ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1300/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 188 din 24 martie 2008 a Tribunalului Iași,

în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile de „înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (2) C. pen. și „trafic de influență” prev. și ped. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 republicată, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile de „înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și „trafic de influență" prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 republicată, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile

A condamnat pe inculpatul

P.M.F.,

fiul lui M. și F., cetățenia română, studii superioare de scurtă durată, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-„înșelăciune”

prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 10(zece) luni închisoare;

-

„trafic de influență”

prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 republicată, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4(patru) luni închisoare. In baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește cele două pedepse cu închisoarea stabilite prin prezenta sentință penală, inculpatul

P.M.F., urmând  să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință penală perioada reținerii și a arestului preventiv, respectiv perioada începând de la data de 27 septembrie 2007 până la data de 20 noiembrie 2007.

În baza dispozițiilor art. 160

5

alin. (6) C. proc. pen. a dispus până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, încetarea stării de liberare provizorie dispusă față de inculpatul P.M.F. prin

încheierea din

19 noiembrie 2007 pronunțată

de

Tribunalul Iași în Dosarul nr. 7938./99/2007.

A constatat că suma de 10.000 lei primită de inculpatul P.M.F. a fost restituită numitului B.V., care a denunțat fapta organului de urmărire penală mai înainte ca acesta să fi fost sesizat.

În baza disp. art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul P.M.F. să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut ca situație de fapt că inculpatul P.M.F. are vârsta de 37 de ani, este absolvent de studii superioare de scurtă durată.

Începând din anul 2001, inculpatul P.M.F. a îndeplinit funcția de referent în cadrul D.A.P.P.P. din primăria municipiului Iași. Mai exact, inculpatul și-a desfășurat activitatea în cadrul S.G.F.I. care, din anul 2007, și-a schimbat denumirea în S.A.S.D.L.

Potrivit fișei postului scopul principal al postului ocupat de inculpatul P.M.F. era acela de administrarea fondului de locuințe, iar principale atribuții de serviciu ce îi reveneau acestuia se refereau la monitorizarea situației concrete a spațiilor de locuit aflate în administrarea D.A.P.P.P. Iași și închiriate la diverse persoane fizice. Astfel, printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului se aflau și acelea de a urmări, împreună cu oficiul juridic, stadiul dosarelor chiriașilor acționați în justiție, de a monitoriza hotărârile judecătorești definitive și executorii prin care s-a dispus evacuarea chiriașilor, hotărârile H.C.L. de evacuare a persoanelor care ocupau spații de locuit fără forme legale, de a urmări spațiile care au rămas disponibile și de a comunica comisiei de atribuiri locuințe în vederea redistribuirii acestora, de a întocmi și păstra în evidență contractele de închiriere pentru spațiile de locuit care se aflau în administrarea sa în perioada 2003-01 octombrie 2007 S.A.S.D.L. din cadrul D.A.P.P.P. Iași (serviciu îh cadrul căruia își desfășura activitatea și inculpatul P.M.F.) a fost condus de martora H.M. care a îndeplinit funcția de „șef serviciu” și care a avut o relație de concubinaj cu inculpatul P.M.F.

De mai mulți ani, numitul B.V. deține o locuință din fondul locativ al D.A.P.P.P. Iași, sens în care a avut încheiate contracte de închiriere cu această instituție.

Urmare a acestei împrejurări, numitul B.V. obișnuia să se prezinte la sediul D.A.P.P.P. Iași, context în care a ajuns să-l cunoască pe inculpatul P.M.F.

Întrucât a apreciat că locuința pe care o deținea - situată în municipiul Iași - nu oferea condiții bune de locuit și nu era suficient de spațioasă pentru familia sa, martorul B.V. a efectuat o serie de demersuri în vederea realizării unui schimb de locuințe dintre cele aflate în fondul locativ al D.A.P.P.P. Iași.

În ceea ce privește procedura care trebuia urmată pentru efectuarea unui schimb de locuințe, aceasta presupunea, în linii mari, o serie de operațiuni care vor fi redate în continuare:

- Mai întâi,

chiriașii care doreau

să

realizeze schimbul

își exprimau, în formă autentică (pe bază de declarații notariale), acordul privind efectuarea schimbului. Apoi, formulau o solicitare directă în acest sens, solicitare pe care trebuiau să o adreseze fie D.A.P.P.P., fie Primăriei Municipiului Iași.

