ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2974/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 7079 din 23 mai 2007,

Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea formulată de A.V.A.S.

în contradictor cu pârâta A.T. P.A.S., ca nefondată.

În motivarea sentinței se arată că cererea

reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 142.246,64 dolari

SUA cu titlu de penalități pentru nerespectarea obligației asumate prin clauza

7.3 lit. b) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu este întemeiată

deoarece deși interdicția cu privire la vânzarea de active anterior termenului

de 10 ani nu a fost respectată, clauza în speță nu mai este operantă deoarece

prețul acțiunilor și dobânzile au fost plătite integral anterior încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare terenuri iar potrivit art. 4 din Legea nr. 25/2002

contractul post privatizare se exercită, pe perioada de derulare a contractului

de vânzare iar acesta a încetat din anul 2004 când s-a împlinit și termenul de

10 ani pe care pârâta era ținută să-l respecte.

Curtea de Apel

București, secția comercială, prin Decizia nr. 69 din 21 februarie 2008 a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

Critica apelantei cu

privire la greșita reținere de către instanța de fond a faptului că este

inoperantă clauza penală în condițiile în care stabilește că vânzarea de active

a avut loc anterior împlinirii termenului de 10 ani a fost înlăturată de

instanța de apel cu motivarea că situația de fapt și interpretarea clauzei

contractuale în speță au fost corect realizate de judecătorul fondului.

Procedând la aplicarea

regulilor de interpretare prevăzute de art. 970 și urm. C. civ., instanța de

apel a reținut că, deși obligația asumată de cumpărător prin art. 7.3 din

contract apare ca fiind o obligație asumată de cumpărător prioritar în

interpretarea clauzei trebuie să fie determinarea acordului real al voințelor

celor două părți iar acesta a fost în sensul de a garanta plata prețului în

perioada eșalonată de 10 ani cu interdicția de a se aproba în A.G.A. vânzarea

de active în scopul eliminării riscului pierderii care decurge pentru

vânzătorul A.V.A.S. din diminuarea patrimoniului societății.

Din actele dosarului

rezultă că Hotărârea A.G.A. din 2 decembrie 2003 și din 25 octombrie 2002

vânzarea terenului a fost aprobată de acționari persoane fizice și nu de A.T. P.A.S.

care nu figurează nici în procesele-verbale și nici în contractele de

vânzare-cumpărare.

Instanța de apel a

avut în vedere și clauza din pct. 13 „Alte clauze” prin care vânzătorul își

rezerva dreptul de a urmări evoluția performanțelor societății pentru o

perioadă egală cu durata achitării integrale a prețului și a dobânzii aferente.

Au fost înlăturate

susținerile apelantei cu privire la faptul că scopul inserării clauzei 7.3. a

fost urmărirea eficientizării activității societății privatizate ca și susținerea

privind obligația A.V.A.S. de a urmări derularea contractului și aplicarea de

sancțiuni contractuale, de vreme ce vânzătorul și-a rezervat dreptul de a

urmări evoluția performanțelor societății privatizate pentru o perioadă egală

cu durata achitării integrale a prețului și dobânzii aferente.

Instanța de apel a

înlăturat și argumentele apelantei în susținerea pretenției din cererea de

chemare în judecată, raportate la art. 1, 3 și 4 de O.G. nr. 25/2002 întrucât

la data intrării în vigoare a ordonanței prețul era deja plătit iar contractul

nu mai era în derulare.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. pentru motivele prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., după cum urmează:

- încălcarea de către

instanța de apel a prevederilor art. 1073 C. civ. prin raportare la clauza

cuprinsă de art. 7.3 lit. b) din contractul de vânzare - cumpărare, în ce

privește dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației,

prin decizia recurată reținându-se greșit că scopul clauzei a fost acela de a

garanta plata prețului;

- achitarea prețului

contractual a fost garantată de către cumpărător prin gajul asupra acțiunilor

înstrăinate;

- instanța de apel a

interpretat greșit clauza cuprinsă de art. 7.3 din contract, scopul inserării

ei nefiind acela de a garanta plata ratelor de preț ci de a asigura

desfășurarea în condiții normale a activității societății privatizate ulterior

transferării dreptului de proprietate asupra acțiunilor din patrimoniul A.V.A.S.

așa încât achitarea anticipată a prețului contractual nu afectează obligația

menționată.

Intimata, prin

apărător a depus întâmpinare

la dosar prin care invocă în principal nulitatea

recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate și în subsidiar respingerea

recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei atacate.

Recursul este fondat

pentru considerentele care urmează:

Trebuie mai întâi

precizat că susținerea intimatei cu privire la inexistența motivelor de

nelegalitate nu poate fi primită, din expunerea criticilor formulate de

recurentă rezultă că acestea se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Obligațiile

instituite prin art. 7 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni încheiat

de către părți la 10 august 1994 incumbă cumpărătoarei care în calitate de

acționar majoritar s-a obligat să nu aprobe în adunarea generală timp de 10

ani, modificarea obiectului principal de activitate al societății și vânzarea

bunurilor prevăzute în anexă, această din urmă obligație sub sancțiunea plății

către vânzătoare a diferenței între prețul obținut din vânzarea bunului și

valoarea contabilă a acestuia la data semnării contractului.

Anterior împlinirii

termenului de 10 ani au fost vândute terenuri care figurau în anexa la contractul

de vânzare - cumpărare acțiuni, dar astfel cum susține chiar reclamanta prin

acțiunea sa de către societatea privatizată.

În altă ordine de

idei, astfel cum se reține în decizia atacată cu recurs, pârâta - intimată nu a

participat în calitate de acționar la adoptarea hotărârilor A.G.A. prin care

s-a aprobat vânzarea terenurilor, acționarii fiind persoane fizice.

Față de această

împrejurare având în vedere prevederile art. 23 din O.G. nr. 88/1997 modificată

cu privire la încetarea asociațiilor constituite pentru dobândirea dreptului de

proprietate asupra acțiunilor emise de o societate comercială la care statul

este acționar care dispune că asociația se dizolva când scopul pentru care a

fost constituită a fost realizat, toate datoriile contractate au fost plătite

iar acțiunile au fost distribuite membrilor asociației, reglementare identică

cu art. 39 lit. a) din Legea nr. 77/1994, pe care acest act normativ l-a

abrogat, și cum hotărârea atacată a reținut plata anticipată a prețului,

expirând totodată și termenul de 10 ani de eșalonare contractuală a plății

prețului, instanțele în raport de art. 137 C. proc. civ. și art. 129 C. proc.

civ. aveau obligația verificării statutului asociației, pe bază de probe să

pună în discuția părților și să se pronunțe asupra excepției lipsei capacității

civile a pârâtei cu prioritate, iar în funcție de soluția dată acesteia, să

pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a societății

privatizate care a vândut terenuri ce figurau în anexa la contractul de privatizare

pentru a-i fi opozabilă hotărârea și să soluționeze fondul.

Așa fiind, în baza art.

312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa

hotărârile pronunțate și va trimite cauza la tribunal pentru soluționare.

Având în vedere

motivul care a impus casarea hotărârilor pronunțate, celelalte motive de

nelegalitate nu vor mai fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 69 din 21

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia

atacată și sentința nr. 7079 din 23 mai 2007 a Tribunalului București, secția a

V-a comercială, și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea pe

fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.