren au fost demolate, cele actuale fiind complet noi, construite din fondul Ministerului de Interne, fapt necontestat de reclamante, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

În baza raportului de expertiză întocmit de expert C.M., din totalul suprafeței de 4388,40 mp, proprietatea autorilor contestatoarelor, doar suprafețele de 209,40 mp și 163 mp, limitrofe, sunt libere de construcții și detalii de sistematizare. Numai că aceste suprafețe libere nu se află în posesia și folosința Ministerului Administrației și Internelor, nefiind incluse în suprafața de 1894 mp, ocupată de Unitatea de pompieri. Așa fiind, prin admiterea contestației, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. In altă ordine de idei, se constată că prin dispoziția contestată, dată la 21 februarie 2005, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a stabilit dreptul contestatoarelor la măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Întrucât astfel de reparații nu mai sunt prevăzute de Legea nr. 247/2005, dispoziția nu ar putea fi pusă în executare, astfel că se impune ca, după stabilirea în mod irevocabil a lipsei dreptului contestatoarelor la restituirea în natură a imobilului, instanțele să pună din nou în discuție obiectul contestației și să o soluționeze în raport de aceste clarificări. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții F.M.D. și U.G.M. care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia curții de apel arătând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât pe terenul în suprafață de 1894 mp, Ministerul Administrației și Internelor (fost Ministerul de Interne) a construit o magazie, fără autorizație de construcție, astfel că în mod corect a dispus instanța de fond restituirea în natură a terenului.

Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, pentru considerentele ce succed: Art. 297 C. proc. civ. prevede cazurile când instanța de apel poate desființa hotărârea de fond și trimite cauza spre rejudecare. Astfel, alin. (1) prevede cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau atunci când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar alin. (2) prevede ipoteza în care instanța de apel stabilește că prima instanță a fost necompetentă, caz în care va trimite cauza spre soluționare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

În speță, instanța de apel a ajuns la convingerea că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, iar reparația acordată prin dispoziție nu poate fi pusă în executare (nn: întrucât reparațiile sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare nu mai sunt prevăzute de Legea nr. 247/2005, astfel că „se impune ca după stabilirea în mod irevocabil a lipsei dreptului contestatoarelor la restituirea în natură a imobilului, instanțele să pună, din nou în discuție obiectul contestației și să o soluționeze în raport de aceste clarificări" întrucât o asemenea rezolvare nu poate avea loc direct în apel deoarece ar echivala cu schimbarea obiectului contestației și a limitelor investirii.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie contestația formulată de reclamanții F.M.D. și U.G.M. împotriva dispoziției nr. 521 din 21 februarie 2005 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul preluat abuziv de stat. Instanța de apel a stabilit că reparațiile stabilite prin dispoziția contestată nu mai sunt prevăzute de legea actuală și, întrucât restituirea în natură nu este posibilă, față de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. se impune trimiterea cauzei la instanța de fond pentru repunerea în discuție a obiectului contestației. Acest punct de vedere nu este corect întrucât, în raport de convingerea pe care și-a format-o, instanța de apel avea la dispoziție posibilitățile oferite de dispozițiile art. 296 C. proc.

civ., respectiv de a păstra, ori schimba, în tot sau în parte hotărârea atacată și oricum, textul invocat pentru pronunțarea soluției de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare, respectiv dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., nu este corect aplicat în speță. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului și pentru ca instanța de apel să se pronunțe cu privire la fondul contestației. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții F.M.D. și U.G.M. împotriva deciziei nr. 61 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 mai 2009.