La solicitarea respectivă era necesară atașarea declarațiilor notariale prin care chiriașii își exprimase acordul privind efectuarea schimbului de locuințe. Solicitările astfel depuse erau analizate de comisia socială de analiză a solicitărilor locative, comisie din care făcea parte, alături de alte persoane (unul dintre viceprimari, erau 5 consilieri locali, directorul D.A.P.P.P. Iași, un angajat de la Oficiul Juridic) și martora H.M., în

calitatea

sa de șef serviciu administrare spații cu destinația de

locuință.

După analiza documentelor și verificarea îndeplinirii sau nu a condițiilor necesare efectuării schimbului, comisia socială

făcea

o propunere în sensul admiterii sau al respingerii solicitării de schimb de locuințe, propunere pe care o înainta Consiliului Local care se pronunța asupra ei prin hotărâre.

După aprobarea efectuării schimbului prin Hotărâre a Consiliului Local, D.A.P.P.P., prin S.A.S.D.L., întocmea noile contracte de închiriere astfel că fiecare dintre cei doi chiriași între care s-a efectuat schimbul avea încheiat contract de închiriere pentru locuința obținută în urma schimbului.

În ipoteza în care după ce prin H.C.L. se dispunea efectuarea unui anumit schimb de locuințe, dacă unul dintre chiriași nu efectua schimbul de bună voie, Hotărârea Consiliului Local putea fi pusă în executare, pe cale silită, inculpatul P.M.F. având atribuții în această privință.

În demersurile sale privind efectuarea schimbului de locuințe, în cadrul întâlnirilor întâmplătoare avute cu inculpatul P.M.F., numitul B.V. i-a comunicat inculpatului despre intenția sa legată de obținerea din fondul D.A.P.P.P. Iași a unei locuințe mai spațioase ca urmare a unui schimb.

În a doua parte a anului 2006, cunoscând dorința numitului B.V. de efectuare a unui schimb de locuințe, inculpatul P.M.F. i-a comunicat acestuia că există o locuință (un apartament cu trei camere) situată în satul Lunca Cetățuii, comuna Ciurea, locuință închiriată de D.A.P.P.P. Iași numiților B.L. și G.C. și că, aceste persoane, sunt de acord cu schimbarea locuinței lor cu cea situată în Iași.

În cadrul discuțiilor avute cu B.V., inculpatul P.M.F. i-a dat de înțeles acestuia că în baza funcției pe care o ocupa în cadrul D.A.P.P.P. Iași, avea posibilitatea de a interveni pentru a-i fi aprobată cererea de schimb de locuințe, pretinzând în schimbul conduite promise suma de 10.000 lei (100.000.000 lei vechi).

Inculpatul i-a spus martorului B.V. că jumătate din suma solicitată este pentru sine ca și contraechivalent al conduite pe care se obliga să o aibă, iar cealaltă jumătate este pentru șefa serviciului căruia trebuia să adreseze cererea, martora H.M., persoană pe lângă care inculpatul, dată fiind și relația de concubinaj cu aceasta, a lăsat să se creadă că are influență.

În condițiile în care, anterior, în două rânduri, martorul B.V. demarase procedura pentru efectuarea unor schimburi de locuințe, iar într-o situație chiar îi fusese admisă cererea de schimb, însă, acesta nu s-a realizat în mod efectiv, martorul B.V. a acceptat să-i dea inculpatului P.M.F. suma de bani pretinsă.

De menționat că martorul B.V. cunoștea împrejurarea că inculpatul P.M.F. își desfășura activitatea în cadrul D.A.P.P.P. Iași – S.A.S.D.L., fără a ști care erau, în concret, atribuțiile de serviciu ale acestuia. în aceste împrejurări, martorul a dat crezare susținerilor inculpatului referitoare la faptul că avea atribuții în domeniul schimbului de locuințe și că astfel avea posibilitatea să-i faciliteze rezolvarea; în mod favorabil, a cererii sale.

În realitate, inculpatul P.M.F. nu avea atribuții în procedura de rezolvare a cererilor de schimb de locuințe dintre cele din fondul locativ al D.A.P.P.P. până la momentul înaintării cererii Consiliului Local pentru soluționare; atribuțiile sale în această privință interveneau după admiterea cererii de schimb prin H.C.L. și numai dacă unul dintre chiriași nu mai dorea să efectueze schimbul, situație în care se punea problema evacuării acelui chiriaș.

