ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5152/2009

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

V

a

civilă, reclamanții F.M.D. și U.G.M. au formulat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Subunitatea de Pompieri Militari,

Inspectoratul pentru situații de urgență Țara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA și

Municipiul Brașov, contestație împotriva dispoziției nr. 521 din 21 februarie

2005 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a

dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de

valoare nominală pentru terenul în suprafață de 4388,40 mp situat în Brașov,

înscris in C.F. nr. 12795, nr. topo 7419/2/2, solicitând anularea dispoziției

contestate și restituirea în natură a acestui imobil.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că terenul în litigiu a fost proprietatea

bunicului lor, fiind expropriat de statul român în baza Decretului nr.

184/1949, iar în prezent este stăpânit de pârâții SC S. și Unitatea de

Pompieri.

Prin sentința civilă

nr. 287 din 28 februarie 2006, Tribunalul București, secția a

V

a

civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților

Subunitatea de Pompieri Militari, Inspectoratul pentru situații de urgență Țara

Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA, Municipiul Brașov, a respins contestația

formulată în contradictoriu cu aceștia și a admis contestația formulată în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a anulat

dispoziția 521 din 21 februarie 2005 și a dispus obligarea acestei pârâte să

emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 1894 mp

situat în Brașov, înscris in C.F. nr. 12795, nr. topo 7419/2/2/1.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ce privește admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Subunitatea de Pompieri Militari

- Inspectoratul pentru situații de urgență Țara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA,

Municipiul Brașov că, întrucât emitentul dispoziției contestate este Ministerul

Administrației și Internelor, acesta este singurul intimat care justifică

calitate procesuală pasivă față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Pe fondul

cauzei, s-a reținut că reclamantele au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite, precum și dovada dreptului de proprietate al autoarei lor.

întrucât Ministerul Administrației și Internelor se află în stăpânirea

suprafeței de 1894 mp, pe care au edificat o construcție, în baza dispozițiilor

art. 16 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, a fost obligat la restituirea în

natură a acestui teren.

Prin decizia nr. 61

din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a

V

a

civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor, a desființat sentința tribunalului și a dispus trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Prin

încheierea din 9 octombrie 2007, curtea de apel a dispus introducerea în cauză

a SC S.S. SA, care a preluat calitatea procesuală a SC P.P. SA, urmare

fuzionării acesteia cu SC V.P. SA care, ulterior s-a divizat și și-a schimbat

denumirea în SC S.S. SA.

Pentru a

pronunța această hotărâre s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 294

alin. (1) C. proc. civ., obiect al judecății în apel îl constituie numai

suprafața de 1894 mp, identică cu parcela topo 7419/2/2/1 din C.F. nr. 12795 a

municipiului Brașov, aflată în posesia pârâtului (apelant) Ministerul

Administrației și Internelor.

Întrucât

construcțiile care au existat pe acest teren au fost demolate, cele actuale

fiind complet noi, construite din fondul Ministerului de Interne, fapt

necontestat de reclamante, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și

pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și

terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

În baza

raportului de expertiză întocmit de expert C.M., din totalul suprafeței de

4388,40 mp, proprietatea autorilor contestatoarelor, doar suprafețele de 209,40

mp și 163 mp, limitrofe, sunt libere de construcții și detalii de

sistematizare. Numai că aceste suprafețe libere nu se află în posesia și

folosința Ministerului Administrației și Internelor, nefiind incluse în

suprafața de 1894 mp, ocupată de Unitatea de pompieri.

Așa fiind, prin

admiterea contestației, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 10 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 10/2001.

In altă

ordine de idei, se constată că prin dispoziția contestată, dată la 21 februarie

2005, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a stabilit dreptul

contestatoarelor la măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Întrucât astfel de

reparații nu mai sunt prevăzute de Legea nr. 247/2005, dispoziția nu ar putea

fi pusă în executare, astfel că se impune ca, după stabilirea în mod irevocabil

a lipsei dreptului contestatoarelor la restituirea în natură a imobilului,

instanțele să pună din nou în discuție obiectul contestației și să o soluționeze

în raport de aceste clarificări.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții F.M.D. și U.G.M. care, invocând motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia

curții de apel arătând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât pe terenul în suprafață de

1894 mp, Ministerul Administrației și Internelor (fost Ministerul de Interne) a

construit o magazie, fără autorizație de construcție, astfel că în mod corect a

dispus instanța de fond restituirea în natură a terenului.

Verificând legalitatea

deciziei recurate, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa

decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, pentru

considerentele ce succed:

Art. 297 C. proc.

civ. prevede cazurile când instanța de apel poate desființa hotărârea de fond

și trimite cauza spre rejudecare.

Astfel, alin.

(1) prevede cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau atunci când judecata

s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar alin. (2) prevede

ipoteza în care instanța de apel stabilește că prima instanță a fost

necompetentă, caz în care va trimite cauza spre soluționare instanței

competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

În speță,

instanța de apel a ajuns la convingerea că restituirea în natură a terenului nu

este posibilă, iar reparația acordată prin dispoziție nu poate fi pusă în

executare (nn: întrucât reparațiile sub

forma

titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare

nu

mai sunt prevăzute de Legea nr. 247/2005, astfel că „se impune ca după

stabilirea în mod irevocabil a lipsei dreptului contestatoarelor la restituirea

în natură a imobilului, instanțele să pună, din nou în discuție obiectul

contestației și să o soluționeze în raport de aceste clarificări" întrucât

o asemenea rezolvare nu poate avea loc direct în apel deoarece ar echivala cu

schimbarea obiectului contestației și a limitelor investirii.

Obiectul

prezentului litigiu îl constituie contestația formulată de reclamanții F.M.D.

și U.G.M. împotriva dispoziției nr. 521 din 21 februarie 2005 emisă de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a dispus acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul preluat abuziv de stat.

Instanța de

apel a stabilit că reparațiile stabilite prin dispoziția contestată nu mai sunt

prevăzute de legea actuală și, întrucât restituirea în natură nu este posibilă,

față de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. se impune trimiterea cauzei la

instanța de fond pentru repunerea în discuție a obiectului contestației.

Acest punct de vedere

nu este corect întrucât, în raport de convingerea pe care și-a format-o, instanța

de apel avea la dispoziție posibilitățile oferite de dispozițiile art. 296 C.

proc. civ., respectiv de a păstra, ori schimba, în tot sau în parte hotărârea

atacată și oricum, textul invocat pentru pronunțarea soluției de desființare a

sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare, respectiv dispozițiile art.

297 alin. (1) C. proc. civ., nu este corect aplicat în speță.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia

recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului și

pentru ca instanța de apel să se pronunțe cu privire la fondul contestației.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții F.M.D. și U.G.M. împotriva deciziei nr. 61 din 29 ianuarie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV

a

civilă.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 5 mai 2009.