ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2326/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, A.T. P.A.S. București în contradictoriu cu A.V.A.S. București a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2974 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 2974 din 21 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 69 din 21 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia atacată și sentința nr. 7079 din 23 mai 2007 a Tribunalului București, secția a V-a comercială și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea pe fond, reținând că obligațiile instituite prin art. 7 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat de către părți la 10 august 1994 incumbă cumpărătoarei care în calitate de acționar majoritar s-a obligat să nu aprobe în adunarea generală timp de 10 ani, modificarea obiectului principal de activitate al societății și vânzarea bunurilor prevăzute în anexă, această din urmă obligație sub sancțiunea plății către vânzătoare a diferenței între prețul obținut din vânzarea bunului și valoarea contabilă a acestuia la data semnării contractului.

Anterior împlinirii termenului de 10 ani au fost vândute terenuri care figurau în anexa la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, astfel cum susține chiar reclamanta prin acțiunea sa, de către societatea privatizată. În altă ordine de idei, astfel cum se reține în decizia atacată cu recurs, pârâta-intimată nu a participat în calitate de acționar la adoptarea hotărârilor A.G.A. prin care s-a aprobat vânzarea terenurilor, acționarii fiind persoane fizice. Față de această împrejurare, având în vedere prevederile art. 23 din O.G.

nr. 88/1997 modificată cu privire la încetarea asociațiilor constituite pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra acțiunilor emise de o societate comercială la care statul este acționar care dispune că asociația se dizolva când scopul pentru care a fost constituit a fost realizat, toate datoriile contractate au fost plătite iar acțiunile au fost distribuite membrilor asociației, reglementare identică cu art. 39 lit. a) din Legea nr. 77/1994, pe care acest act normativ l-a abrogat, și cum hotărârea atacată a reținut plata anticipată a prețului, expirând totodată și termenul de 10 ani de eșalonare contractuală a plății prețului, instanțele în raport de art. 137 C. proc. civ. și art. 129 C. proc.

civ., aveau obligația verificării statutului asociației, pe bază de probe să pună în discuția părților și să se pronunțe asupra excepției lipsei capacității civile a pârâtei cu prioritate, iar în funcție de soluția dată acesteia, să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a societății privatizate care a vândut terenuri ce figurau în anexa la contractul de privatizare pentru a-i fi opozabilă hotărârea și să soluționeze fondul. Prin cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei menționate, revizuienta a susținut că instanța de recurs a dat ceea ce nu s-a cerut sau a pronunțat mai multe decât s-a cerut. În motivarea căii de atac au apărut chestiuni noi care au indus în eroare instanța la momentul pronunțării hotărârii.

Aceste chestiuni nu au fost invocate în acțiunea introductivă și nici în precizarea ei ulterioară. Potrivit principiului disponibilității, dacă A.V.A.S. ar fi dorit să rezilieze contractul pentru neexecutarea altor obligații contractuale, ar fi făcut mențiune în cuprinsul acțiunii sau al precizării, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin casare, instanțele de fond și de apel vor fi obligate să se pronunțe pentru ceea ce nu s-a cerut sau pentru mai mult decât s-a cerut, încălcându-se principiul disponibilității. Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte invocă din oficiu excepția inadmisibilității și consideră că aceasta este inadmisibilă, întrucât în temeiul prevederilor art. 322 C. proc.

civ., revizuirea se poate cere în cazul unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, ori în speță, hotărârea ce se solicită a fi revizuită nu evocă fondul, astfel cum am arătat mai sus. Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Pentru acest considerent se va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire și se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A.T. P.A.S. București împotriva deciziei nr. 2974 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A.T. P.A.S. București împotriva deciziei nr. 2974 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2009.