Pentru demararea procedurii privind schimbul de locuințe, inculpatul P.M.F. i-a pus în legătură pe cei doi chiriași interesați astfel că, în ziua de 11 octombrie 2006, numiții B.V., B.L. și G.C. s-au prezentat la biroul unui notar public și și-au exprimat acordul în sensul efectuării schimbului de locuințe.

Ulterior, numiții B.V., B.L. și G.C. au depus cereri scrise la D.A.P.P.P. Iași prin care solicitau efectuarea unui schimb între locuința situată în municipiul Iași (deținută de B.V.) și locuința situată în satul Lunca Cetățuia, comuna Ciurea, județul Iași (deținută de B.L. și G.C.). La respectiva cerere a fost atașat și actul notarial încheiat anterior de chiriașii implicați.

În continuare, inculpatul P.M.F., în mod repetat, i-a dat asigurări martorului B.V. că urmare a intervenției sale personale, și a intervenției martorei H.M. (pe lângă care susținea că are influență), cererea sa va primi o soluție favorabilă.

De

fiecare dată când îi dădea astfel de asigurări, inculpatul îi spunea martorului B.V. că pentru „intervenția” sa și a martorei H.M. va trebui să-i remită suma de bani pretinsă inițial.

La data de 27 iulie 2007, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 271 au fost aprobate cererile numiților B.V., B.L. și G.C. privind efectuarea schimbului dintre locuințele deținute de aceștia (în acest sens, copii a H.C.L. nr. 271 din 27 iulie 2007 și a anexei nr. 1 la această hotărâre, aflate la filele 204-212 dosar urmărire penală).

Înainte ca respectiva cerere să fie luată în discuție în ședința Consiliului Local Iași, cu aproximație la începutul lunii iulie 2007, inculpatul P.M.F. i-a spus martorului B.V. că „.. tot ce a depins de el a fost rezolvat” și că martorul trebuia să-și respecte promisiunea de a-i da suma de 10.000 lei. În aceste împrejurări, la data de 23 iulie 2007, martorul B.V.„ a  formulat  o plângere  penală  prin care reclama faptele comise de inculpatul P.M.F., plângere pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași (plângere ce se află la fila 56 dosar urmărire penală).

Împrejurarea că între martorul B.V. și inculpatul P.M.F. a existat o înțelegere în sensul ca primul să remită celuilalt o sumă de bani în schimbul „intervenției” pentru aprobarea cererii de schimb în discuție, rezultă și din discuția pe care cei doi au avut-o în ziua de 24 iulie    2007, dialog ce a fost legal interceptat și care este redat în procesul verbal aflat la filele 106-108 dosar urmărire penală. Astfel, la un moment dat inculpatul îi spune martorului:

„Acolo nu mai ai ce să mai.. In plus, că am discutat eu încă înainte de comisie. Deci ți-am zis, comisia conta; de acum, sănătate, e rezolvată. Ce o să fie..”.

Rezultă de aici că inculpatul i-a transmis martorului B.V. că acea comisie socială care avea competența de a analiza cererea

sa

de schimb, a propus Consiliului Local aprobarea cererii și că ce era important era tocmai această propunere, întrucât Consiliul Local în mod obișnuit, dădea soluția propusă de comisie.

În cadrul aceluiași dialog, se constată că B.V. îl întrebă pe inculpat : „Banii îi dau lui M. (referindu-se, probabil, la numita H.M.)? Îi dau 50? Matale ai spus 50 și 50.”, iar primul răspuns al lui P.M.F. la aceste întrebări a fost „Da”.

În intervalul de timp următor martorul B.V. a amânat remiterea către inculpatul P.M.F. a sumei de bani pretinsă anterior de acesta.

În ziua de 26 septembrie 2007, numitul B.V. în condițiile în care sesizase organele judiciare, a luat legătura cu inculpatul P.M.F., și i-a transmis acestuia că îi poate remite suma de bani pretinsă. în acea împrejurare, inculpatul i-a spus martorului că va trebui să-i înmâneze în total suma de 20.000 lei și nu 10.000 lei așa cum pretinsese inițial și că din acea sumă, jumătate va fi dată martorei H.M. Majorarea cuantumului sumei pretinse a fost făcută și în contextul în care cei doi - inculpatul și denunțătorul - discutase anterior despre posibilitatea ca B.V. să cumpere apartamentul din Lunca Cetățuii, comuna Ciurea.

