ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 532/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 februarie 2008 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta E.P. a solicitat în contradictoriu cu I.N.A. și Directorul General al I.N.A., obligarea pârâților să emită ordinul de numire al acesteia în funcția de director al C.R.F.C.A.P.L. Iași, precum și obligarea la saune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației de emitere a ordinului de numire. Reclamanta a mai precizat prin cererea sa că înțelege să se judece și în contradictoriu cu C.R.F.C.A.P.L. Iași, în calitatea de intervenient în interes propriu, în temeiul art. 57-59 C. proc.

civ. În motivare, reclamanta a arătat că ocupă funcția de Director al C.R.F.C.A.P.L. Iași, în urma concursului organizat la data de 23 iulie 2001. A mai precizat reclamanta că de la data ocupării funcției de director s-au succedat în timp mai multe acte normative care au vizat organizarea și funcționarea I.N.A. și a centrelor regionale, însă funcția pentru care s-a organizat acest concurs vizează aceleași atribuții și competențe, astfel încât, chiar dacă inițial funcția ocupată era denumită „director general" iar ulterior „director", acest fapt nu a avut nicio influență asupra activității desfășurate și pe care o desfășoară și în prezent.

A apreciat reclamanta că emiterea ordinului de numire este o obligația prevăzută de lege, în condițiile în care: a participat la concursul organizat, rezultatele concursului au fost însușite de fostul consiliu de administrare al centrului, ocupă în prezent această funcție existând echivalență între funcția de director general și cea de director. De asemenea, funcția în speță este o funcție publică în sensul prevederilor Legii nr. 188/1999, iar raportul juridic încheiat între Centrul Regional și persoana care ocupă funcția de director al acestei instituții are o natură juridică complexă, care trebuie să aibă la bază un act administrativ, respectiv ordinul de numire în funcție. Le termenul de judecată din 2 iunie 2008 reclamanta E.P.

a declarat că înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată. Prin sentința nr. 111/CA din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâții I.N.A. și Directorul General al acestui institut și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.F.C.A.P.L. în contradictoriu cu pârâții I.N.A. și Directorul General al I.N.A. Pentru a pronunța această hotărâre instanța, în temeiul art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea de către reclamantă la judecata acțiunii promovate în contradictoriu cu pârâții I.N.A. și Directorul General al I.N.A. Totodată, instanța a apreciat că renunțarea la judecata acțiunii nu produce efecte juridice și în ceea ce îl privește pe intervenientul în interes propriu, având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată, în procedura prevăzută de art. 57-59 C. proc.

civ., C.R.F.C.A.P.L. a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu, iar prin concluziile puse la termenul din 21 aprilie 2008 intervenientul și-a însușit acțiunea reclamantei, solicitând în mod explicit obligarea pârâților la reglementarea situației juridice a reclamantei. Prima instanță a apreciat că refuzul manifestat prin adresa nr. 1663001 din 13 aprilie 2007 este întemeiat, reținând că procedura prevăzută prin Hotărârea nr. 14 din 28 ianuarie 2003 nu a fost finalizată, iar prin faptul organizării unui nou concurs în anul 2008 Consiliul de Administrație a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru ocuparea postului de director, funcția în speță fiind în prezent vacantă întrucât pârâților nu le-a fost transmisă documentația completă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât E.P. cât și C.R.F.C.A.P.L. Iași, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate. Recurenta-reclamantă E.P. a apreciat că este greșită soluția pronunțată de prima instanță în ce privește renunțarea sa la judecată numai în contradictoriu cu pârâții, întrucât C.R.F.C.A.P.L. a devenit intervenient în interes propriu prin actul său de dispoziție, fiind o intervenție forțată, act asupra căruia a înțeles să revină prin renunțarea la judecată în întregul ei, iar nu numai față de pârâți. A apreciat de asemenea recurenta că este netemeinică și nelegală și soluția pronunțată de instanță asupra cererii de intervenție, instanța reținând în mod greșit că C.R.F.C.A.P.L.

Iași nu ar fi înțeles să dea finalitate deplină concursului organizat în anul 2001, în realitate acesta hotărâre nemaiputând fi pusă în aplicare, întrucât, după emiterea acesteia, s-a schimbat cadrul legislativ. C.R.F.C.A.P.L. Iași a criticat soluția pronunțată prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în dreptul procedural civil există renunțare parțială numai în condițiile în care se renunță la judecarea unui capăt de cerere, pe când în cauza de față reclamanta și-a dat consimțământul în sensul renunțării efective la judecarea procesului. În atare condiții, a apreciat recurentul, cererea de renunțare a produs efecte juridice și față de intervenientul în interes propriu. La data de 2 februarie 2009, recurentul C.R.F.C.

a depus, prin serviciul registratură, o cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la recursul formulat, solicitând a se lua act de această renunțare. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat de E.P., urmând a lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de intervenient, din următoarele considerente : Prin cererea de chemare în judecată reclamanta E.P. a precizat că înțelege să se judece și în contradictoriu cu C.R.F.C.A.P.L. Iași, în calitate de intervenient în interes propriu, în temeiul art. 57-59 C. proc. civ.

În cazul unei cereri de introducere forțată a unui terț în proces, părțile apreciază ele însele și liber oportunitatea implicării terțului, instanța, ca urmare a principiului disponibilității, neputând avea o atare inițiativă, ci, în exercitarea rolului său activ, fiind în măsură să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept care ar duce la dezlegarea pricinii, adică și posibilitatea părților de a introduce în cauză, un terț. C.R.F.C.A.P.L. Iași a dobândit calitate procesuală în temeiul textelor de lege invocate prin cererea de chemare în judecată, fiind vorba așadar de introducerea forțată a unui terț în proces, la cererea reclamantei.

Ca urmare a regimului juridic aplicabil, numai în situațiile în care prin cererea de introducere în proces se tinde la obținerea unei condamnări personale a terțului, întrucât cererea este o veritabilă chemare în judecată, o cerere autonomă, ea se va soluționa de către instanță chiar dacă litigiul principal s-a stins ca urmare a unei desistări, achiesări, tranzacții. Cum în cauza de față reclamanta nu urmărește o atare finalitate, în speță nefiind formulate cereri care să rămână spre judecare în considerarea autonomiei lor, în mod greșit prima instanță a luat act de renunțarea la judecată numai în contradictoriu cu pârâții, manifestarea voluntară de voință a reclamantei fiind în sensul desistării, al stingerii judecății, manifestare ce antrenează corelativ și ineficacitatea cererilor incidentale.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l)-(3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs și va modifica în parte sentința atacată, urmând a se lua act de renunțarea la judecata cererii și față de intervenientul în interes propriu. În ce privește recursul declarat de C.R.F.C.A.P.L. Iași, se constată că prin cererea depusă la data de 29 ianuarie 2009, recurentul-intervenient a solicitat, în temeiul art. 246 alin. (1) C. proc. civ., a se lua act de renunțarea instituției la judecată. Analizând actele dosarului, Înalta Curte, văzând cererea formulată de recurentul intervenient C.R.F.C.A.P.L. Iași privind renunțarea la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 111/CA din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 C. proc.

civ., urmând a lua act de renunțarea la judecarea acestui recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de C.R.F.C.A.P.L. Iași împotriva sentinței nr. 111/CA din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de E.P. împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința atacată în sensul că ia act de renunțarea la judecata cererii formulată de reclamanta E.P. și față de intervenientul în interes propriu C.R.F.C.A.P.L. Iași. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.