ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2326/2009

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul acestei instanțe, A.T. P.A.S. București în contradictoriu cu A.V.A.S.

București a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2974 din 21

octombrie 2008 pronunțată de Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 2974 din 21

octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 69

din 21 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia atacată și

sentința nr. 7079 din 23 mai 2007 a Tribunalului București, secția a V-a comercială

și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea pe fond, reținând

că obligațiile instituite prin art. 7 din contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni încheiat de către părți la 10 august 1994 incumbă cumpărătoarei care în

calitate de acționar majoritar s-a obligat să nu aprobe în adunarea generală

timp de 10 ani, modificarea obiectului principal de activitate al societății și

vânzarea bunurilor prevăzute în anexă, această din urmă obligație sub

sancțiunea plății către vânzătoare a diferenței între prețul obținut din

vânzarea bunului și valoarea contabilă a acestuia la data semnării

contractului.

Anterior împlinirii termenului

de 10 ani au fost vândute terenuri care figurau în anexa la contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni, astfel cum susține chiar reclamanta prin acțiunea

sa, de către societatea privatizată.

În altă ordine de idei,

astfel cum se reține în decizia atacată cu recurs, pârâta-intimată nu a

participat în calitate de acționar la adoptarea hotărârilor A.G.A. prin care

s-a aprobat vânzarea terenurilor, acționarii fiind persoane fizice.

Față de această împrejurare,

având în vedere prevederile art. 23 din O.G. nr. 88/1997 modificată cu privire

la încetarea asociațiilor constituite pentru dobândirea dreptului de

proprietate asupra acțiunilor emise de o societate comercială la care statul

este acționar care dispune că asociația se dizolva când scopul pentru care a fost

constituit a fost realizat, toate datoriile contractate au fost plătite iar

acțiunile au fost distribuite membrilor asociației, reglementare identică cu art.

39 lit. a) din Legea nr. 77/1994, pe care acest act normativ l-a abrogat, și

cum hotărârea atacată a reținut plata anticipată a prețului, expirând totodată

și termenul de 10 ani de eșalonare contractuală a plății prețului, instanțele

în raport de art. 137 C. proc. civ. și art. 129 C. proc. civ., aveau obligația

verificării statutului asociației, pe bază de probe să pună în discuția

părților și să se pronunțe asupra excepției lipsei capacității civile a pârâtei

cu prioritate, iar în funcție de soluția dată acesteia, să pună în discuția

părților necesitatea introducerii în cauză a societății privatizate care a

vândut terenuri ce figurau în anexa la contractul de privatizare pentru a-i fi

opozabilă hotărârea și să soluționeze fondul.

Prin cererea de revizuire

îndreptată împotriva deciziei menționate, revizuienta a susținut că instanța de

recurs a dat ceea ce nu s-a cerut sau a pronunțat mai multe decât s-a cerut. În

motivarea căii de atac au apărut chestiuni noi care au indus în eroare instanța

la momentul pronunțării hotărârii. Aceste chestiuni nu au fost invocate în

acțiunea introductivă și nici în precizarea ei ulterioară.

Potrivit principiului

disponibilității, dacă A.V.A.S. ar fi dorit să rezilieze contractul pentru

neexecutarea altor obligații contractuale, ar fi făcut mențiune în cuprinsul

acțiunii sau al precizării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin casare, instanțele de

fond și de apel vor fi obligate să se pronunțe pentru ceea ce nu s-a cerut sau pentru

mai mult decât s-a cerut, încălcându-se principiul disponibilității.

Asupra cererii de revizuire,

Înalta Curte invocă din oficiu excepția inadmisibilității și consideră că

aceasta este inadmisibilă, întrucât în temeiul prevederilor art. 322 C. proc.

civ., revizuirea se poate cere în cazul unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, ori în speță, hotărârea ce se

solicită a fi revizuită nu evocă fondul, astfel cum am arătat mai sus.

Revizuirea fiind o cale de

atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și în

condițiile expres prevăzute de lege.

Pentru acest considerent se

va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire și se va respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta A.T. P.A.S. București împotriva

deciziei nr. 2974 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Secția Comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

inadmisibilității cererii de revizuire.

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuienta A.T. P.A.S. București împotriva deciziei nr.

2974 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Secția Comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 octombrie 2009.