Inculpatul și denunțătorul B.V. au stabilit ca remiterea banilor să se realizeze în ziua de 27 septembrie 2007, motiv pentru care, la această dată, organele de urmărire penală au organizat procedura flagrantă. Astfel, în dimineața zilei de 27 septembrie 2007, denunțătorul B.V. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași având asupra sa suma de 4900 lei (bani care urmau să fie folosiți la flagrant) ocazie în care au fost identificate seriile tuturor bancnotelor și consemnate în procesul-verbal întocmit în acest sens (fila 29, dosar urmărire penală).

În jurul orei 09

00

, denunțătorul B.V. și inculpatul P.M.F. s-au întâlnit în apropierea sediului D.A.P.P.P. Iași unde inculpatul a arătat că nu acceptă doar o parte din suma pretinsă, solicitând să-i fie remisă măcar suma pretinsă inițial, adică 10.000 lei.

În aceeași zi, în jurul orelor 10

00

, după ce denunțătorul a mai procurat suma de 5100 lei, acesta s-a întâlnit, din nou, cu inculpatul P.M.F. într-o zonă centrală din municipiul Iași, respectiv în zona T.C.

Fiind vorba de o zonă centrală, în ideea de a nu fi observați de eventualele persoane aflate prin preajmă acțiunea sa de luare a banilor, inculpatul i-a propus martorului B.V. să meargă la locuința acestuia din urmă pentru a-i da banii, lucru care s-a și realizat.

În jurul orelor 12

00

, cu autoturismul marca N.P. ce aparține inculpatului P.M.V., cei doi au ajuns la locuința denunțătorului B.V. din Lunca Cetățuii, comuna Ciurea. Aici, martorul i-a înmânat inculpatului suma de 10.000 lei, bani pe care acesta, după ce i-a numărat, i-a luat părăsind apoi imobilul.

În momentul în care ieșea din blocul în care este situat apartamentul martorului B.V., inculpatul P.M.F. a fost oprit de organele de urmărire penală implicate în organizarea flagrantului. Cu acea ocazie, asupra inculpatului a fost găsită suma de 10.000 lei formată din bancnotele ale căror serii fuseseră consemnate anterior de către organele de anchetă în procesele verbale din 27 septembrie 2007 aflate la filele 27 și 29 dosar urmărire penală.

Audiat cu privire la învinuirea adusă, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.M.F. a avut o atitudine procesuală nesinceră.

Astfel, în momentul prinderii în flagrant, fiind întrebat cu privire la suma de 10.000 lei găsită asupra sa, inculpatul P.M.F. a susținut că acea sumă de bani i-a fost dată de martorul B.V. cu titlu de împrumut.

Ulterior, atât în declarațiile făcute în fața procurorului cât și în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a susținut că suma de 10.000 lei găsită asupra sa cu ocazia flagrantului i-a fost dată în ziua de 27 septembrie 2007 de numitul B.V. ca un gest de mulțumire pentru „consilierea" pe care el i-a acordat-o pe parcursul realizării procedurii privitoare la schimbul de locuințe.

A negat inculpatul faptul că ar fi pretins vreo sumă de bani de la numitul B.V. și că i-ar fi spus acestuia că atât personal, în baza atribuțiilor sale de serviciu, cât și ca urmare a intervenției lui pe lângă numita H.M., șefa S.A.S.D.L., cererea sa de  schimb de locuințe va fi aprobată.

A susținut inculpatul P.M.F. că martorul B.V. este cel care a avut inițiativa infracțională, oferindu-i suma de 5.000 lei, ofertă pe care el a acceptat-o.

Analizate în contextul întregului material probator administrat în cauză, instanța constată că declarațiile inculpatului P.M.F. nu sunt confirmate de nici unul dintre mijloacele de probă dintre cele existente la dosar.

De altfel, susținerile inculpatului cum că cei 10.000 lei i-au fost dați de numitul B.V. ca gest de mulțumire pentru „consilierea” acordată în demersul său privind schimbul de locuințe, în raport de natura bunului dat - o sumă de bani - și de cuantumul mare al sumei date - 10.000 lei -, ținând seama și de faptul că numitul B.V. este o persoană care nu realizează venituri bănești substanțiale (aspect ce rezultă din faptul că acesta este pensionar, are în întreținerea sa doi copii minori, locuiește într-o locuință închiriată, neavând o locuință proprie) sunt lipsite de orice credibilitate. Cu alte cuvinte, în ipoteza în care B.V. ar fi fost mulțumit de îndrumările ce-i fuseseră acordate de către inculpatul P.M.F., i-ar fi oferit acestuia un alt bun, cu o valoare simbolică și nicidecum suma de 10.000 lei (100.000.000 lei vechi).

În aceeași ordine de idei se impune a arăta că gestul de mulțumire (constând în oferirea sumei de bani) din partea lui B.V. ar fi trebuit să fi avut loc ulterior date de 27 iulie 2007, dată la care Consiliul Local al Municipiului Iași i-a aprobat cererea de schimb de locuințe.

Or, se poate observa că la data de 23 iulie 2007 numitul B.V. s-a adresat organelor judiciare cu o plângere în care reclama faptul că inculpatul P.M.F. îi pretinsese suma de 10.000 lei pentru a-i „facilita un schimb de locuințe”.

Împrejurarea că între denunțător și inculpat au existat discuții cu privire la remiterea de către B.V. a unei sume de bani și anterior datei de 27 iulie 2007 este confirmată de procesul-verbal de redare a înregistrării discuției ce a avut loc, în mediu ambiental, între cei doi în ziua de 24 iulie 2007.

Din cuprinsul acestui proces-verbal rezultă că în cadrul discuției purtate în ziua de 24 iulie 2007, inculpatul P.M.F. i-a dat denunțătorului asigurări că problema sa „e rezolvată”, context în care B.V. l-a întrebat cum va trebui să procedeze pentru remiterea banilor către H.M.

Față de cele sus expuse, instanța va înlătura susținerile inculpatului referitoare la faptul că banii primiți de la B.V. i-ar fi fost dați ca gest de mulțumire pentru „consilierea” acordată.

Coroborând plângerea și declarațiile denunțătorului, B.V. cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, instanța constată pe deplin dovedită acțiunea de pretindere a unei sume de bani comisă de inculpatul P.M.F., acțiune care s-a realizat în schimbul pe de o parte a îndeplinirii atribuțiilor proprii de serviciu în așa fel încât să-i fie aprobată cererea de schimb de locuințe (deși, în realitate, inculpatul nu avea atribuții în acest domeniu), iar pe de altă parte al intervenției sale pe lângă unul dintre membrii comisiei sociale care verifica și făcea propuneri Consiliului Local, respectiv pe lângă martora H.M.

De altfel, faptul că în ziua de 27 septembrie 2007 inculpatul P.M.F. nu a acceptat, în primă fază, suma de 4900 lei, iar apoi nu a fost de acord să primească banii într-un loc public, intens circulat - în interiorul mașinii sale, parcate în zona T.C. din municipiul Iași - ci a ales un alt loc, respectiv o locuință privată, confirmă împrejurarea că, anterior, acesta îi pretinsese denunțătorului suma de 10.000 lei.

Față de acestea, instanța va înlătura și susținerile inculpatului cum că inițiativa infracțională i-a aparținut denunțătorului B.V. care i-a oferit o sumă de bani, reținând că cel care a inițiat săvârșirea faptelor de natură penală a fost P.M.F. prin comiterea repetată, a acțiunii de pretindere, acțiune ce a avut ca obiect suma de 10.000 lei.

Pe baza mijloacelor de probă existente la dosar și, în mod special, pe baza declarațiilor denunțătorului B.V., a proceselor verbale în care au fost consemnate seriile bancnotelor, a procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a procesului verbal de redare a discuțiilor purtate, în mediu ambiental, la data de 27 septembrie 2007, între denunțător și inculpat, a declarațiilor martorului S.M. și a declarațiilor inculpatului; - instanța reține că, în ziua de 27 septembrie 2007, inculpatul P.M.F. a primit de la B.V. suma de 10.000 lei în schimbul conduitei pe care el a promis că va avea în demersul denunțătorului privitor la efectuarea unui schimb de locuințe.

În concluzie, din declarațiile inculpatului P.M.F., instanța va acorda valoare probantă doar acelor susțineri referitoare la primirea sumei de 10.000 lei de la numitul B.V., urmând a le înlătura pe toate celelalte pe care le apreciază ca fiind nesincere.

Situația de fapt reținută de instanță este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile denunțătorului B.V., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale din 27 septembrie 2007 de identificare și înregistrare a seriilor bancnotelor folosite la flagrant și planșele foto aferente, procesele verbale de redare a convorbirilor din mediu ambiental dintre B.V. și P.M.F., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, convorbiri purtate de pe telefonul inculpatului P.M.F., copia de pe fișa postului ocupat de inculpat, proces verbal întocmit cu ocazia perchezițiilor efectuate în biroul în care își desfășura activitatea inculpatul, copia Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 271 din 27 iulie 2007, adresele nr. X din 22 noiembrie 2007 și nr. X din 18 ianuarie 2008 întocmite de D.A.P.P.P. Iași, declarațiile martorilor S.M. și H.M. și declarațiile inculpatului doar în privința susținerilor referitoare la primirea sumei de 10.000 lei, care coroborate între ele dovedesc, pe deplin, vinovăția inculpatului P.M.F. în săvârșirea faptelor descrise în considerentele prezentei hotărâri.

Se mai impune a arăta că inculpatul P.M.F. a solicitat în apărarea sa proba cu martorii F.I., R.V. și M.B., probă care a fost admisă și administrată de către instanța de judecată.

Din analiza declarațiilor celor trei martori anterior menționați, instanța constată că aceștia nu au relatat elemente de fapt în legătură cu infracțiunile imputate inculpatului P.M.F., situație în care declarațiile lor nu pot contribui la stabilirea existenței sau inexistenței respectivelor fapte.

Din aceste considerente, declarațiile martorilor M.B., F.I. și R.V. nu au fost luate în considerare la stabilirea situației de fapt reținută de instanță.

În drept:

- Fapta inculpatului P.M.F. care în perioada octombrie 2006 - 27 septembrie 2007, profitând de faptul că lucra în calitate de referent principal în cadrul D.A.P.P.P. Iași – S.A.S.D.L., în condițiile în care nu avea atribuții de serviciu în domeniul schimbului de locuințe dintre cele care se aflau în gestionarea serviciului anterior menționat i-a creat martorului B.V. reprezentarea că are posibilitatea ca în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu să-i faciliteze aprobarea cererii sale de schimb de locuințe, pretinzând și obținând pentru aceasta suma de 5.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune” prev.

și

ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.;

- Fapta aceluiași inculpat care în aceeași perioadă, profitând de faptul că își desfășura activitatea în cadrul S.A.S.D.L. din .D.A.P.P.P.

Iași și

că avea o relație de concubinaj cu martora H.M., persoana care îndeplinea funcția de „șef serviciu”, a lăsat să se creadă că ar avea influență pe lângă aceasta și a pretins, iar la data de 27 septembrie 2007 a și primit de la denunțătorul B.V. suma de 5.000 lei, promițând în schimb că va interveni pe lângă H.M. pentru ca aceasta să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în mod necorespunzător în așa fel încât să propună Consiliului Local al Municipiului Iași; aprobarea cererii de schimb de locuințe formulată de denunțător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de influență” prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 republicată.

Cele două infracțiuni au fost comise de inculpat în concurs real.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor trebuie arătat că prin actul de sesizare al instanței la infracțiunea de „înșelăciune” s-au reținut doar dispozițiile art. 215 alin. (2) C. pen., iar la infracțiunea de „trafic de influență” a fost reținut art. 257 C. pen., fără indicarea vreunuia dintre aliniatele textului de incriminare.

Având în vedere în ceea ce privește infracțiunea de „înșelăciune” că în alin. (1) a art. 215 C. pen. este incriminată forma simplă a acestei infracțiuni, iar în alin. (2) este prevăzută una dintre formele

agravante ale acesteia, instanța apreciază că încadrarea în drept a faptei presupune, în primul rând, indicarea textului de lege unde este incriminată fapta, în forma sa simplă, și numai după aceea și a textului/textelor de lege care prevăd formele agravante ale infracțiunii în discuție.

Referitor la infracțiunea de „trafic de influență”, instanța apreciază că încadrarea juridică corectă și completă presupune indicarea și a alin. (1) a art. 257 C. pen.

Față de acestea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și va proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în sensul reținerii și a dispozițiilor alin. (1) ale art. 215 și respectiv art. 257 C. pen.

Pentru infracțiunile dovedit comise se va dispune condamnarea inculpatului P.M.F.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat

apel inculpatul

P.F.M.

criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului inculpatul arată că a fost condamnat greșit pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât se face vinovat doar de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., el nefolosindu-se de nume, calități mincinoase sau de mijloace frauduloase pentru a se putea vorbi de un conținut agravat al infracțiunii.

Inculpatul P.M.F. solicită achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 Cp. pe motiv că fapta nu există, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, inculpatul solicită redozarea pedepsei și reindividualizarea modalității de executare, prin aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Apelul este fondat.

Examinând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză de instanța de fond a reținut că inculpatul P.M.F. a comis o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și o infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6

1

din Legea 78/2000 republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6

1

Legea 78/2000, republicată, schimbare de încadrare făcută în mod legal, după punerea în discuția contradictorie a părților.

Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

În perioada octombrie 2006 - 27 septembrie 2007, inculpatul P.M.F. lucra ca referent principal în cadrul D.A.P.P.P. – S.A.S.D.L. și profitând de aceasta, i-a creat martorului-denunțător B.V. reprezentarea că are posibilitatea de a-i facilita aprobarea cererii sale de schimb de locuințe, pretinzând și obținând pentru aceasta suma de 5000 lei. în realitate inculpatul nu avea atribuții de serviciu în domeniul schimbului de locuințe dintre cele care se aflau în gestionarea serviciului arătat mai sus. în aceeași perioadă, profitând de relația de concubinaj pe care o avea cu martora H.M. și de activitatea pe care o desfășura în cadrul serviciului arătat mai sus, inculpatul P.M.F. a lăsat să se creadă că ar avea influență pe lângă aceasta, care avea funcția de „șef serviciu" și la data de 27 septembrie 2007 a pretins și primit de la B.V. suma de 5000 lei, promițându-i că va interveni pe lângă aceasta pentru a o determina să propună Consiliului Local Municipiului Iași aprobarea cererii de schimb de locuințe formulată de denunțător.

Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P.M.F. de către instanța de fond s-a făcut însă în mod netemeinic, aceasta neținând cont la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni decât de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ignorând împrejurările care atenuează răspunderea penală în raport de persoana infractorului, așa cum prevăd dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, faptele comise de inculpatul P.M.F. prezintă indubitabil un grad ridicat de pericol social fiind agravate de săvârșirea lor în concurs însă nu pot

fi

ignorate dispozițiile art. 74 C. pen. care prevăd exemplificativ împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante și a căror aplicare este facultativă.

Rezultă în cauză că inculpatul P.M.F. este infractor primar și a avut o atitudine procesuală în raport de apărările pe care a înțeles să și le formuleze în cauză, recunoscând doar parțial faptele, restituind banii primiți numitului B.V., prezentându-se în fața instanței la termenele de judecată, dând dovada de regret pentru consecințele faptelor săvârșite, împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 lit. "a, c" Cp. și pe care instanța de apel le va reține în favoarea acestuia.

Ca efect juridic al acestor circumstanțe, instanța va coborî pedepsele aplicate inculpatului P.M.F. sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, conform art. 76 C. pen., stabilind cuantumul acestora în măsură să ducă la atingerea scopului educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C.pen.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite, se impune ca aceasta să fie executată în regim de detenție, în vederea formării unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și reeducării acestuia, fiind nefondat motivul de apel privind aplicarea dispozițiilor art. 81 Cp. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca mijloc judiciar de individualizare a executării pedepsei.

Instanța constată că, în mod greșit, i-a fost interzis inculpatului P.M.F. dreptul a alege, prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., instanța de apel constatând că față de natura infracțiunilor și împrejurările cauzei, de persoana inculpatului, această pedeapsă nu este necesară, urmând a fi înlăturată.

Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu se constată alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se va admite apelul declarat de inculpatul P.M.F. împotriva sentinței penale nr. 188 din 24 martie 2008 a Tribunalului Iași, pe care o va desființa în parte în latură penală și rejudecând:

Instanța va descontopi pedepsele aplicate inculpatului și va reține în favoarea acestuia prev. art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 C. pen., coborând pedepsele sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comise.

Se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

Se va înlătura art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a teza I C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Așa fiind prin Decizia penală nr. 123 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală,

s-a admis

apelul declarat de inculpatul

P.M.F.

împotriva sentinței penale nr. 188 din 24 martie 2008 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în parte în latura penală și rejudecând :

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului.

A reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. a), c) C. pen. și:

În baza art. 76 lit. c) C. pen., a redus de la 3 ani și 10 luni închisoare la 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. ;

În baza art. 76 lit. d) C. pen., a redus de la 3 ani și 4 luni închisoare la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de

2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

A înlăturat din sentință aplicarea art. 64 lit. a) teza I C. pen., pe durata prevăzură de art. 71 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.F.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică prin apărătorul ales a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 17 și 14 C. proc. pen., și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost depus și în scris la dosarul cauzei, învederând instanței faptul că decizia Curții de Apel Iași este succintă, contradictorie și nemotivată, a invocat dispozițiile Deciziei de recurs în interesul legii nr. 35/2006 a Secției Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând că inculpatul nu putea săvârșii infracțiunile de înșelăciune și cea de trafic de influență, considerând că cele două fapte nu pot coexista.

S-a mai considerat că materialul probator administrat în cauză nu a fost corect evaluat, iar instanțele și în special parchetul nu au elucidat situația de fapt, considerând că există doar infracțiunea simplă de înșelăciune.

S-a învederat instanței faptul că susține și pct. 14 din disp. art. 385

9

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de criticile invocate și de cazurile de casare indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că motivul de critică cu privire la netemeinicia hotărârilor este fondat și urmează a fi admis, ca atare în temeiul disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

9

pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni aflat în concurs real, în una singură de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. deși se face apel la cele statuate prin Decizia nr. 35 din 2006 a Plenului Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât în realitate, în speță, infracțiunea de înșelăciune nu este absorbită de cea de trafic de influență ci ele continuă să existe autonom una față de cealaltă, determinând în consecință reținerea legitimă a dispozițiilor legale relative la concursul real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Întrucât, în activitatea sa infracțională recurentul inculpat P.F.M. a pretins

martorului B.V. că jumătate din suma solicitată este pentru sine ca și contra echivalent al conduitei pe care se obliga să o aibă, iar cealaltă jumătate este pentru șefa serviciului căruia trebuia să adreseze cererea, martora H.M., persoană pe lângă care inculpatul, dată fiind și relația de concubinaj cu aceasta, a lăsat să se creadă că are influență, în mod legal s-a statuat că acțiunea pretinderii sumei de bani pentru sine configurează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,iar cea a pretinderii sumei de bani egale cu prima dar pentru cealaltă persoană nominalizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, situația de fapt imputată nu a fost contestată nici un moment de recurentul inculpat

P.F.M. care a relatat cu precizie detaliile activității sale infracționale, semnificând-o, ca atare și arătând că este un eveniment negativ singular despre care are credința că îi va marca în viitor viața.

De altfel, cu referire la datele care circumstanțiază persoana recurentului se mai reține că acesta nu are antecedente penale, are studii superioare de scurtă durată, necăsătorit, fără copii minori iar la data faptelor imputate îndeplinea funcția de referent principal în cadrul D.A.P.P.P. din cadrul Primăriei Municipiului Iași.

Față de toate cele mai sus expuse se apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru a aprecia că scopurile și finalitățile pedepsei stabilită prin decizia recurată, așa cum sunt definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv să constituie atât o măsură de reeducare a sa, cât și să asigure necesara prevenție generală a săvârșirii de noi infracțiuni pot fi atinse și fără modalitatea de executare în regim de detenție.

Urmează ca admițându-se ca fondat, recursul de față să se caseze în parte ambele hotărâri numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Urmează ca în baza art. 86

1

C. pen. să se dispună suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat potrivit disp. art. 86

2

C. pen., înăuntrul căreia recurentul inculpat P.F.M. se va supune măsurilor de supraveghere prev. de disp. art. 86

3

alin. (1) lit. a)- d) C. pen.

Urmează ca în baza art. 359 C. proc. pen., să se atragă atenția recurentului inculpat cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86

4

C. pen.

Urmează a se face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Urmează a se menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.F.M., împotriva Deciziei penale nr. 123 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează în parte decizia recurată precum și sentința penală nr. 188 din 24 martie 2008 a Tribunalului Iași, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat potrivit art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86

3

alin. (1) C. pen.:

a)să se prezinte, la datele fixate la serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86

4

C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului P.F.M., rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.